GALERIE FOTO | Acestea sunt cele mai ciudate SUV-uri din toate timpurile

În engleză, un SUV este un „Sports Utility Vehicle”, adică o mașină ce îmbină beneficiile dinamice ale unei sportive, cu cele de practicalitate care sunt, mai degrabă, apanajul unei berline sau a unui model break. În practică, asta se traduce printr-un model mai mare, cu o gardă la sol mai ridicată decât a unei berline obișnuite, dar care oferă manevrabilitatea unei mașini mici, fără a face sacrificii la capitolul confort și spațiu interior.

Când a apărut SUV-ul și cine au fost întemeietorii

Este greu de spus care a fost, cu adevărat, primul SUV, după accepțiunea contemporană a termenului, diverși producători lăudându-se cu această inovație. Totuși, înainte de anii '80, modelele de teren erau, în general, incomode, zgomotoase, greu de condus și foarte „însetate”. Printre primii constructori care a dezvoltat un model ce, astăzi, ar putea fi considerat un „lifestyle vehicle” a fost Ford. În 1966, Ovalul Albastru a lansat Bronco, un 4x4 de teren cu proporții compacte, perfect pentru mers la plaja, camping sau drumeții.

Dar primul SUV modern a apărut la aproape 20 de ani distanță, în 1984, când Jeep - pe atunci deținut de American Motors - a prezentat prima generație a lui Cherokee. Cu o caroserie autoportantă neobișnuită pentru un vehicul cu tracțiune integrală, Cherokee a devenit popular și printre clienții din orașe, lansând un trend la care Ford a achiesat rapid cu prima generație a lui Explorer, în 1991. Totuși, primul crossover nu a apărut peste Ocean, ci în Europa, iar lansarea sa a avut loc în 1977, la Salonul Auto de la Geneva. Acea Matra-Simca, dar și alte creații inedite, au fost selectate în acest top Wall-Street.ro cu SUV-uri pe care... nu le vezi pe toate drumurile.

Care sunt unele dintre cele mai ciudate SUV-uri din istorie

Pentru această listă, am strâns împreună modele care fie au inovat în nișa lor, ducând la transformarea sa într-un segment popular, fie au ieșit în evidență la data lansării. De la modele construite special pentru clienți cu bugete nelimitate, așa cum e Bentley Dominator, construit în câteva exemplare în anii '90 special pentru familia princiară din Regatul Brunei, și până la vehicule de teren dezvoltate pentru armată, dar cu motoare de supercar, așa cum e Lamborghini LM002, sunt toate aici.

Și, pe lângă acestea, am adăugat și un SUV decapotabil, unul cu linie de camionetă, dar și un altul care împarte ADN-ul cu mașinile din Mondialul de Raliuri:

• Matra Rancho

• Monteverdi Safari

• Lamborghini LM002

• Nissan Murano CrossCabriolet

• Bentley Dominator

• Mitsubishi Pajero Evolution

• GMC Typhoon

• Honda Element

• Suzuki X-90

• Cadillac Escalade EXT

Matra Rancho

Matra (care provine de la Mécanique Aviation Traction) este un conglomerat industrial francez cunoscut astăzi pentru afacerile din domeniul apărării. În anii '60, însă, sub bagheta lui Jean-Luc Lagardere, fondatorul grupului care-i poartă numele, Matra a intrat în competițiile auto. Mai apoi, prin preluarea constructorului Rene-Boonet și printr-o colaborare ulterioară cu Simca, Matra a intrat în producția de automobile civile.

Philippe Guédon, creatorul monovolumului modern, a fost în spatele acestui proiect, după ce a realizat că pe piață exista cerere pentru un vehicul capabil să iasă de pe șosea, dar și să ruleze civilizat pe asfalt. La acel moment, în Europa aniilor '70, doar un Range Rover putea să facă asta, dar nu mulți și-l permiteau. Astfel, pornind de la mecanica unei Simca 1100 VF2, un model comercial ușor, Guédon a creat un model complet nou cu o zonă vitrată generoasă în partea din spate, din fibră de sticlă.

