În luna martie, la wall-street.ro sărbătorim lidershipul feminin și ne-am propus să vă aducem în fiecare zi a acestei luni exemple de femei puternice, modele de determinare și curaj pentru toți cei din jurul lor, inclusiv bărbați; femei care ies în evidență prin succesul și prin implicarea lor și care pot inspira și alte reprezentante ale sexului frumos nu doar să viseze, ci să și acționeze către a-și îndeplini visurile.

Am intrat într-o sală mai mare, ce părea rezervată întâlnirilor, dar de unde se vedea Lacul Floreasca. Cristina Filip mi-a remarcat agenda de lemn pe care scria „As above so below”, care, ad litteram ar însemna „Cum e deasupra, așa și dedesubt”.

Nu cred că suntem într-un fel la suprafață, sau ar fi sănătos și pentru noi să nu fim într-un fel la suprafață, iar în străfunduri sau alte compartimente ale vieții noastre să fim cu totul altfel. De bine de rău, cum ne comportăm în activitatea noastră profesională, ducem și acasă. Iar asta e valabil și invers”, spune Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company, una dintre cele mai puternice case de avocatură din România.

„Să nu mergeți pe platforma industrială”

Cristina Filip s-a născut în Ploiești și a urmat Liceul Ion Luca Caragiale din oraș, între 1990-1994, în anii imediat următori Revoluției din `89. A dat la matematică-informatică pentru că i se părea că un astfel de profil îi deschide mai multe uși după terminarea liceului.

„Pentru mine să merg la școală era o bucurie, era punctul central al zilei, cel mai interesant lucru pe care îl făceam, oaza mea de... nu știu ce, de performanță, de recunoaștere, locul unde creșteam, aflam lucruri. E adevărat, am crescut într-o lume fără internet, cu bibliotecă restrânsă, nu puteam eu să zic ce carte vreau. Erau mijloace destul de puține, dar realmente păreau că-mi îmbogățesc universul și simțeam asta. Nu exista absolut niciun fel de presiune despre ce o să fac eu când o să fiu mare. Exista în schimb un lucru pe care părinții mei mi-l spuneau și mie și surorii mele: să nu mergeți pe platforma industrială fiindcă este viață grea”, își amintește liderul de la Filip & Company.

Filip provine dintr-o familie cu părinți care au fost angrenați în mod activ la construcția unei epoci a industrializării comuniste, iar mai sus, pe ramurile arborelui genealogic, din meșteșugari și din oameni care lucrau pământul. Era un salt pentru familie faptul că ea și sora sa aveau să fie primele generații care „vor lucra cu mintea”.

Într-o singură generație, mirajul acesta al industrializării a avut atât de multă intensitate și atât de mult efort și consum încât și-au dat seama că e mai ușor, cum o spuneau ei, „să lucrezi cu mintea”. Dar era alt cadru.

Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company

A vrut să se facă diplomat ca să oprească războaiele

Sora sa mai mare a urmat Facultatea de Medicină și cumva părinții se așteptau ca și ea să urmeze aceeași cale, dată fiind „utilitatea” domeniului. Dreptul nu era nici pe departe „hot” la acea vreme, spune Cristina Filip, mai ales că era o profesie destul de închisă, în care nu te puteai descurca dacă nu aveai „pe cineva în familie”.

Eu voiam să fac diplomație, să pun capăt războaielor, să contribui la pace, la cooperare. Eram după Revoluție, fuseseră atât de multe mișcări de transformare socială, erau un anumit tip de energie, dar fusese și violență. Schimbarea se realizase cu violență în societatea noastră și nu numai. Probabil că opresiunea și dictatura foarte greu se dezamorsau doar prin dialog social. Și percepția asta a fost probabil la mine atât de puternică încât am spus că e cazul să nu se mai întâmple niciodată asta. Și mi-am spus că ar fi un lucru căruia eu mi-aș închina profesia”, spune aceasta, care avea 14 ani la Revoluția din 1989.

