Datele apar într-un studiu realizat anonim de MEDIjobs, în perioada mai-iunie, în rândul specialiștilor medicali din sistemul public și privat. Cercetarea a fost realizată prin metoda CAWI și are o marjă de eroare de ±5,66%, la un nivel de încredere de 95%.
Medicii ar lua în calcul provincia, dacă ar primi un salariu garantat
Una dintre concluziile studiului este că medicii nu resping automat ideea de a lucra în afara marilor centre universitare. 7 din 10 respondenți ar lua în calcul un post într-un oraș mic sau într-o comunitate rurală, dacă oferta ar include salariu net garantat, locuință plătită de angajator și sprijin pentru familie.
În același timp, 20% dintre medicii respondenți sunt nehotărâți, iar 10% exclud categoric o astfel de relocare.
Salariul rămâne criteriul principal, dar nu doar prin valoarea lui, ci prin predictibilitate. 30% dintre medici ar accepta un post într-o zonă cu deficit de personal pentru un salariu net garantat de peste 25.000 lei pe lună, indiferent de numărul de gărzi sau consultații. Alți 25% ar lua în calcul relocarea pentru un salariu net garantat de minimum 15.000 lei.
Aproape un sfert dintre respondenți spun că ar accepta un post într-un oraș mic pentru un salariu cel puțin dublu față de cel actual, iar 15,5% ar fi convinși de o creștere salarială de minimum 25%. Doar 12,2% afirmă că salariul nu este decisiv.
„Cea mai importantă concluzie a acestui studiu este că medicii nu refuză provincia. Atunci când oferta include un venit net garantat, disponibilitatea de relocare crește semnificativ”, a declarat George Hagivreta, COO și cofondator MEDIjobs.
Locuința, transportul și prima de relocare cântăresc greu într-o astfel de decizie
Pentru medicii care ar lua în calcul relocarea, oferta nu se reduce la salariu. Costul real include mutarea, locuința, transportul și adaptarea familiei într-o comunitate nouă.
Cele mai importante beneficii extrasalariale indicate de respondenți sunt decontarea transportului sau a combustibilului, menționată de 70% dintre medici, locuința asigurată sau chiria plătită integral de angajator, indicată de 68%, și prima de instalare sau relocare, menționată de 50%.
În top mai apar bonusul anual de retenție, cu 40%, și mașina de serviciu, cu 26,5%.
În răspunsurile libere, medicii au menționat și alte condiții importante: respect la locul de muncă, condiții decente, program flexibil, inclusiv 4 zile lucrate și 3 libere, concediu mai lung, dotări medicale conforme protocoalelor, acces la școli, farmacii și utilități de bază, dar și posibilitatea de a lucra prin telemedicină sau teleradiologie.
Familia medicului are o pondere în decizia relocării
Studiul arată că relocarea nu este doar o decizie profesională. Pentru mulți medici, acceptarea unui post într-un oraș mic depinde de perspectivele partenerului de viață și de accesul copiilor la educație.
60% dintre respondenți spun că ar conta sprijinul pentru găsirea unui loc de muncă pentru partenerul de viață. 45% indică drept important un loc asigurat și decontat la creșă, grădiniță sau școală de calitate pentru copii, iar 23,8% menționează accesul la activități culturale și recreative finanțate de angajator.
„Angajatorii care înțeleg că recrutează o familie, nu doar un medic, vor avea un avantaj în atragerea talentelor în zonele deficitare”, a declarat Catrinel Hagivreta-Djafari, CEO și cofondator MEDIjobs.
De ce refuză medicii posturile din zonele deficitare
Principala barieră indicată de medici este lipsa dotărilor tehnologice și a echipamentelor adecvate, menționată de 41,4% dintre respondenți. Pe locurile următoare sunt posibilitățile limitate de dezvoltare profesională și formare continuă, cu 23,8%, și izolarea profesională, cu 23,2%.
Aceste răspunsuri arată că un pachet salarial mai bun nu este suficient dacă spitalul sau clinica nu oferă condiții de lucru decente și perspective de carieră. Medicii se tem de stagnare profesională, de lipsa colegilor cu care pot consulta cazuri complexe și de presiunea de a acoperi goluri de personal dincolo de propriile limite de competență.
În răspunsurile deschise au mai fost menționate distanța față de familia extinsă, naveta, volumul mare de pacienți, lipsa implicării autorităților locale și infrastructura slabă din unele comunități.
Pentru angajatori și autorități locale, mesajul studiului este direct: zonele cu deficit de personal medical pot deveni mai atractive dacă ofertele includ salarii garantate, locuință, transport, sprijin pentru familie, echipamente moderne și acces la formare profesională. Fără aceste elemente, deficitul de medici din orașele mici riscă să rămână o problemă structurală, nu doar una de recrutare.
