Consumul este o realitate omniprezenta a vietii noastre. Iar pentru ca este atat de important, a fost explicat de-a lungul timpului prin diverse modele provenind din sociologie, psihologie, antropologie. Desigur, orice model explicativ, odata confruntat cu realitatea isi arata limitele.
Cumuland insa observatiile asupra realitatii de zi cu zi cu diversele modele de determinism al consumului, se poate ajunge la un teritoriu unificat, in care consumul se leaga cauzal de sase nevoi umane.
Consumam pentru a ne defini identitatea, iar asta inseamna ca in decizia de a folosi parfumul X, detergentul Y sau masina Z, luam in calcul ce poate sa spuna acest lucru despre noi, implicit sau explicit. Cedam astfel o parte din puterea noastra de a ne autodefini, externalizand acest serviciu catre produse si servicii care o fac in mod clar si ferm si cu economie de energie, in locul nostru. Iar, daca la final, definitia nu ne mai place, putem schimba oricand produsul sau serviciul. Iar cum consumul unui produs sau serviciu definesc dar si exprima in mod simultan, atunci consumam si pentru a ne exprima.
Consumam pentru a apartine, in contextul in care daca un tip de consum sau un obiect consumat ne defineste, inseamna ca el poate defini si un grup. Orice, de la mancare si pana la tehnologie, imbracaminte, servicii financiare, poate sa descrie grupuri sociale. Iar definitia poate fi de la “grupul celor care…” pana la elemente mult mai de profunzime, psihologice sau sociale. Astfel, consumul devine o conditie sine qua non pentru a face parte din acel grup din care ne dorim sa facem parte si implicit un mod de a ne satisface nevoia inerent umana de zoon politikon. Iar daca apartinem, inseamna si ca suntem in relatie, asa ca uneori consumam si pentru a ne afla in relatie cu cei din jurul nostru, o relatie sustinuta si mijlocita de produs sau serviciu.
Consumam pentru a rememora. Asta pentru ca anumite produse si servicii, prin ceea ce sunt ele ca si caracteristici obiective sau simbolice, ne pot duce inapoi in timp in momente ale vietii care ne-au placut si pe care ne-am dori sa le experimentam. Convertim experiente de produs in energie pentru amintiri, cu scopul de a ne ajuta sa ne simtim bine sau sa trecem pentru momentele mai dificile ale vietii de zi cu zi. Iar cum rememorarea presupune, in mai mica sau mai mare masura, un act de distantare fata de realitatea cotidiana, putem lega consumul si de retragerea in intimitatea psihologica, pentru a ne disocia.
Consumam pentru a substitui, pentru ca din tot ceea ce ne dorim, vor fi intotdeauna lucruri pe care la un moment dat nu le vom putea dobandi. Iar pentru toate acestea exista produse si servicii care simbolic se leaga de idealurile, aspiratiile sau dorintele pe care nu le putem realiza, devening the next best things. Aici consumul posibil devine substitutie pentru un consum imposibil, astfel ca putem putem spune ca, in final, consumam si pentru ca putea compensa faptul ca nu consumam.
Consumam pentru a intelege, si asta deoarece, daca luam in considerare motivatiile de mai sus, toate spun ceva despre consumator: despre cine vrea el sau ea sa fie, care ii sunt aspiratiile, care ii este trecutul. Astfel consumul devine epistemologic, o unealta de cunoastere sau intelegere (uneori clara, alteori distorsionata) a celor din jurul nostru.
Consumam pentru a fi cetateni, deoarece in contemporaneitate, calitatea de cetatean implica dupa sine ideea de consum, asa cum pe parcursul istoriei, pentru a fi cetatean, un individ trebuia fie sa fie liber, fie sa fie membru al fortelor militare, fie sa aiba un anumit statut financiar. Invatam notiuni precum “consumator european”, care se leaga in mod direct de o serie de drepturi specifice ce se adauga drepturilor pe care le avem in mod natural ca si cetateni. In corolar, un cetatean trebuie sa consume pentru a fi cetatean intreg, ceea ce implica ideea ca una din obligatiile cetatenesti este consumul (productia, daca nu este posibila pentru unii cetateni, fiind substituita prin sistemul de protectie sociala).
Iar daca asta nu este de ajuns, sa nu uitam ca uneori consumam si pentru a ne defini viata, pentru a ne obtine izbavirea sau pentru a ne cauta sensul. Cosumam religie, spiritualitate si, de ce nu, arte, filozofie, pentru a identifica acele adevaruri supreme de dincolo de orice forma de consum sau mondenitate, care sa ne ghideze in viata, sa ne spuna ce este bine si ce este rau, daca noi suntem buni sau rai, daca primim ceea ce meritam si asa mai departe.
