Liderii europeni cer noi măsuri împotriva restricțiilor impuse de furnizori, care pot obliga retailerii să cumpere marfă prin canale naționale, chiar și atunci când aceleași produse sunt disponibile mai ieftin în alte țări. Miza pentru consumatori este dacă economiile obținute de magazine s-ar putea transforma în prețuri mai mici la raft.
Consiliul European a readus pe agenda politică problema restricțiilor teritoriale de aprovizionare, considerate un obstacol în calea funcționării pieței unice.
Aceste practici pot împiedica retailerii să cumpere produse de la furnizori din alte state membre, chiar dacă prețurile sau condițiile comerciale sunt mai avantajoase.
De ce nu pot supermarketurile să cumpere întotdeauna marfă din țara unde este mai ieftină?
Problema este cunoscută la nivel european sub denumirea de Territorial Supply Constraints (TSC), adică restricții teritoriale de aprovizionare.
În practică, un producător care comercializează același brand în mai multe țări poate impune condiții diferite în funcție de piața națională.
De exemplu, un lanț de supermarketuri din România ar putea identifica un produs alimentar de marcă la un preț de achiziție mai mic în Germania, Polonia sau alt stat membru.
Dacă producătorul limitează vânzările transfrontaliere sau direcționează retailerul către un distribuitor național, supermarketul nu poate beneficia neapărat de oferta mai avantajoasă.
Astfel, două magazine din state diferite pot ajunge să suporte costuri diferite pentru produse similare, chiar dacă ambele operează în piața unică europeană.
Nu este vorba despre taxe vamale între țările UE, ci despre restricții comerciale care pot fragmenta aprovizionarea.
Ce vrea să schimbe Bruxellesul
Consiliul European cere progrese în eliminarea obstacolelor care împiedică aprovizionarea transfrontalieră. Potrivit RetailDetail, discuțiile vizează atât restricțiile teritoriale impuse de furnizori, cât și fragmentarea cerințelor privind etichetarea și ambalarea produselor.
Prima privește libertatea retailerilor de a cumpăra produse din alte state membre, fără restricții comerciale nejustificate.
A doua ține de diferențele dintre regulile naționale de prezentare a produselor. Cerințele distincte privind ambalajele sau informațiile de pe etichete pot îngreuna comercializarea aceluiași produs în mai multe țări.
În ambele situații, barierele pot genera costuri suplimentare și pot reduce posibilitățile retailerilor de a negocia condiții mai bune.
Cum ar putea beneficia supermarketurile din România
Pentru marii retaileri care operează în România, o reducere a restricțiilor teritoriale ar putea însemna mai multă flexibilitate în negocierea contractelor cu furnizorii.
Lanțurile de supermarketuri ar putea compara mai ușor ofertele din mai multe state membre și ar avea posibilitatea să aleagă canalele de aprovizionare mai avantajoase.
Efectele pot fi importante în special în cazul produselor de marcă vândute pe mai multe piețe europene, unde diferențele de preț dintre țări pot influența costurile de achiziție.
Totuși, un preț mai mic oferit într-o altă țară nu înseamnă automat un cost final mai mic pentru retailer. Trebuie luate în calcul transportul, logistica, volumele comandate și cerințele aplicabile produselor comercializate în România.
Ar putea urma o scădere a prețurilor alimentelor la raft?
Dacă supermarketurile reușesc să cumpere anumite produse la prețuri mai mici, costurile lor de aprovizionare ar putea scădea.
Într-o piață concurențială, o parte din aceste economii ar putea fi transferată clienților prin prețuri mai mici sau prin promoții. Pe de altă parte, prețul final al alimentelor depinde de mai mulți factori, inclusiv costurile logistice, energia, salariile, taxele, condițiile contractuale și politica comercială a fiecărui retailer.
Efectele ar putea fi diferite de la o categorie de produse la alta iar măsurile ar putea conta mai mult pentru anumite produse alimentare de marcă decât pentru mărfurile proaspete sau cele aprovizionate în principal de la producători locali.
Ce rămâne de decis la nivel european
Consiliul European a cerut accelerarea eforturilor de eliminare a obstacolelor din piața unică, însă transformarea acestei priorități în măsuri concrete necesită pași suplimentari la nivelul instituțiilor europene.
Rămâne de văzut ce instrumente vor fi propuse, ce tipuri de restricții vor fi vizate și în ce calendar ar putea fi aplicate eventualele schimbări.