Sub capotă, motorul „Poissy” de 1,4 litri dezvolta doar 80 de cai putere și 118 Nm. Din păcate, din lipsă de fonduri, o versiune cu tracțiune integrală nu a fost niciodată comercializată, dar Rancho, care s-a numit inițial „Matra-Simca Rancho” și, din 1979, „Matra-Talbot Rancho”, după integrarea Simca în grupul PSA, a fost destul de populară. Constructorul a sperat să vândă cel puțin 25.000 de unități, dar, în cele din urmă, au fost fabricate 57.000 de bucăți până când producția a fost oprită, în 1984.

De ce se află pe listă: Pentru că, fără să vrea, Matra a inspirat alți producători să creeze crossover-urile de astăzi, mașini cu capacități multiple, ce pleacă de la platforma unui automobil mic și oferă flexibilitatea și poziția înaltă la volan a unui SUV de teren autentic.

Monteverdi Safari

Elveția este cunoscută drept o țară neutră, iar această calitate se aplică, în mare parte, și când vine vorba de activitatea Țării Cantoanelor în domeniul auto. Pe de-o parte, elvețienii au interzis concursurile auto și moto - cu excepția unor întreceri de coastă - încă din 1955, ca urmare a tragediei de la Le Mans. Pe de-altă parte, elvețienii nu sunt cunoscuți drept niște mari producători de automobile.

O excepție este Safari, creația lui Peter Monteverdi. Cum am explicat deja, oferta de SUV-uri era minusculă în anii '70, iar cei de la British Leyland, proprietarii Range Rover, se lăfăiau fără rival pe segmentul SUV-urilor de lux. Monteverdi, care construise mai multe mașini sport interesante până atunci, a decis că poate să facă un model de teren chiar mai luxos. Pentru asta, a cumpărat mai multe International Harvester Scout, un alt model din era de pionierat a SUV-urilor, și le-a recarosat cu ajutorul italienilor de la Fissore.

Rezultatul a fost un automobil cu două sau patru uși, construit pe comandă. La lansare, în 1976, prețul era cu doar 5.000 de franci elvețieni peste cel al unui Range Rover, deși echipările erau mai pretențioase. Cu un motor Chrysler V8 de 5,2 litri oferit standard și o cutie de transfer, Safari era mai prietenos pe șosea decât un Range Rover, oferind mai mult cuplu la turații joase, trimise către doar două roți motrice (Range Rover-ul avea tracțiune integrală permanentă. În plus, Safari-ul a avut transmisie automată, ceva ce Range Rover-ului i-a lipsit până în 1982.

De ce se află pe listă: Pentru că, într-o vreme când doar Range Rover ocupa segmentul SUV-urilor de lux, niște elvețieni au oferit un răspuns atât de bun încât Monteverdi a ajuns să colaboreze cu Land Rover pentru a crea conversii cu patru uși, înainte ca British Leyland să lanseze propriul Range Rover cu patru uși.

Lamborghini LM002

Ferruccio Lamborghini a fost un industriaș italian care și-a construit o avere considerabilă din comerțul cu vehicule agricole. Având fondurile necesare, el a decis că ar putea să dezvolte și mașini, o dorință ce i-ar fi fost aprinsă de o experiență nefastă cu un Ferrari. Astfel, în a doua jumătate a aniilor '60, Lamborghini a intrat pe nișa sportivelor de lux cu 350GT.

Mai târziu, la mijlocul aniilor '70, Lamborghini a dezvoltat un model de teren experimental cu care a încercat să atragă nu doar Forțele Terestre din Armata Italiană, ci și companiile din zona Golfului care activau în industria petrolieră. Vehiculul fără uși, dar cu roți imense și un motor Chrysler V8 montat în spate a primit numele Cheetah. Asta a fost în 1977. Patru ani mai târziu, Lamborghini a lansat un alt prototip, de această dată echipat cu portiere, care a fost primul din seria scurtă „Lamborghini Militaria” de vehicule specializate pentru teren accidentat.

Acest al doilea SUV a creat interesul necesar pentru a-i convinge pe cei de la Lamborghini că o versiune de serie ar fi interesantă, dar cu motorul V12 de pe Countach amplasat frontal. Așa a luat naștere LM002, poreclit „Rambo Lambo”. Lansat în 1986, LM002 era deosebit de scump și destul de luxos după standardele vremii, motiv pentru care doar 301 de unități au fost produse.

