Seria situatiilor halucinante generate sa stat in relatia cu investitorii nu pare a avea sfarsit. Imeidat ce spunem “mai rau de atat nu se poate!”, apare optimistul care spune “ba se poate!”. De data aceasta este vorba de investitorii din parcurile industriale care, dupa ce mai bine de 10 ani au stiut ca sunt scutiti de impozit pe cladiri si terenuri (cu decizii de impunere cu zero impozit datorat emise anual de autoritati) s-au trezit cu datorii pe 5 ani in urma la acest taxe, plus, evident, dobanzi si penalitati care dubleaza “datoria”.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie? Din cauza discursului anti “asupritori” si a sloganurilor de tipul “prin noi insine” care a dus la aberatii de genul “toata lumea trebuie sa plateasca impozit, fie ca e scutit, fie ca nu”, desi statul roman a acordat aceasta scutire, nu a pretins-o investitorul.

Concret, in 2004, Codul Fiscal intrat atunci in vigoare prevedea aceasta scutire de impozit pentru imobilele construite in interiorul parcurilor industriale, constituite conform legii (la acea vreme OUG 65/2001).

“In esenta, a fost o masura prin care autoritatile au vrut sa incurajeze ca pe vechile platforme industriale ale fabricilor din tara sa se dezvolte o infrastructura, sa se creeze locuri de munca, si cei care investeau in astfel de zone sa beneficieze de aceasta scutire. Facilitatea era valabila pentru toate parcurile industriale din tara, existente la acea vreme sau care aveau sa se infiinteze”, a precizat pentru wall-street.ro, Ovidiu Serban, avocat asociat coodonator in cadrul casei de avocatura Zamfirescu, Racoti & Partners (ZRP).

Cei care au platit preventiv, au primi banii inapoi!

Potrivit acestuia, lucrurile au decurs normal pana prin 2012. Pana atunci in fiecare an, investitorii respectivi (fiind obligati la final de an sa declare valoarea de impunere a constructiilor, pentru care statul emitea decizia de impunere cu impozit zero) au beneficiat de scutire. “In concret, li se emitea decizie de impunere anuala (de catre autoritatea fiscala locala - n.r.), in care impozitul era zero!!! Nu erau obligati sa plateasca nimic. Unii dintre ei, mai prevazatori, gandindu-se ca e prea frumos ca sa fie adevarat, au platit impozitele insa, ulterior, li s-au restituit sumele si li s-a transmis ca nu datoreaza acele sume”, a subliniat avocatul citat.

Citeste si:
Florin Citu: Dancila si Teodorovici isi ascund ilegalitatile prin HG
Florin Citu: Dancila si...

Insa, din 2012, anumite organe fiscale locale au inceput sa emita decizii de impunere pentru plata impozitului pe imobile pe 5 ani in urma. “Si, evident, cum era pe 5 ani in urma, s-a considerat ca sunt plati neefectuate la termen, motiv pentru care au aplicat si dobanzi si penalitati. Si astfel s-a ajuns la sume de ordinul zecilor de milioane de euro pe fiecare investitor din zonele industriale”, a subliniat Serban. Acesta a precizat ca parcurile industriale se intind pe zeci de hectare si, in consecinta, impozitele sunt “monstruoase”.

Mai mult, inclusiv investitori care au platit benevol impozitul si care le-a fost returnat fiind considerat nedatorat, s-au trezit cu decizii de impunere retroactive, pe 5 ani, cu dobanzi si penalitati care dubleaza suma considerata, de data aceasta, datorata si neachitata la timp.

Acelasi inspector, aceeasi firma, decizii diferite la 5 ani distanta

Si absurdul nu se opreste aici. “Sunt cazuri in care, in urma unui control fiscal, un inspector de la taxe locale, verificand pe 5 ani de zile, a spus ca firma verificata datoreaza impozit ZERO pe cladiri si terenuri pentru ca sunt situate in parc industrial si nu trebuie sa plateasca nimic. Acelasi inspector, cand a venit peste 5 ani in control din nou, a facut un raport similar, dar concluzia a fost ca firma datoreaza impozit”, a subliniat Ovidiu Serban.

Ce cai de atac au firmele in aceste cazuri? Instanta! Insa si acolo s-a constatat, in timp, o schimbare de abordare. Daca initial instantele se pronuntau preponderent in favoarea firmelor, incet - incet si-au schimbat abordarea.

Citeste si:
Raportarile fictive "la hectar" revin in actualitate
Petre Daea, acuzat si de...

“Initial, instantele au considerat ca nu exista motive pentru a se stabili acest impozit. Era suficient ca firma sa demonstreze ca imobilul se afla in parc industrial.

Insa, incepand cu 2014, organele fiscale locale s-au repliat si au gasit o “portita”: au sustinut ca acesti investitori “ar fi putut sa beneficieze de scutire daca ar fi facut o cerere la Ministerul Dezvoltarii si ar fi depus un dosar prin care sa se aprobe de catre ministru aceasta scutire”.

“Aceasta procedura, care exista si in trecut, era valabila pentru ajutorul de minimis, care presupune un ajutor de stat de maxim 200.000 de euro pe trei ani. Insa, pentru rezidentii unui parc industrial, unde vorbim de impozite de zeci de milioane de euro pe an pentru o singura entitate, 200.000 de euro pe trei ani, pentru toti la un loc, nu inseamna nimic”, a subliniat avocatul citat.

