Mie mi-a placut de HB Bistro, chiar daca nu cred ca voi mai ajunge prea curand sa mananc acolo. Nu e genul de mancare pentru care sa ma sui in masina si sa ma avant in traficul "care pe care" din Bucuresti.
De atunci a trecut prin mainile multora, acum fiind la familia Cristescu. Tatal e bucatar sef, fiul e "manager", si multi/ multe fete (a se citi "fetze") dintre cei care se invart pe acolo par sa fie neamuri, intr-un fel sau altul. Adica la HB Bistro e cam ceea ce vezi foarte des in alte tari, cand intri intr-un bistrou sau un mic local familial si de familie.
Dupa cum am spus, domnii si doamnele Cristescu nu si-au batut capul prea mult cu “maruntisuri”, cum ar fi “concept”, “stil”, “dominanta” sau alte asemenea. Au pus aici un tablou, dincolo au acoperit o jumatate de curte, au vopsit un perete cu o culoare, au tapetat altul, au pus o floare de plastic intr-un colt, o statueta prafuita in altul... Rezultatul e induiosator, la urma urmei; ii da un aer de “autenticitate”, si atmosfera “studenteasca” pare sa fie pe placul multor clienti fara pretentii, locuitori din jur, cel mai probabil. Vara, mai ales, e placut de stat pe terasa la HB Bistro, sub niste copaci atat de mari si de batrani cum putine alte restaurante din Bucuresti pot sa spuna ca au.
Dar asemanarea cu micile bistrouri familiale din strainatate se cam opreste aici. Cand vine vorba despre mancare, lucrurile o iau in alta directie. Meniul de la HB Bistro e imens, sunt peste 100 de feluri din bucatariile romaneasca si italiana, si nu numai. Cele mai multe sunt produse de serie, banale, ieftine, de la supermarket, fara indoiala.
Nici nu prea ar avea cum sa fie altfel la volumul acela de meniu. Totusi, fata de alte restaurante bucurestene cu acelasi tip de meniu si cu acelasi “concept”, mancarea de la HB Bistro e ceva mai bine pregatita, se vede ca au muncit mai mult la ea pana sa ajunga in farfurie, nu o incalzesc doar la microunde, dupa ce vine semipreparata de la en-gros, asa cum fac altii.
Preturile de la HB Bistro sunt rezonabile, potrivite cu atmosfera, cu cartierul si cu “conceptul”. Chelnerii au fost dezinvolti si amabili, se vede obisnuinta cu clientii recurenti, ceea ce e o buna garantie pentru frecventabilitatea localului.
Doar patronul (Cristescu Jr.) a fost nesuferit si chiar ostil, la modul in care o fac oamenii “dintr-o bucata” atunci cand nu le place ceva sau de cineva. Fara prea multe menajamente si fara sa sa se mai incurce in "maniere" si in fleacuri bune doar pentru oamenii “din centru”. Nu i-a placut de noi, era evident, tot timpul ne-a urmarit cu un ochi banuitor. Insa noi am luat lucrurile asa cum erau; in fond, facea parte din “concept”...
Asadar, HB Bistro e un restaurant de cartier tipic, corect, cinstit, la care e bine sa mergeti daca nu sunteti prea delicati, sensibili, cu o obsesie bolnavicioasa pentru igiena sau amatori de cine stie ce rafinamente culinare sau estetice. Si daca va place Bucurestiul autentic, cel care va aduce aminte de copilarie si va provoaca nostalgii.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
