Operatiunea “Iceberg”, anuntata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) in loc de “La multi ani 2019!”, vizeaza companiile mari si, mai mult ca niciodata, multinationalele. Cum se deruleaza astfel de controale, pe ce perioada se pot intinde si cum trebuie sa se pregateasca reprezentantii companiilor pentru a intampina inspectorii Fiscului? “Ne asteptam la un 2019 dificil, miza fiind una ridicata”, spun avocatii specializati in domeniu.

ANAF a demarat, chiar la inceput de an, aceasta operatiune de o amplitudine fara precedent, pentru verificare fiscala a celor mai mari companii, acoperind toate domeniile economice din Romania.
„Anuntul ANAF privind declansarea operatiunii Iceberg este modalitatea prin care autoritatile fiscale ne ureaza un an nou fericit. Revenind la un ton mai serios, insa, desi cifrele de la finalul trimestrului III al anului 2018 arata ca obligatiile fiscale stabilite ca urmare a verificarilor efectuate au scazut semnificativ, ceea ce denota un comportament adecvat al contribuabililor, prin acest anunt se subliniaza clar si fara echivoc faptul ca ANAF are in vizor, mai mult ca niciodata, societatile multinationale. Ne asteptam la un 2019 dificil atat pentru societati, cat si pentru inspectorii fiscali, miza fiind una ridicata”, a explicat Theodor Artenie, Tax Director, Schoenherr Bucharest Tax SRL, pentru wall-street.ro.

Pericol pentru contribuabilii mari!

ANAF mentioneaza, in comunicatul prin care a anuntat operatiunea, ca sunt vizate societatile mari.

“Putem sa presupunem, astfel, ca orice mare contribuabil este in pericol. In realitate, ne asteptam ca aceste controale sa se concentreze foarte mult pe societatile multinationale si pe analiza dosarului preturilor de transfer, pentru a identifica asa-numitul fenomen de «export al profiturilor». Independent de comunicatul ANAF, am observat in practica din ultimii ani un interes sporit al autoritatilor pentru tranzactiile intra-grup, care, de cele mai multe ori, sunt problematice pentru societati”, a subliniat Artenie.

Operatiunea este anuntata pentru companiile mari din toate domeniile de activitate. In trecut, astfel de operatiuni erau derulate la nivel sectorial. In aceste conditii, cat pot dure astefl de controale?

UE pregateste o serie de...
Citeste si: UE pregateste "masuri antiabuz" ce vizeaza multinationalele

„Oficial, operatiunea se vrea a fi desfasurata pe parcursul anului 2019. Or, noi cunoastem foarte bine faptul ca, odata inceput, un control ANAF poate dura, cu amanari si suspendari, mai bine de un an. Mai mult decat atat, stim ca, in ciuda aparentelor, la nivelul ANAF resursele umane sunt limitate, iar o operatiune de o asemenea anvergura presupune o desfasurare de forte incredibila in toata tara. Altfel spus, ne asteptam ca, in fapt, primele rezultate sa fie disponibile cu mult dupa incheierea anului 2019, ceea ce va face din aceasta operatiune o provocare cu atat mai mare, atat pentru contribuabili, cat si pentru stat”, a mai spus Theodor Artenie.

Cat despre obiectul unor astfel de controale, avocatul citat sustine ca printre subiectele preferate de inspectorii fiscali sunt cheltuielile cu serviciile intra-grup, mai ales in cazul prestatorilor situati in afara Romaniei si, in aceeasi sfera, pretul stabilit pentru tranzactiile cu societati afiliate. In astfel de cazuri, deseori, inspectorii fiscali sustin ca documentele justificative pe care le detine beneficiarul serviciilor sunt insuficiente, respingand astfel deductibilitatea cheltuielilor si a TVA aferente serviciilor intra-grup.

O a doua posibila abordare a inspectorilor in timpul unui control se refera la ajustarea pretului practicat intre societatile afiliate in sens nefavorabil pentru contribuabil (de exemplu: reducerea nivelului cheltuielilor sau majorarea nivelului venitului, dupa caz), ceea ce duce la cresterea bazei de impozitare si, implicit, la sume suplimentare de impozit de plata sau reducerea pierderii fiscale existente.

“In plus, ANAF mai are de partea sa si legislatia europeana. La inceputul anului 2018, Romania a fost printre primele State Membre UE care au transpus prevederile Directivei de stabilire a normelor impotriva practicilor de evitare a obligatiilor fiscale care au incidenta directa asupra functionarii pietei interne (ATAD). Combaterea acestui fenomen este deci un trend european, iar organele de inspectie fiscala i-au acordat intotdeauna un interes deosebit”, sustine Artenie.

Lucian Sova explica afirmatia...
Citeste si: Lucian Sova explica legatura facuta intre multinationale si autostrazi

Cum se deruleaza un control al ANAF la o societate mare?

