Daca vrei sa-ti distrugi o seara de weekend, incearca sa iesi in oras intr-un grup mai mare de sase prieteni. Haosul se va instaura instantaneu, va fi imposibil sa va puneti de acord asupra unui loc in care sa intrati, iar solutiile de compromis se vor dovedi cele mai proaste alegeri posibile. Este plauzibil sa se lase cu cearta si reprosuri. Scenariul este valabil pentru vacante, team-buildinguri si, din pacate, business. Sau nu?
Lasat liber sa decida un scenariu optim dintr-o infinitate de scenarii posibile, un grup, fie el gasca de prieteni sau departament intr-o corporatie, se dovedeste inept si inapt. De aici si nevoia organica de lideri, CA-uri sau administratori. Intelepciunea populara a numit inabilitatea grupului de a decide corect spirit de turma, Gustave Le Bon a dezvoltat tema in infama Psihologia multimilor, iar psihologia sociala a tot demonstrat-o prin experimente. Bibb Latane si John Darley au dovedit ca indiferenta este contagioasa, ca aflati intr-un grup renuntam, din mimetism si conformism, la initiativa de a ajuta pe cineva aflat in nevoie, iar astfel riscam sa devenim indiferenti morali chiar la nivel de tara, dupa cum s-a speculat recent. Dupa Efectul Spectatorului definit de cei doi cercetatori americani in anii '70, am mai aflat, de exemplu, ca obezitatea, un comportament clar autodistructiv, este la fel contagioasa precum cascatul, adica “se ia” daca esti expus la grupuri deja “contaminate”. Pe scurt, am putea conchide ca grupurile sunt cea mai viciata sursa de decizii bune si un focar de infectie pentru idei proaste.
Cu toate astea, pomeneam mai devreme intelepciunea populara, care, dupa cum se vede, a reusit sa intuiasca intr-o formula simpla – spiritul de turma – o felie de adevar confirmata de experti prin studii si definitii elaborate. Intelepciunea populara, a grupului, adica, nu are doar intuitii corecte. Uneori, poate avea chiar pareri mai avizate decat cele ale expertilor. Am refacut, cu reticenta si prejudecatile aferente, doua experimente care pun la lucru inteligenta multimilor, iar rezultatele au fost pe cat de surprinzatoare, pe atat de consistente. In primul experiment am invitat 130 de prieteni de pe Facebook sa ghiceasca cate monede de 10 bani sunt intr-o halba de bere fotografiata. In al doilea am invitat 40 de participanti sa ghiceasca cate pagini are o carte. In ambele cazuri, media geometrica a raspunsurilor a avut o marja de eroare atinsa doar de 13% dintre respondenti, iar daca eliminam raspunsurile extreme, hazardate sau insuficient de serioase, marja de eroare data de media multimii era respectata de doar 5% dintre respondenti. Grupul a fost, asadar mai destept decat majoritatea componentilor lui. Mai mult, grupul a fost, fara dubii, mai apropiat de realitate decat estimarile ”educate”, ale respondentilor ”experti” care incercasera sa calculeze grosimea unei pagini, volumul monedei, sa faca teste si comparatii. Teste similare, descrise pe larg in fascinanta carte Inteligenta Multimilor, au dovedit ca grupurile pot sa-si dea cu parerea mai competent decat expertii in probleme mai delicate, precum rezultatele electorale sau evolutia cursul aurului. Pe scurt, multimile sunt, in anumite situatii, mai inteligente decat liderii lor sau expertii pe care acesti lideri se bazeaza.
