Mit: Ford Model T a fost prima mașină de serie din lume
Când se discută despre prima mașină asamblată în serie, conform principiilor moderne de producție de masă a automobilului, se face referire la Ford Model T sau, așa cum este cunoscut și pe plaiurile mioritice, „Fordul cu mustăți”. Numit astfel pentru că era cel de-al 20-lea proiect din istoria mărcii Ford, cunoscutul Model T (a 20-a literă a aflabetului anglo-saxon) a fost în producție între 1908 și 1927.
Mașina a fost asamblată într-un număr de 15 milioane de exemplare, ceea ce o face una dintre cele mai bine vândute mașini din istorie și, fără doar și poate, nu se poate nega că Model T a fost produs în masă. În fapt, la nivelul anului 1920, circa o jumătate din toate (!) mașinile înmatriculate în lume erau Ford Model T. Dar, adevărul este că mașina aceasta nu este prima făcută în serie, deși este prima făcută pe o linie de asamblare.
Adevăr: Oldsmobile Curved Dash a fost făcut în serie încă din 1901
Cu șase ani înainte de Ford Model T, compania Oldsmobile lansa Model R, automobil cunoscut sub denumirea populară „Curved Dash” din cauza formei părții frontale. Mașina era construită într-o fabrică împărțită pe mai multe zone de lucru, cu componente interschimbabile. Ceea ce astăzi am numi subansamble erau transportate prin uzină de la un punct de lucru la altul pe un soi de cărucioare în timp ce muncitorii adăugau diverse componente.
Dacă, însă, relaxăm și mai mult termenul de „producție în serie”, am putea considera că primul automobil (vehicul autopropulsat, cu alte cuvinte) produs în serie, adică replicat în număr mare, a fost Benz Velo. Urmașul mai îndepărtat al originalului Patentwagen a fost făcut în 1.200 de exemplare între 1894 și 1902, ceea ce jurnaliștii de la Autocar descriu drept o „reușită excelentă” pentru acele vremuri.
Mit: Dacia Nova nu s-ar fi putut vinde în Spania sau multe țări latino americane din cauza numelui
Dacă vei fi stat îndeajuns de mult pe internet, vei fi întâlnit probabil un așa-numit „fun fact” care-ți spune că modelul american Chevrolet Nova nu ar fi fost popular în țările vorbitoare de spaniolă pentru că expresia „no va” este o variantă colcvială care exprimă ideea că ceva „nu merge” cu sensul dublu de „nu se deplasează / nu funcționează”. Practic, se sugerează că cei de la General Motors au făcut greșeala de a sugera prin nume că modelul lor se defectează.
O teorie similară este menționată și când se face vorbire despre Vauxhall Nova, o mașină complet diferită, deși a fost făcută tot de concernul General Motors. Micuța Nova era versiunea pentru Marea Britanie a hatchback-ului Opel Corsa, deci deja poți să-ți dai seama că teoria scârțâie. Iar aici intră în scenă și Dacia Nova, care împărtășește la rândul ei această titulatură aparent nefastă.
Adevăr: Nova se pronunță altfel față de no va, iar berlina autohtonă nu s-a vândut oricum în țări latine
În practică, numele Daciei Nova, a lui Chevrolet Nova și a lui Vauxhall Nova se pronunță diferit față de expresia colocvială spaniolă „no va” care, într-adevăr, înseamnă că „nu merge”, dar ea este folosită mai degrabă cu sensul de „nu se deplasează”, spaniolii folosind mai degrabă formularea „no functiona” pentru a se referi la ceva care nu funcționează din punct de vedere mecanic.
Cu alte cuvinte, nu ar fi fost nicio problemă dacă vreuna dintre aceste trei automobile ar fi fost comercializate în țări vorbitoare de spaniolă. Adevărul este, însă, că ele n-au ajuns în Spania. Dacă ne referim la Vauxhall Nova, acesta a fost vândut sub acest nume exclusiv în Marea Britanie, restul piețelor primind modelul sub denumirea de Opel Corsa. Totodată, Chevy Nova s-a vândut în țări din America Latină și a avut și succes.