Consumul este o realitate universala si, fundamental, un tip de transformare, in baza principiului ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, ci totul se transforma. Iar pentru acest lucru, consumul este capabil sa acopere toate nivelele piramidei lui Maslow.
Cumuland insa observatiile asupra realitatii de zi cu zi cu diversele modele de determinism al consumului, se poate ajunge la un teritoriu unificat, in care consumul se leaga cauzal de sase nevoi umane.
Consumam pentru a ne defini identitatea, iar asta inseamna ca in decizia de a folosi parfumul X, detergentul Y sau masina Z, luam in calcul ce poate sa spuna acest lucru despre noi, implicit sau explicit. Cedam astfel o parte din puterea noastra de a ne autodefini, externalizand acest serviciu catre produse si servicii care o fac in mod clar si ferm si cu economie de energie, in locul nostru. Iar, daca la final, definitia nu ne mai place, putem schimba oricand produsul sau serviciul. Iar cum consumul unui produs sau serviciu definesc dar si exprima in mod simultan, atunci consumam si pentru a ne exprima.
Consumam pentru a apartine, in contextul in care daca un tip de consum sau un obiect consumat ne defineste, inseamna ca el poate defini si un grup. Orice, de la mancare si pana la tehnologie, imbracaminte, servicii financiare, poate sa descrie grupuri sociale. Iar definitia poate fi de la “grupul celor care…” pana la elemente mult mai de profunzime, psihologice sau sociale. Astfel, consumul devine o conditie sine qua non pentru a face parte din acel grup din care ne dorim sa facem parte si implicit un mod de a ne satisface nevoia inerent umana de zoon politikon. Iar daca apartinem, inseamna si ca suntem in relatie, asa ca uneori consumam si pentru a ne afla in relatie cu cei din jurul nostru, o relatie sustinuta si mijlocita de produs sau serviciu.
Consumam pentru a rememora. Asta pentru ca anumite produse si servicii, prin ceea ce sunt ele ca si caracteristici obiective sau simbolice, ne pot duce inapoi in timp in momente ale vietii care ne-au placut si pe care ne-am dori sa le experimentam. Convertim experiente de produs in energie pentru amintiri, cu scopul de a ne ajuta sa ne simtim bine sau sa trecem pentru momentele mai dificile ale vietii de zi cu zi. Iar cum rememorarea presupune, in mai mica sau mai mare masura, un act de distantare fata de realitatea cotidiana, putem lega consumul si de retragerea in intimitatea psihologica, pentru a ne disocia.
Consumam pentru a substitui, pentru ca din tot ceea ce ne dorim, vor fi intotdeauna lucruri pe care la un moment dat nu le vom putea dobandi. Iar pentru toate acestea exista produse si servicii care simbolic se leaga de idealurile, aspiratiile sau dorintele pe care nu le putem realiza, devening the next best things. Aici consumul posibil devine substitutie pentru un consum imposibil, astfel ca putem putem spune ca, in final, consumam si pentru ca putea compensa faptul ca nu consumam.
Consumam pentru a intelege, si asta deoarece, daca luam in considerare motivatiile de mai sus, toate spun ceva despre consumator: despre cine vrea el sau ea sa fie, care ii sunt aspiratiile, care ii este trecutul. Astfel consumul devine epistemologic, o unealta de cunoastere sau intelegere (uneori clara, alteori distorsionata) a celor din jurul nostru.
Consumam pentru a fi cetateni, deoarece in contemporaneitate, calitatea de cetatean implica dupa sine ideea de consum, asa cum pe parcursul istoriei, pentru a fi cetatean, un individ trebuia fie sa fie liber, fie sa fie membru al fortelor militare, fie sa aiba un anumit statut financiar. Invatam notiuni precum “consumator european”, care se leaga in mod direct de o serie de drepturi specifice ce se adauga drepturilor pe care le avem in mod natural ca si cetateni. In corolar, un cetatean trebuie sa consume pentru a fi cetatean intreg, ceea ce implica ideea ca una din obligatiile cetatenesti este consumul (productia, daca nu este posibila pentru unii cetateni, fiind substituita prin sistemul de protectie sociala).
Iar daca asta nu este de ajuns, sa nu uitam ca uneori consumam si pentru a ne defini viata, pentru a ne obtine izbavirea sau pentru a ne cauta sensul. Cosumam religie, spiritualitate si, de ce nu, arte, filozofie, pentru a identifica acele adevaruri supreme de dincolo de orice forma de consum sau mondenitate, care sa ne ghideze in viata, sa ne spuna ce este bine si ce este rau, daca noi suntem buni sau rai, daca primim ceea ce meritam si asa mai departe.
Consumul este o realitate universala si, fundamental, un tip de transformare, in baza principiului ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, ci totul se transforma. Iar pentru acest lucru, consumul este capabil sa acopere toate nivelele piramidei lui Maslow.