Cele doua situatii expuse mai sus nu sunt contradictorii, ci doar fete ale aceleasi monede. Grupurile sunt incapabile sa identifice cel mai bun scenariu cand foarte multe optiuni sunt disponibile, dar pot sa evalueze surprinzator de corect care dintre variante, dintr-o lista finita si usor de inteles, este cea mai corecta sau functionala. In cadrul unui scoli de inovatie la care am participat recent in calitate de antrenor si mentor, aveam la dispozitie mai multe formate, aparent la fel de creative, eficiente si interesante, pentru sesiunile de mentorat: in sesiune deschisa, om-la-om, in grupuri restranse, cronometrat sau la liber. Daca as fi pus grupul sa decida din prima zi cum ar trebui sa arate programul lor zilnic, rezultatul ar fi fost, cel mai probabil, haotic si nesatisfacator. Incercand, de la zi la zi, de la sesiune la sesiune, pe rand, diversele formate, am ajuns, impreuna cu grupul, la formatul ideal. Acest gen de implementare a unei schimbari, de slefuire a unei metode sau solutii noi prin testare si consultarea permanenta a grupului, a facut deja istorie in marketing si advertising in formula A/B testing, folosita cu succes si religiozitate de Google, dar si oamenii de online a lui Obama. Chiar daca iti doresti noutate sau inovatie absoluta, chiar daca know-how-ul si talentul tau de manager sau director de creatie este indiscutabil, grupul iti este adeseori superior in decizii si concluzii. Sau, in cazurile fericite, ti le confirma!
Cateva conditii se impun pentru ca inteligenta grupului sa se manifeste: grupul sa fie eterogen, sa aiba acces egal si deschis la informatie pe problema in care isi da cu parerea, respondentii sa nu fie implicati emotional, iar consultarea membrilor grupului sa se faca individual, in asa fel incat raspunsurile unuia sa nu fie contaminate de raspunsurile celorlati. Daca lasi prietenii sa decida unde si cum sa petreceti o seara in oras in grup mare, rezultatele vor fi neconcludente si neaplicabile. Daca, in schimb, ii intrebi, pe rand, care este, dintr-o lista, cel mai bun loc in care zece oameni, cu gusturi specifice, selectate din alta lista, reprezentand un interval de varsta specific, pot sa-si petreaca o seara decenta in oras, vei sfarsi cu un top relevant, din care sa puteti alege fara probleme un loc sau mai multe pentru iesit impreuna. Carul cu Bere este, de exemplu, cel mai popular restaurant din Bucuresti pe metropotam.ro. Nu este cel mai bun – un expert va recomanda cu siguranta cu totul si cu totul alte locuri –, dar este cel mai adecvat nevoilor vizitatorilor siteului. Sansele cele mai mari de a satisface un astfel de utilizator nu le au expertii de la restograf.ro, de exemplu, care vor recomanda, probabil, Radisson Prime sau Collage. Daca vrei sa-si minimizezi sansele sa dai chix cu o recomandare, vei merge pe mana grupului. E ca la Vrei sa fii miliardar, unde, cea mai utila varianta ajutatoare dovedita statistic este Intreaba publicul, si nu Suna un prieten! Stiu ca este contraintuitiv, dar cu cat sunt mai amestecate si inegale la nivelul membrilor grupurile pe care le iei la intrebari, cu atat mai corecte vor fi raspunsurile.
Grupurile omogene, in care nu exista diversitate de opinie si, mai important, diversitate culturala sau educationala sunt, deseori, menite sa ia decizii proaste. Consensul unui grup de experti cu background-uri si convingeri similare a dus la dezastre strategice majore precum Bay of Pigs, Pearl Harbour sau, mai recent, decaderea Microsoft. Nu intamplator, membri de CA numiti si nu alesi, in companii mari si foarte mari, sunt selectati cat mai divers conform unui algoritm complex care ia in calcul sexul, rasa, etnia si formatia academica. Nu este political corectness, este, pur si simplu, precautie, o masura de activare a inteligentei grupului astfel incat riscul deciziile proaste, dar unanime, sa fie minimizat.
Ce legatura are asta cu inovatia si, mai ales, cu business-ul? Are! Grupul este incapabil de sclipiri geniale, in sine, dar poate sa valideze si sa potenteze sclipirile unuia dintre membri sai. Grupul este incapabil sa se surprinda, dar poate facilita surprizele placute. Inovatia, creativitatea aplicata, sunt, statistic, sporturi de echipa. Iar daca echipa este formata si consultata corect, devin sporturi de performanta.
Pentru biblioteca: o carte care m-a pus pe ganduri, mi-a schimbat perspectivele si m-a obligat sa scriu textul de mai sus: James Surowiecki – Inteligenta multimilor, Editura Publica.
Pentru pauza de masa: un documentar pe aceeasi tema cu Marcus du Sautoy, profesor de matematica la Oxford, expert in teoria grupurilor si teoria numerelor.