Clienți din țări precum Venezuela au înțeles că denumirea de „Nova”, cu accentul pus pe prima silabă, face referire la un eveniment celest nou, cu sensul de noutate. Tocmai acest sens a fost probabil gândit și de oamenii care au sugerat numele de „Nova” atunci când s-a realizat un sondaj pentru denumirea noului model Dacia.
Concret, cei de la Mioveni au cerut părerea publicului, care a venit cu sugestii în cadrul unui sondaj organizat de AutoPro la acea vreme. În faza de proiectare, mașina era cunoscută sub denumirea de R523 „Speranța”, fiind prima mașină Dacia de concepție 100% românească. Ulterior, versiunea îmbunătățită a fost lansată sub numele SupeRNova.
Mit: Ford Pinto sărea în aer de la o lovitură în spate și avea și un nume cu ecouri argotice
Ford Pinto a fost un model compact produs între 1970 și 1980, cunoscut nu din cauza succesului său comercial, ci din cauza miturilor care se învârt în jurul acestui automobil american. Din cauza amplasării rezervorului de carburant în spatele puțiin spate, s-a propagat ideea că mașina era periculoasă în cazul unui impact posterior.
S-a spus că rezervorul putea să cedeze cu ușurință, nefiind bine protejat, ceea ce ducea la incendii și chiar explozii. Pe de-altă parte, legat de numele mașinii, s-a spus că mașina ar fi fost un eșec comercial în Brazilia deoarece „pinto” ar fi, în portugheză, un cuvânt argotic. Realitatea, însă, este alta.
Realitate: Ford Pinto nu era o mașină mai periculoasă decât alte compacte din epocă, iar numele provenea de la un cal
Cei de la Ford au denumit mașina după un cal care se evidențiază prin aspectul său tărcat. Pe de-altă parte, dacă ne referim la cuvântul pinto, el este un cuvânt de evitat doar în jargonul portughezei braziliene și, oricum, modelul Pinto nu s-a vândut în Brazilia. Mitul sugerează că Ford a schimbat numele lui Pinto în Corcel pentru piața din Brazilia, tocmai din cauza conotației negative, dar asta este neadevărat.
Ceea ce este adevărat este că, în Brazilia, Ford a comercializat un Ford denumit Corcel, dar acela nu era un simplu Pinto cu alte sigle, ci un model diferit, chiar dacă era poziționat în aceeași clasă și avea proporții similare. Trebuie spus că modelul Corcel a fost lansat în 1968, cu doi ani înaintea lui Pinto, dar nu doar acest lucru este un mit.
Fals este și că Pinto ar fi fost mai periculos decât alte modele compacte americane contemporane. Este adevărat că au avut loc mai multe incidente mortale în care au fost implicate mașini Ford Pinto lovite în spate, dar procentul de incidente rutiere care au dus la incendii nu a fost mai mare decât media în cazul mașinii, iar imaginea sa proastă poate mai degrabă să fie pusă pe seama strategiei falimentare a Ford.
Conform unor documente interne care au ajuns în spațiul public, constructorul din Dearborn ȘTIA de riscul montării rezervorului atât de aproape de bara spate, dar nu a făcut nimic pentru a proteja mai bine rezervorul, raționând că este prea mare costul asociate. De aceea, mașina a fost lansată pe piață cu această poziționare a rezervorului și fără materiale speciale sau de reducere a riscului de foc. Chiar și așa, trebuie reiterat că Pinto nu a fost per-se o mașină mai periculoasă decât suratele sale din segment la jumătatea anilor '70.
Mit: Henry Ford ar fi spus că „poți să-ți comanzi mașina în orice culoare cât timp este neagră”
Un mit faimos din aceeași perioadă cu Ford Model T face trimitere la niște vorbe „de duh” ale fondatorului Henry Ford. Acesta a scris în autobiografia sa publicată în 1922 că și-ar fi informat angajații că „clienții noștri pot să-și comande mașina în orice culoare cât timp este neagră”. Cum majoritatea exemplarelor de Model T care au supraviețuit chiar sunt negre, s-a crezut că acest lucru chiar s-a întâmplat.