Mai mult, obligatia de a depune cerere pentru ajutorul de minimis este cuprinsa in legea ajutorului de stat din 2007 si, in primii ani de aplicare, nimeni nu le-a cerut investitorilor sa depuna acea cerere.

Citeste si:
Razvan Cuc: Cu pile, amante, nepoate nu poti sa generezi plusvaloare
Descoperire "revolutionara" a...

Codul Fiscal din 2016 mentine facilitatile

In plus, Codul Fiscal modificat si intrat in vigoare la 1 ianuarie 2016 contine, in continuare, scutirea de impozit pentru investitorii din parcurile industriale, iar noua Lege a parcurilor industriale, din 2013, nu a abrogat aceasta facilitate.

“Cu toate acestea, surprinzator, practica instantelor s-a schimbat incepand cu 2015 - 2016 si, daca inainte firmele castigau, ulterior instantele au imbratisat aceasta teorie, cum ca pentru a putea beneficia de acest ajutor de stat era necesar sa parcurgi o procedura administrativa. Ei au facut referire, insa pur formal, la noua lege privind parcurile industriale, dar aceasta nu contine vreo dispozitie care sa oblige investitorii sa schimbe modul de comportament financiar in perioada urmatoare adoptarii legii”, a mai spus Serban.

Si problema nu a fost clarificata inca, nici pentru trecut nici pentru viitor, iar totul ramane la “interpretarea” instantelor, care se dovedeste a fi in continuare neunitara.

Cum este posibil, insa, ca o prevedere scrisa “negru pe alb” in Codul Fiscal sa fie contestata in instanta? “Ca urmare a acestor interpretari ale instantelor de judecata din ultima vreme, se interpreteaza ca orice scutire pe care legiuitorul o reglementeaza in Codul Fiscal, ca vorbim de impozit, de contributii, de orice, daca constituie un ajutor de stat, ea trebuie sa fie acordata potrivit legii ajutorului de stat, care prevede schema amintita. Problema este ca nu e corelat Codul Fiscal cu legea privind ajutorul de stat”, a mai spus Serban.

O alta portita gasita de autoritati este aceea ca in Codul Fiscal exista, la capitolul dispozitii general, mentiuni potrivit carora Codul se completeaza cu alte legi (Codul Civil, Codul de Procedura Fiscala, inclusiv legislatia din domeniul ajutorului de stat). “Este o chestiune total generica si extrem de vaga, iar legislatia nefiind corelata, oamenilor le este foarte greu sa se conformeze”, a mai spus avocatul ciudat.

Situatii paradoxale s-au inregistrat si in momentul in care s-a introdus taxa pe constructiile speciale. Acea taxa, potrivit legislatiei, era datorata de firmele scutite de impozit, deci inclusiv de investitorii din parcuri industriale. Acestia au platit taxa (de ordinul zecilor de milioane de euro) si, ulterior, autoritatile locale le-au cerut si impozitul pe pricipiul “cu taxa sunt cei de la ANAF, noi suntem de la locale”.

“Noul Cod Fiscal impune principiul certitudinii impunerii! Despre ce certitudine a impunerii vorbim cand, timp de 10 - 12 ani, ti se spune ca esti scutit de un impozit si ulterior ti se spune, pe aceeasi legislatie, ca, de fapt, nu erai scutit si, pentru ca nu ai platit, trebuie sa suporti dobanzi si penalitati care dubleaza suma”, subliniaza Ovidiu Serban.

Care este impactul acestui comportament?

Ce este de facut in acest moment? Autoritatile sunt surde la aceste probleme, refuza inclusiv esalonarea, in cele mai multe cazuri. Care este impactul?

“Daca avem in vedere ca in aceste parcuri industriale lucreaza peste 60.000 de oameni si sunt in continua dezvoltare, ca majoritatea societatilor care activeaza in aceste parcuri au actionariat strain, dar produc in Romania, ofera locuri de munca si venituri in Romania, impactul unei astfel de abordari este colosal. De ce? Pentru ca nici un investitor, roman sau strain, nu isi pune deoparte niste bani, reprezentand 20% - 30% din cifra de afaceri, ca poate peste 5 ani statul isi va schimba practica si va avea o alta interpretare a legii. Nimeni nu face asta si, in momentul in care se intampla, ei pot spune: ok, platesc, dar costul acesta se va reflecta in ceea ce produc (in pret) sau pun lacatul si plec in alta tara unde sunt respectat”, a mai spus avocatul ZRP.

Potrivit acestuia, de vina pentru situatia creata este lipsa de responsabilitate, pentru ca reprezentantii autoritatilor evita sa ia masuri care pot fi catalogate ca fiind nepopulare (in favoarea investitorilor straini deveniti, in ultima vreme, “dusmani ai poporului”).

Acesti investitori cand au venit in Romania (2005 - 2006 -2007) stiau ca sunt scutiti de aceste impozite si au construit in acceptiunea acestei situatii de fapt si de drept. Ulterior, li s-a confirmat ca asa stau lucrurile, dar apoi li s-a spus: “stati asa, ca este o problema, nu se poate asa, toata lumea trebuie sa plateasca in tara asta impozite”. Si asta in conditiile in care se pregateste o noua amnistie fiscala, pentru ca societatile de stat nu sunt capabile sa scape de datorii.


Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Finante - Banci »



Citeste si
Datoriile companiilor de stat au ajuns la 6% din PIB.Unde se duc banii