Maher a deschis la inceputul lui februarie. A facut o amenajare simpla, cu economie, a decorat cu ce a gasit la indemana, a pus niste galantare cu carnuri pentru gratare, dupa modelul consacrat deja, si a dat drumul.

Meniul lui Maher e cel clasic, nimic in plus, nimic diferit. Mancarea nu a fost cine stie ce, cu exceptia kebabului care ni s-a parut chiar cel mai bun din Bucuresti, si mie, si invitatilor mei. Si a fost si o portie consistenta, cu patru bucati mari - numar rar intalnit in celelalte restaurante libaneze si arabesti. Alte mancaruri nu au fost la fel de bune: humusul, sambusa cu branza, fatush, babaganush, labneh, moutabal, si terminand cu lipia din punga de plastic. Desertul a fost bun, desigur.

Seviciul cam apatic si distant la Maher, cu o domnisoara care nu stiu de ce si-a ales un job in hospitality, s-ar descurca mult mai bine in alta parte, cu siguranta. Preturile rezonabile, clienti avea la cateva mese.

Maher se recomanda ca un restaurant libanez, "deschis de copiii lui Naser 3". Daca ei si-au facut un brand din acest nume, sa le fie de bine si sa profite de el. Au succes, am fost si la celelalte restaurante ale lor, sunt un fel de cantine populare, cu trafic intens. Probabil ca tot pe aici trebuie pus si Maher.

Review George Butunoiu: O...
Citeste si: Review George Butunoiu: O patroana sloboda la gura

Sursa foto: George Butunoiu