Mai mult decât atât, au apărut și teorii legate de motivele din spatele „dictatului” lui Henry Ford. Unii spuneau că decizia a fost pur pragmatică, raționalizarea din perioada interbelică și din perioada marii crize obligând constructorii să alege opțiunile cele mai accesibile și care puteau fi obținute cu o oarecare ușurință - iar asta ar fi fost valabil doar în cazul culorii negre, în timp ce o altă teorie a prins și ea teren. Astfel, s-a spus (și scris) că negrul ar fi fost preferat pentru că era culoarea care se usca cel mai ușor după ce fusese aplicată pe mașină.
Adevărul: Ford Model T a fost disponibil și în alte culori, deși majoritatea exemplarelor au fost negre
În cartea sa, Henry Ford a susținut că a luat această decizie în 1909, la doar un an de la lansarea lui Model T. Problema cu această cronologie este că, în realitate, culoarea neagră nu a făcut parte din paletarul lui Model T în primii șase ani de producție.
Totuși, Dr Trent Boggess, un istoric specializat pe epopeea lui Model T, susține că majoritatea mașinilor asamblate în perioada 1914-1925, adică circa 11,5 milioane de unități din cele 15 milioane făcute în total au fost negre. Alte nuanțe au fost apoi reintroduse ca opționale spre finele producției. Astfel, putem concluziona că, deși majoritatea exemplarelor de Ford Model T au fost negre, aceasta nu a fost singura culoare disponibilă și este puțin probabil ca Henry Ford însuși să fi dat directive în acest sens - și doar pentru că negrul nu se usca deloc ușor, procesul întinzându-se pe patru zile, pe lângă că vopseaua nu era aplicată ca astăzi, cu pistoale speciale de vopsea. Metodele mai moderne nu au apărut decât în 1926 la Ford.
Mit: Toyota Corolla este cea mai bine vândută mașină din istorie
Când vorbim despre cea mai bine vândută mașină din istorie, gândul fuge rapid la Ford Model T, respectiv la Volkswagen Beetle. În schimb, japonezii de la Toyota vin spre a contrazice această ierarhizare, susținând că un model de-al lor este cel mai popular. Este vorba de celebra Corolla care, de la începutul producției primei generații și până astăzi s-a comercializat în peste 50 de milioane de exemplare - bornă atinsă în 2021.
Cu alte cuvinte, Corolla s-a vândut cu cel puțin 10 milioane de unități mai mult decât valorile combinate ale lui Volkswagen Beetle (circa 21,5 de milioane de unități), respectiv Ford Model T (15 milioane de unități). Totuși, aici trebuie făcută o distincție importantă care vine în favoarea lui Beetle - sau Volkswagen Type 1, cum era cunoscut inițial modelul german.
Adevăr: Toyota a adunat vânzările totale ale tuturor generațiilor de Corolla
Este corect să spunem că Toyota Corolla este cel mai bine vândut nume din istoria industriei auto, dar nu și cel mai popular model din lume. De ce? Pentru că prima generație Corolla, care a fost lansat în 1966, nu are nicio legătură estetică sau mecanică cu cea de-a 12-a generație dn zilele noastre.
În schimb, Model T - deși a suferit multiple îmbunătățiri și modificări - a fost produs fără oprire pe parcursul a ceea ce constructorul înțelege a fi o singură generație. Cu alte cuvinte, arhitectura de bază nu s-a schimbat. În mod similar, deși nu poți să spui că niște componente de pe un Beetle din 1941 sunt interschimbabile cu unele de pe exemplarele braziliene din anii ‘90, arhitectura de bază nu s-a modificat. În fapt, noua generație Beetle s-a numit „New Beetle”, iar acel model lansat la finele anilor ’90 a fost de fapt un Volkswagen Golf IV recarosat.
Cu alte cuvinte, putem spune În continuare fără teamă că Volkswagen Beetle este cel mai vândut automobil din istorie aparținând unei singure generații produse fără întreruperi, dar că Toyota Corolla este cea mai bine vândută serie de modele (de-a lungul a 12 generații) sau cel mai bine vândut nume din istoria automobilului.
