Comentarii pe articolul G. Butunoiu: Cei care fac sacrificii pentru firma risca sa sfarseasca intr-o frustrare dureroasa


Raspuns pentru articolul domnului Butunoiu

Valentin Bancu la 15 Ianuarie 2008, ora 17:45
Raspuns pentru articolul domnului Butunoiu
Am citit cu interes articolul scris de domnul Butunoiu. Teoretic, este perfect adevarat ceea ce spune dumnealui, dar sa nu uitam ca ascensiunea intr-o companie depinde de calificativele acelor manageri pe care ii avem ca sefi si, sincer, nu am vazut prea multi oameni care pleaca la program acasa care sa fie promovati. De fapt, ca sa fiu realist, nu am vazut nici unul.
Din punctul meu de vedere daca iti atingi absolut toate obiectivele nu iesi cu nimic in evidenta, pentru ca aceasta se asteapta de la tine, pentru aceasta esti platit de catre companie. Pentru a iesi in evidenta trebuie sa fi proactiv, sa anticipezi nevoile companiei si sa inovezi, sa aduci lucruri noi care sa se transforme in profit pentru aceasta, iar toate acestea necesita un volum de munca peste medie.
Aceasta nu inseamna ca automat trebuie sa te legi de companie si sa dezvolti frustrari din cauza implicari peste masura in munca pe care o prestezi. Adevaratii top performeri fac aceasta munca natural, fara a implica eforturi fizice si psihice fortate la limita potentialului lor.
Despre loialitate pot spune ca eu nu sunt loial companiei pentru care lucrez, ci muncii pe care o efectuez. Vreau intotdeauna sa fiu primul si sa fiu apreciat, iar munca suplimentara pe care o depun, o depun fara eforturi ridicate, intr-un mod natural si firesc, fara a-mi afecta propria balanta work-life.
In final, pentru mine a da acel "110 %" pentru companie este un lucru esential mai ales pentru dezvoltarea personal-profesionala, pentru ca automat unde exista vointa, exista si recunostinta.
Roxana Obreja la 16 Ianuarie 2008, ora 09:39
Super,imi place!succese.
Gelu Mataranga la 16 Ianuarie 2008, ora 13:42
Workaholicismul e inca in floare si se vor gasi mereu justificari meschine pentru acesta. Atata timp cat iti face bine treaba pentru care esti platit eu consider ca ti-ai implinit datoria si ai onorat contractul. Daca managerul tau nu reuseste sa observe calitatile tale sau potentialul tau, pentru a te promova, atunci orele de dupa program (platite sau nu, nu conteaza, oricum sunt nocive) sunt doar o incercare de a demonstra cu alte argumente ca iti doresti ceva mai mult. Dar s-ar putea ca aceste after-hours sa fie fundamentul viitorului fir de par alb, a nevrozei sau chiar a divortului - la fericitii care au avut timp pentru asa ceva. Tu esti singurul care poate spune care este limita. Sper ca nu ati uitat de tanara de la EY care nu avea timp nici sa manance. Ce repede s-a asternut linistea. Batista s-a asezat perfect pe tambal, dar romanii sunt in continuare "asupriti" si dusi cu zaharelul workholicilor care dauneaza natalitatii, sanatatii fizice si mentale, perspectivelor... Felicitari domnului Butunoiu pentru articol! Pe cand o serie de articole si consideratii punctuale despre downshifting? Astept cu real interes.

  Inapoi la articolul G. Butunoiu: Cei care fac sacrificii pentru firma risca sa sfarseasca intr-o frustrare dureroasa

Setari Cookie-uri