Pe masura ce partile implicate in tranzactii de M&A cautau metode de reducere a duratei acestora (si implicit a costurilor asociate), mecanismul de determinare a pretului de tip Locked Box a inceput sa fie din ce in ce mai utilizat atat in Statele Unite, cat si pe continentul european.

Articol realizat de Dragos Cruceru (foto), director adjunct consultanta financiara Deloitte Romania.

Cifrele care definesc valoarea unei afaceri, indiferent de metoda prin care au fost calculate si ulterior negociate intre parti, sunt determinate in ipoteza unei datorii financiare nete nule si a unui nivel al capitalului de lucru considerat normal pentru afacerea sau industria respectiva. Cum acest lucru nu se intampla aproape niciodata in realitate, apare necesitatea unei ajustari a acestei valori cu datoria neta inregistrata efectiv de compania tinta, si cu orice deviere a capitalului de lucru fata de nivelul considerat normal agreat de parti. Pe baza acestor ajustari, se determina pretul efectiv platit de cumparator vanzatorului pentru afacerea respectiva.

In mod traditional, calculul acestor elemente de ajustare se face pe baza situatiilor financiare de la momentul incheierii tranzactiei, utilizand anumite formule, agreate in prealabil de parti. Asadar, pretul efectiv platit pentru actiunile companiei tinta devine cunoscut ulterior semnarii contractului de vanzare cumparare si chiar a transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor. Dintr-un numar de motive, inclusiv faptul ca la momentul efectuarii acestui calcul vanzatorul nu mai detine controlul asupra afacerii si managementului, acest mecanism este in general considerat favorabil cumparatorilor si este folosit cu preponderenta, dupa cum arata numeroase studii, in perioade in care piata de M&A este dirijata de acestia.

Mecanismul de ajustare a pretului de tip Locked Box presupune determinarea pretului anterior semnarii contractului de vanzare-cumparare, ajustarile cu datoria financiara neta si abaterea de la nivelul normal al capitalului de lucru bazandu-se pe un set de situatii financiare ale companiei tinta mai recente, si de preferinta auditate. Asadar pretul efectiv platit de cumparator e inclus in contractual de vanzare-cumparare, nemaifiind necesara nicio alta ajustare la momentul transferului efectiv al dreptului de proprietate asupra actiunilor de la vanzator la cumparator.

Aceasta abordare, aparent mai simpla, are anumite implicatii care ar trebui avute in vedere de parti la momentul alegerii mecanismului de ajustare a pretului. Cateva dintre acestea sunt prezentate mai jos.

In primul rand, trebuie avut in vedere faptul ca transferul beneficiilor economice ale afacerii, si implicit a riscurilor asociate de la vanzator la cumparator, se realizeaza la data situatiilor financiare pe baza carora a fost determinat pretul. Pentru vanzator, acest lucru inseamna ca orice valoare creata in compania tinta de la aceasta data pana la transferul efectiv al actiunilor, apartine cumparatorului, desi afacerea continua sa fie detinuta si condusa de vanzator, sau sub indrumarea acestuia. Acest aspect e deseori gestionat prin negocierea unei dobanzi aplicate pretului tranzactiei pana la momentul platii efective, sau alta forma de transfer a valorii nou create in contul vanzatorului (e.g. profituri zilnice etc). Pentru cumparator implicatiile sunt variate si deloc de neglijat.

Pretul actiunilor este negociat intr-un moment in care acesta are o intelegere mai putin amanuntita asupra afacerii, iar vanzatorul detine controlul asupra procesului tranzactiei, negocierile de cele mai multe ori nedesfasurand-se pe baze exclusive. In plus, apare necesitatea derularii unui proces de due diligence cu atat mai riguros si complet cu cat elementele de ajustare identificate sunt definitive, eventualele aspecte determinate dupa incheierea tranzactiei nemaiputand influenta pretul platit.

In al doilea rand, din moment ce de la data de referinta a situatiilor financiare pe baza carora a fost determinat pretul, si pana la transferul efectiv al actiunilor, afacerea ramane sub controlul vanzatorului, apare necesitatea blocarii oricarui transfer de valoare (denumit in limbajul de specialitate Leakage) din compania tinta catre vanzator sau partile afiliate acestuia, sub diverse forme (distributie de dividende, bonusuri pentru management, plati de comisioane aferente tranzactiei etc). Definirea completa a acestor transferuri nepermise si consecintele acestora reprezinta un element important al negocierii oricarui contract de vanzare-cumparare bazat pe mecanismul de tip Locked Box.

Nu in ultimul rand, trebuie avut in vedere si faptul ca ajustarile de pret ulterioare incheierii tranzactiei reprezinta una dintre cele mai frecvente surse de dispute intre parti. Astfel, riscul mai redus pentru litigii, alaturi de economia de timp (tranzactii deseori mai scurte) si de resurse, reprezinta avantaje certe pe care un mecanism de tip Locked Box le aduce ambelor parti implicate intr-o tranzactie.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Legal Business »



Setari Cookie-uri