Dintre acestea, 60 au fost modificate pentru piața americană, dar toate erau echipate cu anvelope speciale Pirelli Scorpion cu tehnologie runflat, o noutate pe atunci. Producția s-a încheiat în 1991, deși Lamborghini spunea că ar fi primit peste 800 de comenzi pentru LM002.

De ce se află pe listă: Pentru că Lamborghini este cunoscut mai degrabă pentru supercar-urile sale, dar acest „Rambo Lambo” este unul dintre cele mai cunoscute și rare modele ale mărcii, iubit nu doar de vedete, ci și de dictatori (un exemplar se afla în colecția proaspăt descoperită a lui Bashar Al-Assad) și colecționari renumiți. În plus, vorbim de un SUV cu un motor V12 de Countach!

Nissan Murano CrossCabriolet

Nissan Murano CrossCabriolet a fost lansat în 2011, într-un moment în care piața, tulburată de recenta criză economică, nu voia și nu se gândea la un SUV cu două uși și acoperiș textil. Nissan, totuși, a ignorat trend-urile de pe piață și a încercat să creeze o nișă din piatră seacă. Încercarea, curajoasă, pare că le-a reușit măcar parțial. Nu de alta dar, în anii următori, și alți producători au construit SUV-uri decapotabile, cum am arătat într-un material dedicat.

Conform lui Shiro Nakamura, CCO la Nissan în acei ani, ideea pentru un Murano cu două uși și plafon retractabil a fost a lui Carlos Ghosn. Șef al alianței Renault-Nissan, Ghosn și-ar fi dorit un astfel de model încă din 2007. O teorie care circulă este aceea că cel care avea mai târziu să evadeze din Japonia într-o cutie de echipamente muzicale a vrut ca această mașină să se construiască pentru că ideea i-ar fi surâs soției sale.

Din păcate, clienții s-au ferit de „primul crossover cabriolet din lume”, așa cum l-a prezentat Nissan. Doar 6.000 de unități au fost vândute până în 2014, când mașina a fost pensionată cu un preț de listă de aproape 42.000 de dolari. Asta era mult, acum un deceniu. Cel mai bun an pentru Murano CrossCabriolet a fost 2012, când s-au vândut puțin peste 3.700 de unități pe piața din Statele Unite. Constructorul japonez a declarat că țintea „acei clienți cu bani, de vârstă mijlocie” cu Murano CrossCabriolet. Se pare că aceștia și-au dorit și un acoperiș rigid deasupra capului.

De ce se află pe listă: Pentru că, așa cum a recunoscut un executiv Nissan din acei ani, o mașină ca asta n-ar trece, în mod normal, nici de prima discuție din faza de proiectare. Dar, atunci când ordinele vin direct de la CEO, chiar și nefăcutul se face.

Bentley Dominator

Bentley Dominator. Sursă foto: Reddit

În literatura oficială, Bentley prezintă Bentayga drept primul SUV din istoria mărcii. Realitatea, însă, este puțin mai contorsionată de atât. Este adevărat că Bentley Bentayga este primul SUV produs în serie de constructorul britanic, dar el a avut un înaintaș uitat, fabricat în doar câteva bucăți. Este vorba de Bentley Dominator, o mașină care a apărut la mijlocul aniilor '90 din dorința expresă a familiei regale din Brunei, un stat micuț, dar foarte bogat în petrol.

În acei ani, Hassanal Bolkiah, cel de-al 29-lea Sultan al Bruneiului, își construia colecția sa faimoasă care, la un moment dat, a numărat 7.000 (!) de automobile. Printre ele se numără o mulțime de versiuni unicat, inclusiv mai multe McLaren F1 LM care nu sunt vopsite în oranjul Papaya specific, dar și o mână de Ferrari-uri 456M cu patru uși și hayon. Pe lângă toate aceste ciudățenii, sultanul și-a dorit și un Bentley SUV, iar recenta „scurgere” de poze din garajele princiare ne arată că Bentley a construit nu doar un Dominator, ci mai multe.

Se pare că doar șase unități au fost construite, iar majoritatea părții mecanice este de proveniență Land Rover. Totuși, motorul, un V8 de 6,75 litri, este de Bentley. Pe internet se vehiculează că fiecare exemplar ar fi costat undeva între 4,5 și 8 milioane de dolari la acea vreme, iar niște acte apărute pe internet arată că Dominator nu poate fi înmatriculat și condus decât în interiorul statului Brunei.