O inspectie fiscala conventionala incepe de regula cu un aviz de inspectie fiscala, prin care organul abilitat comunica in mod oficial inceperea inspectiei. Startul oficial al inspectiei fiscale, ca regula generala, este data inscrisa in avizul de inspectie. Inspectia se desfasoara, in general, la sediul contribuabilului, unde organul de control are la dispozitie toate resursele necesare pentru buna desfasurare a inspectiei (spre exemplu: are acces la documentele contribuabilului, poate inspecta locul in care se desfasoara activitatea etc.).

In functie de categoria de contribuabil (mare, mijlociu, mic), durata inspectiei poate varia. Pentru un contribuabil mare, spre exemplu, inspectia se poate desfasura pe o perioada de maximum 180 de zile, fara a lua in calcul si eventuale suspendari. Daca se depaseste aceasta perioada, organul de inspectie mai are la dispozitie o perioada egala pentru a finaliza inspectia, de unde rezulta ca o inspectie fiscala poate dura pana la un an, chiar si in lipsa unor suspendari.

“Sunt putine situatiile in care inspectorii nu semnaleaza nereguli, mai ales la o societate mare. Important e sa iti cunosti drepturile si sa le ceri: sa ceri informatii cu privire la constatari inca din timpul inspectiei pentru a prognoza care va fi impactul si sa pregatesti o strategie, sa formulezi un punct de vedere, sa pregatesti o contestatie fiscala cat mai cuprinzatoare si amanuntita. Desigur, contribuabilii mai putin norocosi pot fi supusi altor controale, spre exemplu, unui control desfasurat de divizia anti-frauda, unde se aplica alte reguli si unde drepturile contribuabilului sunt mai putin numeroase”, a avertizat Theodor Artenie.

Prezumtia de nevinovatie, inexistenta in relatia ANAF-contribuabil?

Contribuabilul supus unui control din partea ANAF este, din pacate, tratat incorect de cele mai multe ori de catre inspectori.

Nordis: Cererea de inchiriere...
Citeste si: Nordis: Multinationalele au sporit cererea de locuinte in Nord cu 40%

„In practica noastra, am observat ca organul de control dispune in mod automat instituirea de masuri asiguratorii, desi Codul de procedura fiscala dispune ca astfel de masuri se iau in cazuri exceptionale. Sunt sanse foarte mari ca organul de control sa impuna poprirea si sechestrul asigurator, de regula asupra bunurilor mobile si/sau imobile din patrimoniul contribuabilului, precum si asupra veniturilor acestuia. Aceasta, cu toate ca asemenea masuri ar trebui dispuse doar in cazul exceptional in care exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa iti risipeasca patrimoniul, periclitand colectarea. Prezumtia de la care pleaca organele de control pare a fi ca tocmai asta urmaresc contribuabilii. Astfel, masurile asiguratorii vin aproape ca regula la pachet cu iminenta unei decizii de stabilire a unor obligatii suplimentare de plata in sarcina contribuabilului”, a explicat Emeric Domokos-Hancu, Partner, Dispute Resolution, Schoenherr si Asociatii SCA.

In aceste conditii, contribuabilii trebuie sa stie ca astfel de masuri pot fi luate chiar si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv pe durata efectuarii de controale. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in caz de neplata, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

“Masurile asiguratorii pot fi ridicate in baza constituirii unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate. Cu toate acestea, in practica exista multe cazuri in care, in ciuda emiterii unor garantii in favoarea organului de executare la nivel creantei, masurile asiguratorii nu au fost ridicate imediat si automat, ceea ce are in general efecte negative asupra activitatii contribuabililor”, a subliniat Emeric Domokos-Hancu.

In opinia sa, pentru a echilibra cat de cat raportul de forte, in cazul unui control ANAF, o companie trebuie sa stie bine care ii sunt drepturile, pentru a minimiza pe cat posibil efectele actiunii de control.

Sfaturi pentru “incepatori”!

Reactia contribuabililor aflati in aceasta situatie depinde de cat de familiarizati sunt cu aceste controale.

“Multi dintre contribuabilii care sunt controlati pentru prima data se sperie si tind sa lucreze haotic, mai ales ca desfasurarea unui control fiscal nu te scuteste de atributiile de serviciu. Exista, insa, solutii. Avem Codul de procedura fiscala care dedica un intreg titlu controlului fiscal, in care sunt descrise destul de amanuntit drepturile si obligatiile inspectorilor dar si pe cele ale contribuabilului, pentru ca si contribuabilii au drepturi, si nu sunt putine. De cele mai multe ori, sunt pierdute din vedere masurile prin care contribuabilul poate sa castige putin timp pentru a se organiza, sau care sunt variantele de care dispune cand decizia de impunere aduce o veste nu prea buna”, a adaugat Theodor Artenie.

El a mentionat, in context, si Ghidul pentru inspectia fiscala, disponibil pe site-ul ANAF, pe care atat contribuabilii, cat si organele de control il pot folosi drept referinta, pentru a se informa cu privire la procedurile de urmat.

Referitor la dimensiunea operatiunii “Iceberg” si la capacitatea administrativa si informatica a ANAF de a gestiona o astfel de operatiune, Theodor Artenie s-a aratat sceptic cu privire la eficienta procedurilor.

