Scriu aceste randuri intr-un avion, unul dintre multele curse aeriene care m-au purtat si in aceasta calatorie fascinanta in jurul lumii. Avionul si aeroportul ca subsidiar absolut necesar al oricarei calatorii cu avionul, au devenit o "a doua casa" pentru mine.
"Home away from home", cum ar spune englezul. Cu bune si cu rele, toate lucrurile care tin de calatoria cu avionul sunt acum foarte familiare pentru mine: controlul de securitate din aeroporturi, prin care trec in medie cam o data pe zi, lounge-ul in care astept imbarcarea, instructiunile de siguranta in avion, inainte de decolare, turbulentele ocazionale care nu te lasa sa dormi (sau sa te relaxezi), intarzierile din pacate atat de frecvente, mancarea din avion (detestata de atatia pasageri, dar care pentru mine este aproape fara exceptie o placere, eu nefiind de felul meu un gurmand).
Avionul (si lounge-ul in care astept imbarcarea) sunt locurile in care citesc cel mai mult (majoritatea cartilor pe care le-am citit in ultimii ani au fost "lecturi de avion"), in care lucrez relativ mult cu calculatorul (din fericire, acum conexiuni Internet wired sau wireless sunt disponibile cam peste tot in aeroporturi; un cuvant de multumire pentru Ines Internet, care ofera un serviciu wireless de foarte buna calitate in lounge-ul din Otopeni), in care vorbesc la telefon mai mult decat in tot restul timpului (urasc telefonul ca si metoda de comunicare, insa aeroportul cu mediul sau bizar, rece, care te alieneaza, genereaza pentru majoritatea pasagerilor, asa cum am observat, o dorinta, un impuls greu de inteles de a lua telefonul si a forma un numar pentru a vorbi cu un cunoscut, cu un prieten, cu familia; in parte, este o reactie tip spleen, in care plictiseala si lipsa de activitate te imping la o conversatie telefonica poate inutila; exista insa probabil si o anumita semnificatie mai profunda a gestului, desi subliminala: cred ca doresti in acel moment sa fii totusi mai aproape de alti oameni, nu de necunoscutii din aeroport).
Si pentru ca sunt la finalul calatoriei in jurul lumii, si pentru ca avioanele m-au purtat in jurul lumii, cateva mentiuni cu privire la liniile aeriene pe care le-am utilizat in aceasta calatorie. Biletul tip circuit in jurul lumii a fost cumparat de la Lufthansa, pe o formula Star Alliance care permite utilizarea oricareia dintre cele ca. 20 linii aeriene membre ale aliantei.
Dupa parerea mea (si nu numai) Lufthansa este probabil cea mai buna companie aeriana din lume, in timp ce programul lor de fidelitate, Miles&More, este si el cel mai bine structurat, cel mai serios si cel mai profesionist (si in acelasi timp cel mai utilizat program, cred ca sunt vreo 10 companii aeriene care il folosesc, inclusiv Austrian, Swiss, LOT sau Croatian). In acelasi timp, este probabil si cel mai exclusiv program, avand cele mai inalte praguri de atins pentru a primi un statut privilegiat (Senator sau Honorary Circle).
Ceea ce nu inseamna insa ca toate liniile aeriene din alianta sunt la acelasi nivel, din pacate. Surpriza cea mai neplacuta in aceasta calatorie a fost cu Air New Zealand, care au inca o flota destul de veche si chiar pe zboruri foarte lungi, cum ar fi cel de la Nadi la L.A. (peste 11 ore de zbor efectiv non-stop) nu au inca scaune noi sau facilitati imbunatatite de zbor, asa cum ar fi normal.
Au avut de asemenea intarzieri foarte mari (am facut trei zboruri cu ei si toate au plecat cu intarziere). Plus ca au reusit sa imi piarda un bagaj pe un zbor direct (fara conexiune), ceea ce ar fi totusi o performanta chiar si pentru TAROM. Dimpotriva, Thai, o alta linie aeriana cu care am zburat in aceasta calatorie au avut un serviciu impecabil si niste conditii de calatorie extrem de confortabile. Spre exemplu, nu ca ar fi atat de important, dar au cele mai mari toalete dintre toate liniile aeriene cu care am zburat, probabil una dintre liniile aeriene in care e chiar placut sa intri in "mile-high club".
In sinteza, calatoria in jurul lumii a continut 13 zboruri cu avioane de linie (numarul meu norocos) plus cateva calatorii cu elicopterul si hidroavionul, un total de cca. 30 mii mile (sau putin peste 50 mii kilometri), prin 7 tari de pe 4 continente, inclusiv traversarea liniei internationale de schimbare a datei, in calatoria din Fiji catre Statele Unite, cand am "trait" aceeasi zi de doua ori, mergand tot timpul spre vest pana cand se inchide cercul, inapoi in Otopeni.
EPILOG: Ajuns in Otopeni la sosiri, tocmai constat ca si Lufthansa a reusit performanta sa imi piarda unul dintre bagaje (prima oara cand am o asemenea problema cu Lufthansa), asa ca toate calificativele de mai sus acordate de mine pentru Lufthansa trebuie regandite: ce lume, in care nu mai poti avea incredere nici macar in punctualitatea si exactitatea germana. Data viitoare, am hotarat sa plec in calatorie doar cu bagaje de mana!
