Discutam deunazi cu un reprezentant al unui investitor despre incredere si despre cum el si cei pe care ii reprezinta si-au pierdut increderea in arbitrajul comercial. Motivul este unul simplu: la CCIR profesionistii au deturnat instituia arbitrajului spre a o folosi in scopuri personale.
Prin redactarea, adoptarea si aplicarea Regulilor de Arbitraj din Aprilie 2013, specialistii care au girat aceste norme au apasat pedala acceleraiei in cursa dezintegrarii arbitrajului in Romania. La Camera de Comert si Industrie a Romaniei s-a creat ceva de nu exista la nicio alta institutie care organizeaza arbitraje: o Autoritate de Nominare care nu tine cont de ceea ce aleg partile. Adica o persoana care nu ii mai lasa pe profesionisti sa isi aleaga arbitrii, ci ii numeste ea. Va las sa ghiciti cine era persoana care si-a atribuit rolul de a personifica increderea. Si va mai las sa ghiciti pe cine numea ca arbitru in 80% din arbitraje. Va dau un indiciu: erau rude si acceptau plata in rate. Mai mult, pentru numirea de arbitrii, Autoritatea incasa 10% din ceea ce partile plateau ca taxa de arbitraj. Un fel de onorariu de deranj pentru numirea facuta....
Din pacate, inainte de razboiul din zilele acestea nu s-au aratat muli viteji. Regulile s-au aplicat bine-mersi, cu numirile facute de Imparat fara ca cei care, pe baza experienei si profesionalismului, sa ia masuri pentru modificarea lor sau, cel puin, sa sublinieze neajunsurile.
Este de inteles de ce reprezentantul investitorului cu care discutam, ca multi altii, isi pierdusera increderea. Le fusese deturnata de Imparat si camarila lui.
Desi insitutitia arbitrajului comercial intern si international este supusa in Romania unui proces de dezintegrare care nu a inceput prin ultimele evenimente centrate pe Imparat sau pe rudele acestuia, ideea unei justiii private nu trebuie inlaturata. Ea este indispensabila in comertul international si extrem de utila in cel intern.
Arbitrajul comercial este, extrem de pe scurt si poate simplistic, modul in care statele lumii au inteles sa degreveze instantele judecatoresti prin acordarea posibilitatii profesionistilor sa apeleze la alti profesionisti pentru a le rezolva disputele. In comerul internaional soluia este extrem de constructiva deoarece parile ar ajunge cu greu la o inelegere in ceea ce priveste instana care sa le judece disputele, fiecare banuind instanta din celalalt stat de partialitate.
Aceasta modalitate de a solutiona litigii este bazata pe incredere: profesionistii care se judeca au incredere ca profesionistii, pe care ei ii aleg, au experienta si integritatea necesara sa judece drept si repede cauza lor. Bineinteles, toata procedura este mai scumpa decat un proces in fata instantelor, pentru ca, nu-i asa, era nevoie sa platesti niste comercianti sa te judece. Dar nu este cu mult mai scumpa, si avantajele sunt evidente: un constructor este sigur ca cel care il judeca inelege aspectele tehnice, un transportator stie ca litigiul va fi judecat cu celeritate, iar un producator nu va fi nevoit sa aloce resurse suplimentare pentru a se deplasa la instana, litigiul urmand a fi analizat intr-un loc ales de comun acord, sau chiar prin mijloace electronice.
Profesionistul nu trebuie sa uite ca arbitrajul nu este organizat numai in Romania. Institutii de seama, precum Camera Internationala de Comert de la Paris, de la Londra sau din Stockholm sunt tot atatea variante de a beneficia de avantajele arbitrajului, fara a fi necesara deplasarea partilor in aceste orase. Aceste institutii pot organiza arbitraje si in Romania, partile beneficiind de experienta lor de peste 100 de ani. Bineinteles, si costurile vor fi ceva mai mari, insa nu cu mult fata de cele practicate astazi la CCIR.
Mai mult, profesionistii ar putea apela chiar la arbitraje cu sediul in aceste orase, instantele judecatoresti fiind obisnuite sa acorde incredere acestor institutii si arbitrajelor organizate de ele. Si poate nu veti fi surprinsi sa aflati ca in unele tari costurile justitiei sunt mult mai mici decat in Romania (taxele aferente unei proceduri de anulare a unei sentinte arbitrale in Paris sunt de 185 EUR, indiferent de suma discutata).
Va trece mult timp pana cand arbitrajul in Romania va scapa de stigmatele puse de Imparat. Acest proces va insemna multe schimbari institutionale si, mai ales, concursul unor oameni care vor putea sa transmita din nou incredere, a unor profesionisti care sunt dedidati acestei institutii pentru avantajele ei, nu pentru beneficiile ei patrimoniale.
Intre timp, increderea nu trebuie sa dispara deoarece mai sunt inca profesionisti, in tara si strainatate, care vor fi onorati sa li se acorde incredere. Nu mor caii cand vor cainii!