“Lipsa unei infrastructuri IT moderna este o problema cat se poate de reala si stringenta. Fara indoiala ca un sistem mai putin uzat si mai ancorat in prezent ar eficientiza controalele, procesul de modernizare a administratiei fiscale romanesti fiind recunoscut de autoritati ca o necesitate. Pana atunci insa, preconizam ca metoda «traditionala» a verificarii hartiilor se va dovedi la fel de eficienta ca si pana acum”, a punctat Artenie.

Ce schimba in controalele fiscale interventia Comisiei de Prognoza?

Acordul semnat de curand de ANAF cu Comisia Nationala de Strategie si Prognoza (care are drept scop declarat reducerea evaziunii fiscale) nu va schimba procedurile de control, ci mai degraba procedura prin care se analizeaza riscul fiscal, spun specialistii Schoenherr.

“Din pacate, aceasta nu este publica nici in prezent si nu putem previziona cu exactitate cum se va derula analiza de risc. Intelegem din acest acord ca CNSP va colabora cu ANAF in vederea stabilirii unor indicatori pe care CNSP ii va folosi intr-o analiza preliminara pentru a selecta contribuabili care vor fi propusi ANAF pentru control. Analiza de risc propriu-zisa va fi realizata tot de ANAF, in baza acelorasi criterii”, a mentionat Artenie.

Cu privire la controlul efectiv, acesta nu se asteapta ca procedura sa se modifice, insa este convins ca vor exista cazuri exceptionale, care vor necesita actiuni mai ample si coordonarea cu alte organisme de control.

“Merita sa mentionam aici recomandarea pe care o facem tuturor clientilor nostri: trebuie sa va cunoasteti drepturile, sa va creati proceduri si sa va instruiti personalul, astfel incat, in timpul unui control – fie el anuntat sau inopinat – toata lumea sa fie pregatita. O buna planificare inainte si in timpul controlului poate reduce semnificativ sumele stabilite suplimentar si, implicit costurile ulterioare cu eventuale litigii”, a mai spus avocatul.

Ce poti face daca nu esti de acord cu rezultatul controlului?

„In situatia in care societatea nu este de acord cu ceea ce au constatat organele de control, un prim pas ar fi discutia finala, urmata de exprimarea punctului de vedere cu privire la proiectul de raport de inspectie fiscala emis. Din practica, am observat insa ca eforturile societatilor, in faza discutiei finale, de a combate sumele stabilite suplimentar de autoritati au fost in zadar. Chiar si asa, este recomandat ca societatile sa nu renunte la exprimarea punctului de vedere, mai ales in ipoteza in care constatarile organelor de control nu reflecta in mod corect starea de fapt fiscala, iar actul de control nu face trimitere la toate mijloacele de proba relevante puse la dispozitia echipei de inspectie pe parcursul activitatii de verificare. In aceste conditii, prin depunerea unui punct de vedere scris, insotit de probe relevante, contribuabilul se asigura ca actul de control contine o reprezentare corecta si completa a situatiei de fapt si un inventar complet al tuturor probelor relevante”, a adaugat Theodor Artenie.

Ca pas urmator, contribuabilii pot contesta actele administrative fiscale in procedura administrativa, adica tot in fata organelor fiscale. Insa, din practica, dar si din cifrele expuse de autoritati, la nivelul trimestrului II al anului 2018, sumele contestate admise in etapa administrativa de solutionare sunt foarte mici, doar 0,3%.

„In situatia foarte probabila a unui raspuns nefavorabil la contestatia depusa in etapa administrativa, societatea trebuie sa decida daca doreste sau nu sa ia calea litigiului, contestand in instanta de contencios administrativ si fiscal titlul de creanta si/sau actele administrative emise de organele de control. In general, contribuabilii decid sa formuleze actiune in instanta. Desi un litigiu este de durata, acesta le permite societatilor sa administreze un probatoriu vast, care de multe ori conduce fie la diminuarea sumelor impuse, sau chiar la anularea titlului de creanta sau a actului administrativ contestat”, a punctat Emeric Domokos-Hancu.

Acesta a precizat ca, in cazul in care strategia juridica din cadrul etapei administrative a fost bine structurata, demersurile din respectiva etapa vor aduce valoare adaugata in cadrul litigiului, sporind sansele de castig ale companiei.

La randul sau, Theodor Artenie subliniaza faptul ca este important de retinut ca legislatia fiscala poate da nastere unor interpretari diferite ale autoritatilor fiscale, iar daca societatea se considera neindreptatita, poate urma demersurile prevazute de lege pentru a ataca sumele stabilite suplimentar de autoritati.

“Tocmai aceste diferente de interpretare se pot transforma in intrebari preliminare in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene (”CJUE”), instanta la care deja un numar considerabil de societati romanesti si-au gasit dreptatea. Asadar, recomandam sa aveti in vedere si acest posibil remediu in eventualitatea unui litigiu fiscal”, a incheiat Theodor Artenie.


Mai multe articole din sectiunea Finante - Banci »



Citeste si
ANAF, despre operatiunea Iceberg: Analizam 487 de contribuabili