A fost „la modă” să vorbim despre burnout în pandemie pentru că la acea vreme era un fenomen experimentat mai des ca niciodată, cel puțin la noi în țară. Despre epuizare fizică și mai ales cea psihică s-a vorbit și după și încă se vorbește, însă pare că în realitate, discuțiile nu sunt suficiente, căci soluțiile și resursele lipsesc de multe ori. „E sexy să vorbim de sănătate mintală, dar în realitate e mult cinism în companii. Managerilor nu le pasă de cum ne simțim, le pasă doar de performanță”, este ceea ce spunea Dragoș Iliescu în urmă cu un an, la o conferință de specialitate și ceea ce și Corina Neagu, specialist HR mi-a reconfirmat în dialogul recent pe care l-am avut.
Muncă multă, sănătate puțină
Volumul mai mare de muncă la job, stresul acumulat de presiunea constantă venită din partea șefilor pot aduce angajații foarte ușor într-o stare de burnout, o noțiune care se traduce prin epuizare, oboseală accentuată, anxietate, depresie, scăderea puterii de concentrare și a productivității. Deși din 2020, epuizarea, oboseala accentuată, anxietatea, depresia, scăderea puterii de concentrare și a productivității intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă și sunt percepute amenzi drastice pentru angajatori, tăcerea ia de multe ori locul comunicării deschise și oneste. Piața muncii din România a fost zguduită de sinuciderea recentă a unei angajate în vârstă de 33 de ani care lucra într-o multinațională. La nici două luni distanță, un alt caz a intrat în atenția publică, cel al unei tinere de 27 de ani care a decedat la birou în urma unui infarct.
„Încă trăim sub umbra comunismului și încă stăm cu sabia deasupra capului. Încă avem frica de a fi autentici, de a spune ceea ce gândim și ceea ce simțim, pentru că suntem pedepsiți pentru asta. Oamenilor le se teamă, nu mai au încredere. De aici pornește și lipsa asta de încredere. Nu mai au încredere unii în ceilalți, în companii, în autorități, în instrumentele pe care le folosește statul, în instrumentele pe care le folosesc managerii. Și atunci, în mod evident, aici recurgem la compromisuri care ne costă inclusiv viața”, ne-a declarat Corina Neagu, expert HR și fondator Dare.
Dar sunt oare cele două cazuri un semnal de trezire cu privire la conștientizarea abuzurilor care au loc la locul de muncă? Corina Neagu spune că este nevoie de mult mai mult pentru că deseori se încep acțiuni de schimbare de mentalitate, dar nu există o continuitate a lor din cauza culturilor organizaționale extrem de rigide.
E nevoie de picătura chinezească, mai ales în cazul unui popor cu o cultură de țară și cu culturi de companii extrem de rigide, care nu sunt orientate către schimbare și către oameni, ci doar către rezultate.
Corina Neagu, fondator Dare
Corina Neagu, fondator Dare. Sursa foto: Ovidiu Udrescu
Burnout-ul nu este recunoscut ca boală profesională în România
Burnout-ul este recunoscut oficial de Organizația Mondială a Sănătății ca sindrom profesional și este asociat cu un risc crescut de hipertensiune arterială (plus alte boli cardiovasculare), dar și cu depresia și sinuciderea. La nivel european stresul, anxietatea şi depresia reprezintă toate situații care se clasează pe locul al doilea ca probleme de sănătate legate de muncă, subliniază Nicu Ștefănuță, Vicepreşedintele Parlamentului European. Tot el atrage atenția că în România, problemele de sănătate mintală trebuie să reprezinte motive justificate pentru ca un angajat să poată beneficia de concediu medical. Practic, burnout-ul nu este inclus pe lista bolilor profesionale recunoscute în România, deci un medic curant nu îți poate elibera certificatul de concediu medical cu diagnosticul de burnout, conform specialiștilor de la avocatoo.ro.
Totuși, în prezent, un angajat poate beneficia de concediu medical din acest motiv doar pe baza unui raport medical efectuat de un medic psihiatru. Angajații, însă, evită să recurgă la această variantă pentru că se tem de stigmatizare sau se tem să nu-și piardă locul de muncă ca urmare a faptului că angajatorul poate pretinde că respectivul angajat nu mai este apt de muncă.
„Sănătatea mintală nu este un lux, ci o necesitate fundamentală. Este nevoie de un efort coordonat pentru a elimina stigmatul asociat acestor probleme şi pentru a încuraja oamenii să caute ajutor la timp”, a precizat Nicu Ştefănuţă, potrivit Agerpres.