De ce se află pe listă: Pentru că Bentley, dar și alți mari producători, s-au dat peste cap în anii '90 să satisfacă orice moft al conducătorilor din Brunei, inclusiv acest Bentley SUV care, altfel, nu ar fi putut să ia naștere.

Mitsubishi Pajero Evolution

Între 1997 și 1999, Mitsubishi a construit, pe baza celei de-a doua generații a SUV-ului Pajero, o variantă cu două uși denumită „Evolution”. Mai puțin de 2.700 de bucăți au fost făcute, iar scopul a fost simplu: constructorul japonez voia să omologheze Pajero în categoria T2 pentru modele de teren de serie de la Dakar. Pentru a avea un avantaj în fața competiției, Mitsubishi a construit Pajero Evolution, care îngloba multe componente unice pentru Pajero.

Sub capotă se află motorul de 3,5 litri DOHC V6 6G74 cu 24 de valve. Acesta dezvolta 276 cai putere la 6.500 rpm, iar suspensia era și ea una neobișnuită pentru un model de teren: de tip double-wishbone pe față, respectiv multi-link în spate. Pachetul aerodinamic includea aripi evazate, dar și un eleron în spate. Cum Mitsubishi avea nevoie să facă fix 2.500 de unități pentru a omologa versiunea de competiții, nu a mai existat un al doilea Pajero Evolution.

De ce se află pe listă: Pentru că auzim adesea de mașini de omologare specială, adică versiuni de stradă a unor modele de curse. Cu toate acestea, mult mai rare sunt SUV-uri de stradă făcute pentru a se omologa o versiune de concurs.

GMC Typhoon

În 1991, GMC a colaborat cu Production Automotive Services (PAS) pentru a construi Syclone, o camionetă sportivă bazată pe GMC Sonoma. La data apariției, Syclone era cea mai rapidă camionetă din lume, cu performanțe care au suscitat comparațiie neașteptate din partea revistelor auto: jurnaliștii au testat accelerația super-pick-up-ului în fața unor rivali redutabili ca Chevrolet Corvette sau Ferrari 348ts.

Grație succesului de PR reușit de Syclone, GMC a aplicat aceeași rețetă și SUV-ului compact Jimmy. Rezultatul, denumit GMC Typhoon, a fost construit doar între 1992 și 1993 și a inclus aceleași componente speciale și motor turbo ca și în cazul camionetei Syclone. Motorul LB4 V6 de 4,3 litri avea galerii de admisie speciale, la fel ca și chiulasa, galeria de evacuare și sistemul de alimentare. Puterea era impresionantă pentru un SUV: 290 cai putere și 475 Nm.

Turbina era de origine Mitsubishi și funcționa cu un intercooler Garrett, în timp ce transmisia automată cu patru rapoarte utiliza o cutie de transfer BorgWarner pentru a împărți puterea 35%-65% între cele două punți. La momentul lansării, modelul costa aproape 30.000 de dolari, dar putea accelera de la 0 la 97 km/h în doar 5,3 secunde, față de cele 5,4 secunde necesare unui Ferrari 348ts pentru a realiza aceeași sarcină. În total, doar 4.697 de exemplare au fost construite.

De ce se află pe listă: Pentru că americanii nu păreau a fi prieteni cu vehiculele de performanță, cel puțin nu sub forma unei camionete sau a unui SUV. Apoi, GMC a schimbat regulile jocului și a creat sub-segmentul super-SUV-urilor care, astăzi, este ocupat de Porsche Cayenne sau Lamborghini Urus.

Honda Element

Bazat pe un concept denumit Model X, Honda Element unul dintre cele mai ciudate crossovere pe care constructorul nipon le-a comercializat vreodată. Lansat în 2003, modelul a ieșit în evidență grație design-ului său, cu zone mari din caroserie fiind din plastic contrastant gri închis. Inclusiv aripile față și spate, părți din bot și laterală erau din plastic. De asemenea, ușile se deschideau în direcții opuse, mașina ne având stâlpul B.

