In climatul economic actual, numeroase persoane fizice care au dezvoltat afaceri se confrunta cu lipsa lichiditatilor si incearca sa identifice potentiali investitori dispusi sa preia afacerile sau sa investeasca in scopul dezvoltarii acestora. Intrucat atat vanzatorii cat si cumparatorii doresc ca transferul titlurilor in societatea care face obiectul tranzactiei sa fie implementat cat mai rapid, este important ca, pentru a evita intarzieri neprevazute, acestia sa identifice a priori dificultatile care pot fi intampinate in practica (inclusiv cu privire la aspectele de natura fiscala).
Acest articol isi propune sa prezinte succint maniera de determinare a impozitului pe venit datorat de o persoana fizica romana care vinde titluri de participare detinute in societati romane, precum si solutiile practice de abordare a neconcordantelor din legislatia fiscala.
Cum calculam impozitul datorat de o persoana fizica din cedarea titlurilor de participare intr-o societate?
Regula generala de calcul ar trebui sa fie una foarte clara, in sensul ca impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra diferentei dintre pretul de vanzare a titlurilor si costul la care vanzatorul a dobandit aceste titluri. Totusi, ”costul dobandirii” in sens economic extins poate fi diferit de ”costul dobandirii” care poate fi acceptat fiscal in scopul calcularii impozitului pe castigul de capital (adica valoarea fiscala); aceasta valoare fiscala se determina in mod diferit, in functie de maniera in care au fost dobandite titlurile.
Spre exemplu, valoarea fiscala a titlurilor poate fi determinata cu usurinta in cazul in care acestea au fost dobandite prin operatiuni ”clasice” cum ar fi aport la capitalul social (valoarea fiscala este egala cu valoarea nominala a titlurilor) sau achizitie de la terti (valoarea fiscala este egala cu pretul de cumparare).
Totusi, in cazul in care titlurile au fost dobandite in urma unor operatiuni mai complexe, cum ar fi fuziuni / divizari sau contribuirea de titluri de participare la capitalul social al societatii, determinarea valorii fiscale a titlurilor poate fi un exercitiu mai dificil datorita neconcordantelor sau lipsei de prevederi clare in legislatia fiscala.
Astfel, normele procedurale pentru calculul impozitului pe castigurile de capital mentioneaza ca valoarea fiscala a titlurilor dobandite in urma unei operatiuni de fuziune / divizare ar fi egala cu valoarea rezultata in urma raportului de schimb, care este publicata in proiectul de fuziune / divizare. Aceasta prevedere contravine totusi intentiei legiuitorului precum si practicii fiscale curente, intrucat operatiunile de fuziune / divizare ar trebui sa nu afecteze valoarea fiscala a titlurilor de participare emise in cadrul procedurii. Prin urmare, ar trebui ca valoarea fiscala a titlurilor nou-dobandite in urma unei operatiuni de fuziune / divizare sa fie egala cu valoarea fiscala a titlurilor detinute anterior in societatea care a fuzionat / s-a divizat.
De asemenea, nu exista prevederi clare pentru determinarea valorii fiscale a titlurilor in cazul in care acestea sunt dobandite ca urmare a contributiei cu titluri de participare la capitalul social al unei societati (astfel de reguli exista doar pentru situatia in care titlurile sunt dobandite de o persoana juridica, nu si de una fizica). Totusi, in virtutea practicii fiscale si avand in vedere intentia legiuitorului, valoarea fiscala a titlurilor dobandite in urma aportului de titluri de participare ar trebui sa fie egala cu valoarea fiscala a titlurilor aportate.
Aspectele expuse mai sus reprezinta doar cateva din dificultatile care pot fi intampinate cu ocazia vanzarii de titluri intr-o societate. Alte dificultati practice apar de exemplu in cazul in care pretul de vanzare este supus unor ajustari in functie de indeplinirea anumitor conditii viitoare de catre societatea ale carei titluri sunt vandute. In teorie, aceste ajustari ar implica regularizarea ulterioara a impozitului platit cu ocazia incheierii tranzactiei, insa legislatia fiscala nu cuprinde nicio prevedere legata de declararea si plata impozitului suplimentar datorat sau recuperarea eventualelor sume de impozit platit in plus, dupa caz.
In concluzie, in prezent exista numeroase intrebari fara raspuns in ceea ce priveste maniera de calcul, declarare si plata a impozitului pe castigurile de capital realizate de persoane fizice, care genereaza dificultati practice atat in sarcina vanzatorilor, cat si la nivelul cumparatorilor (care au obligatia de a declara si plati impozitul pe castigurile de capital realizate de vanzatorii persoane fizice). Este necesar ca toate aceste intrebari sa fie adresate de autoritatea fiscala prin implementarea unor proceduri fiscale suficient de clare si cuprinzatoare.