De asemenea, în contextul celor două tragedii care s-au petrecut recent, Nicu Ştefănuţă a întrebat Ministerul Muncii dacă are în vedere planuri pentru crearea unui cadru legislativ care să asigure sprijinul pentru sănătatea mintală la locul de muncă. Este esenţial ca angajatorii să fie obligaţi să adopte măsuri preventive şi să ofere acces la resurse pentru gestionarea sănătăţii mintale. Programele de consiliere psihologică, orele de lucru flexibile şi crearea unui mediu de muncă sănătos din punct de vedere mental trebuie să devină standarde în toate companiile, atrage atenția Nicu Ștefănuță. Mai mult, europarlamentarul a cerut informaţii despre planurile Ministerului Muncii de a organiza campanii de conştientizare şi educare pentru angajatori şi angajaţi cu privire la importanţa sănătăţii mintale şi la recunoaşterea semnelor timpurii ale afecţiunilor mintale. Totuși, trebuie avut în vedere că „schimbarea de mentalitate și transformarea culturală nu se face peste noapte, se face în ani”, subliniază Corina Neagu.
„Managerii de HR sunt cei mai mari abuzatori”
Deși la nivel declarativ, mulți angajatori se afișează cu implementări de programe de conștientizare a sănătății mintale și de acordare a primului ajutor în caz de stare psihică precară, realitatea arată diferit. Un studiu recent realizat de Școala de HR și Airost.ro pe 3.500 de angajați români arată că aproximativ 34% dintre respondenți amână constant mesele, vizitele medicale, evenimentele de familie sau odihnă din cauza muncii, în vreme ce 32% dintre angajați nu au discutat niciodată despre sănătatea mintală cu șefii sau colegii lor.
Totodată, 47% dintre angajați spun că au des simptome de anxietate legate de muncă, 33% experimentează frecvent simptome fizice ale stresului, precum dureri de cap sau probleme digestive, iar 70% dintre respondenți nu beneficiază de consiliere psihologică, invocând lipsa resurselor financiare sau lipsa de disponibilitate emoțională.
Și noi, consultanții, tot de la clienți luăm banii, motiv pentru care e posibil să pierdem clienți în momentul în care spunem lucrurilor pe nume. Însă din păcate noi ajungem să lucrăm foarte mult lucrăm cu efectele (...) Crede-mă, pe cuvânt, când spun asta și o spun cu foarte mare durere că sunt om de resurse umane: cei mai mari abuzatori sunt managerii de resurse umane. Deși la ei ar trebui să apelezi la ajutor, din păcate nu se întâmplă așa. Inclusiv eu am trecut prin procese de hărțuire din partea oamenilor de HR, în două-trei companii în care am lucrat. De ce? Pentru că nu vor, nu sunt deschiși către învățare, consideră că sunt mâna dreaptă a managementului care le permite să facă orice și să taie în carne vie.
Corina Neagu, fondator Dare
Specialistul atrage atenția că foarte mulți manageri de resurse umane nu știu să-i asculte în mod activ pe angajați, să empatizeze cu ei, din teama de a nu fi perceput drept o persoană vulnerabilă și din teama de a nu pierde controlul. Când acest comportament se aliniază cu cel al executivilor se naște o conducere prin frică, ce apărare ca urmare a faptului că managerii nu sunt deschiși să învețe și să deprindă și alte stiluri de leadership.
„Oricât de multe instrumente de management și oricâte cursuri ai face, dacă nu ai aplecare de către oameni, e degeaba. Dacă nu ești o persoană empatică, deschisă, flexibilă, adaptabilă, dacă nu ești călit printre oameni și faci totul din spatele laptopului, atunci nu ești lider. Leadership înseamnă să te duci să vorbești cu oamenii, să asculți, să fii acolo printre ei, nu printre excel-uri și rapoarte”, a mai precizat Corina Neagu.
Sănătatea mintală trebuie să fie, înainte de toate, o responsabilitate personală, mai spune expertul. Ce înseamnă acest lucru? Că fiecare angajat trebuie să aibă grijă de sănătatea sa emoțională, în egală măsură cu cea fizică. Important este să înțeleagă cum se simte, să apeleze la ajutor de specialitate când traverează o perioadă dificilă, să comunice, să stabilească limite sănătoase privind orele de lucru, pauza de prânz, timpul de calitate dedicat lui sau familiei și prietenilor.
Este foarte important să ne controlăm, sa vedem ce avem, să cerem ajutor, nu să așteptăm, Doamne ferește să ne ajungă cuțitul la os si pe urmă să aștepte să se întâmple ceva la nivel organizațional. Să punem mai mult preț pe comunicare, pe colaborare, pe a face lucrurile împreună și pe a ne asculta, de a nu mai cauta vinovații. Important e să învățăm din greșeli.
Corina Neagu, fondator Dare
Corina Neagu, împreună cu alți consultanți din HR, dreptul muncii, dar și din zona de psihologie/psihoterapie au creat o comunitate de WhatsApp anti-abuz la muncă, în care au răspuns pro-bono la peste jumătate dintre problemele expuse de oamenii prezenți pe grup. Cele mai multe dintre problemele expuse au legătură cu disponibilizări abuzive, intimidări, abateri disciplinare nefondate, discriminarea angajatelor însărcinate, refuzarea drepturilor la concediul de odihnă și concediul medical, supraîncărcarea rolului avut de un angajat (când un angajat face treaba mai multor colegi), schimbarea nejustificată a condițiilor de angajare în mers, ore suplimentare necompensate sau erori grave în fluturașul de salariu.