Au existat, cum era normal, și versiuni fără elemente de caroserie din plastic, iar în 2007 Honda a lansat Element SC. Acesta era un nivel de echipare nou ce aducea după sine și niște modificări estetice destul de mari. Partea frontală era diferită, jantele erau mai mari, iar garda la sol era mai mică față de un Element normal. Modelele Element SC nu erau disponibile cu tracțiune integrală, nici măcar acel „real-time AWD” care împărțea puterea între punți.

De ce se află pe listă: Pentru că, din punct de vedere estetic, este una dintre cele mai neobișnuite mașini nipone ale aniilor '00, în luptă cu alte creații ciudate ca Nissan Cube. Totuși, Element ascundea mai multe detalii rare pentru vremea sa cum ar fi ușile ce se deschideau asemeni unei limuzine din interbelic.

Suzuki X-90

Suzuki X-90 reprezintă, grație producției scurte, o raritate. SUV-ul decapotabil cu două uși și două locuri nu a fost făcut decât între 1995 și 1997, fiind o variantă derivată a popularului Vitara. Peste 7.000 de unități au fost comercializate doar în Statele Unite în această perioadă, modelul venind să înlocuiască Suzuki Samurai pe această piață.

În mod poate neașteptat, X-90 nu avea șasiu autoportant, iar motorul de 1,6 litri și 95 de cai putere disponibil pe versiunea de bază trimitea puterea către puntea spate. Alternativ, clienții puteau opta pentru tracțiunea integrală, dar X-90 a fost criticat pentru o lipsă evidentă de practicalitate, mai ales deoarece era foarte mic.

Deși nu și-a găsit atât de mulți fani, X-90 a fost folosit în anii '90-'00 ca mașină promoțională de cei de la Red Bull, care au îmbrăcat o flotă de X-90 în culorile companiei și le-au montat doze de energizant supradimensionate în spate. Ulterior, Red Bull a folosit și Volkswagen-uri Beetle în același scop.

De ce se află pe listă: Pentru că avem de-a face cu un mini-SUV cu două uși și acoperiș de tip targa, deci o ciudățenie. În plus, a fost o mașină care nu a avut priză la public, mai multe portaluri auto incluzând Suzuki X-90 pe listele lor cu „cele mai proaste” modele care au fost fabricate în anii '90.

Cadillac Escalade EXT

Cadillac Escalade nu este ciudat ci, din contră, este unul dintre cele mai de succes SUV-uri americane de lux din clasa mare (full-size, cum ar spune un american). Totuși, versiunea EXT sare în evidență, iar asta pentru că încearcă să combine beneficiile unui SUV, cu cele ale unei camionete double-cab.

În epocă. Lincoln, etern rival cu modelul Navigator, a încercat să ofere un răspuns cu modelul Blackwood, care era o încrucișare între un Navigator și o camionetă autentică Ford F150 SuperCrew. Ca detaliu interesant, Blackwood este cel mai rar Lincoln și, totodată, modelul care a fost fabricat pentru cel mai scurt timp, din august 2001 până în decembrie 2002. Doar puțin peste 3.380 de unități au fost făcute în această perioadă, ceea ce înseamnă că Escalade EXT a fost mult mai de succes.

În fond, Cadillac a oferit caroseria EXT pe mai multe generații ale SUV-ului Escalade, în timp ce Lincoln a reîncercat marea cu degetul cu un alt model nepopular, Lincoln Mark LT. Trebuie spus că Escalade EXT este înrudit din punct de vedere tehnic cu Chevrolet Avalanche, model lansat concomitent, în 2001. Cum era moda din acei ani, Escalade-ul cu benă putea fi comandat fie cu un V8 de 5,3 litri, fie cu unul de 6,0 litri.

De ce se află pe listă: Pentru că, în anii 2000, Cadillac a încercat să combine beneficiile oferite de un SUV cu cele oferite de o camionetă și, cumva, a reușit să atragă clienți. Asta deși nu a fost primul constructor cu această idee, Escalade EXT venind după Lincoln Blackwood, care a fost un eșec comercial. Trebuie spus că acestea nu au fost singurele SUV-uri mari cu acest tip de caroserie, Hummer având de asemenea un „răspuns” pe această nișă prin modelul H2 SUT.