În acest context trebuie privite și măsurile fiscale pe care și le propune noul guvern al României, anunțate înainte de primirea votului în parlament și înainte ca ele să intre efectiv în procesul de adoptare. Direcțiile anunțate sunt importante tocmai pentru că încearcă să răspundă ambelor obiective: continuarea corecției bugetare, dar și reducerea presiunii asupra economiei. Eliminarea IMCA de la 1 ianuarie 2027, menținerea principiului cotei unice, lărgirea bazei de impozitare, colectarea mai bună a TVA, rambursările mai rapide către companii, eficientizarea ANAF și un control mai strict al cheltuielilor publice conturează un mix care, dacă va fi bine calibrat și implementat, poate muta accentul de la noi creșteri de taxe către o consolidare fiscală mai sustenabilă.
Finanțele publice trebuie readuse pe o traiectorie sustenabilă, dar acest lucru devine mult mai dificil într-o economie care încetinește. În același timp, dacă răspunsul la problema deficitului rămâne majorarea fiscalității, riscăm să punem și mai multă presiune pe investiții, consum și competitivitate și, în final, chiar pe capacitatea economiei de a genera venituri bugetare.
România a avut in urmă cu doi ani cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, 9,3% din PIB, iar corecția a venit repede și mai ales prin taxe. Multe state eșalonează o ajustare de această amploare pe trei sau patru ani. România a făcut-o în douăsprezece luni. Cota standard de TVA a urcat de la 19% la 21%, cotele reduse au fost unificate la 11%, impozitul pe dividende a crescut de la 10% la 16%, impozitele locale pe proprietate au fost majorate.
Din punct de vedere bugetar, pare că măsurile au funcționat. În primul an de TVA majorat, între august 2025 și iulie 2026, încasările din această taxă au crescut cu 22,2% față de cele 12 luni anterioare, potrivit datelor Ministerului Finanțelor. Și deficitul a început să coboare. În primele opt luni din 2026, a fost de 2,89% din PIB, față de 4,51% în aceeași perioadă din 2025, potrivit Ministerului Finanțelor. Cele trei mari agenții de rating, Fitch, Moody's și S&P, au luat act de efort și au menținut România în categoria recomandată investițiilor, dar cu perspectivă negativă, semn că examenul nu s-a încheiat.
Suntem doar la jumătatea drumului
Deficitul a coborât deja la aproximativ 6,2% din PIB, cât estimează Comisia Europeană pentru acest an. Pentru a ajunge sub 3% până în 2031, mai trebuie corectate în jur de trei puncte procentuale din PIB, cam cât s-a corectat deja față de 2024. Etapa rămasă este însă mai grea decât prima, pentru că taxele au fost deja majorate pe aproape toate fronturile.
Povara fiscală mai mare se resimte. În anul de după majorarea TVA, inflația a stat aproape de 10%, cu un vârf de 10,85% în mai, și a coborât abia în vară, la 6,17% în august, odată cu ieșirea din calcul a scumpirilor de anul trecut. Nici acum presiunea pe prețuri nu a trecut, pentru că în septembrie inflația a urcat din nou, la 6,61%, potrivit INS. Vânzările din comerț au intrat pe minus chiar în luna majorării TVA și au rămas acolo un an întreg, iar România este singura țară din regiune cu o asemenea scădere, potrivit Eurostat. Abia la un an de la majorarea TVA, în august 2026, comerțul cu amănuntul a revenit pe creștere, cu 2,3% față de iulie și cu 0,1% față de aceeași lună a anului trecut, după ce în primele opt luni volumul cifrei de afaceri a rămas în scădere cu 5,1% față de aceeași perioadă din 2025, potrivit INS. Companiile sunt prinse la mijloc, între clienți care cumpără mai puțin și caută promoții și costuri mai mari cu energia, forța de muncă și taxele, iar în industria alimentară marjele s-au subțiat.
Iată de ce întrebarea pentru etapa următoare nu mai este cât de mult pot crește taxele, ci cum se găsește echilibrul între reducerea deficitului și o economie care să rămână suficient de puternică încât să îl susțină.
Prima măsură, și cea mai importantă, este colectarea. Cea mai mare rezervă de venituri a României nu este o cotă mai mare, ci TVA-ul deja datorat și neîncasat. În 2023, statul nu a colectat o treime din TVA-ul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, cel mai mare gap de conformare din Uniunea Europeană, față de o medie de 9,5%, potrivit Comisiei Europene. Pierderea a fost de 45,5 miliarde lei într-un singur an, potrivit aceluiași raport, mai mult decât a adus majorarea cotei de TVA, iar fiecare punct procentual recuperat din acest gap ar însemna aproximativ 1,5 miliarde lei la buget. Instrumentele există deja: facturarea electronică, raportarea SAF-T, sistemul e-Transport și declarația de TVA precompletată fac tranzacțiile vizibile pentru ANAF aproape în timp real. Folosite împreună cu verificarea încrucișată a datelor și cu controale țintite, pot aduce venituri suplimentare și o concurență mai corectă pentru companiile care își respectă obligațiile.
A doua măsură este reforma cheltuielilor publice, fără a sacrifica investițiile productive în infrastructură, energie, educație și digitalizare.
A treia ține de predictibilitate. Companiile pot absorbi o fiscalitate mai apăsătoare dacă știu că regulile nu se schimbă de la un trimestru la altul. Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, anunțată pentru 2027, merge în această direcție, iar continuarea consolidării fără noi majorări de cote ar fi cel mai puternic semnal pentru investiții.
Prima etapă a ajustării a arătat că taxele mai mari aduc rapid bani la buget. Însă de acum statul trebuie să arate că poate încasa banii care i se datorează și că îi poate cheltui mai bine. O colectare mai bună și o concurență corectă sunt mai sustenabile decât o nouă creștere a notei de plată a consumatorului. România nu are nevoie doar de un deficit mai mic, ci și de o economie competitivă.