Cristina a înțeles că, la vremea aceea, un drum sigur către diplomație era facultatea de Drept. Scria poezii și era „bună la compuneri”, însă niciodată nu și-ar fi imaginat că acestea ar putea să o ducă către o profesie. Părinții s-au întrebat apoi ce avea să facă mai departe cu atâta matematică, fizică și chimie dacă s-a dus la Drept, însă chiar și așa, au susținut-o și au sprijinit-o în toate deciziile.

Și am ajuns la Drept. Și foarte repede mi-am dat seama că de fapt diplomația în lume și oricum cea care pornea din România nu era ce îmi închipuisem (...) Când ajungi în Facultatea de Drept, ieșirile în profesiile juridice păreau mai puține: ieșeai notar, dar acolo trebuia să ai pe cineva, avocat - și acolo îți trebuia un maestru neapărat și mai era magistratura, deci judecător.

Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company

Cum primele două variante ieșeau din calcul, singura opțiune validă era cea de judecător. Așa și-a imaginat Cristina Filip că urmează să fie întreaga ei viață până când, în ultimul an de facultate, o asistentă de la procedură civilă care era practician al dreptului într-o firmă de consultanță i-a oferit un loc de muncă în ceva ce avea să devină ulterior cea mai puternică rampă de lansare din viața sa profesională.

„Nestor Nestor Kingston Petersen. La doi ani după a devenit Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). Și m-a întrebat dacă vreau să merg la un interviu și să depun un CV. Era foarte exotic pentru vremea respectivă, era `97. Am fost trei colegi pe care ne-a invitat, am fost la interviu și pot să spun că de acolo am intrat un alt făgaș. După interviu a fost confirmată și oferta. Și am intrat în avocatură, într-un tip de avocatură despre care nu-mi povestise nimeni niciodată. Nu știam că există și a fost revoluționar și pentru mine, pentru înțelegerea mea și oarecum pentru ce făceam în fiecare zi”, rememorează Cristina Filip.

„The rally of my life”

De numele Cristinei Filip se leagă o suită întreagă de tranzacții sonore de pe piața locală, de la privatizările BCR, fuziunea dintre Banca Comercială Ion Ţiriac și HVB România - filiala locală a Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) și până la tranzacția prin care Țiriac a vândut acțiunile băncii către Unicredit.

Tot ea este „autorul” care a intermediat cu succes achizițiile Băncii Transilvania a mai multor instituții bancare (Volksbank, Bancpost sau Victoria Bank în Republica Moldova). Și dacă mulți echivalează ideea de adrenalină cu un roller coaster dintr-un parc de distracții, pentru Cristina Filip senzațiile tari au fost sinonime cu începutul său de carieră. „Era the rally of my life”, după cum spune chiar ea.

„Era o perioadă extrem de frumoasă, perioada privatizărilor, în care se schimba soarta unei industrii, soarta unor capitole de reglementare, modul în care privești economia, forțele care împreună reușesc. Am fost foarte înflăcărată câțiva ani de zile. Nu știam că e noapte, că e zi, ce anotimp este, fiindcă eu simțeam că sunt partea unei misiuni extraordinare. Nu poți să echivalezi cu nimic. Gândește-te că tot ceea ce ai visat vreodată și mai mult decât atât, găsești într-un loc . Îți îndeplinești visul de a schimba, de a face, de a contribui, de a-ți pune mintea la contribuție. De a vorbi cu oameni super inteligenți, în proiecte de transformare”, își amintește Cristina Filip.

A venit însă și perioada de încetinire, când instrumentele de privatizare și-au atins anumite limite, iar ritmul de lucru s-a schimbat. Așezarea a venit cu lipsuri, dar și cu beneficii, spune Cristina Filip. În paralel cu reformele publice începea și lucrul aproape exclusiv cu clienți din zona privată, ceea ce a permis experților să se specializeze pe anumite nișe.

Am învățat foarte mult în acei primi ani lucrul în echipă, ceva ce pot să spun că, deși eu apreciez ce mi-a dat școala românească, nu m-a învățat deloc acest lucru, nici măcar rudimentele lucrului în echipă. A trebuit să trec de niște bariere care s-au construit în timp, despre a face lucrurile singur, de a fi tu acolo cel care are controlul. Și înveți despre încredere, despre a împărtăși, despre a împărți, despre a colabora, a da feedback și a primi înapoi, dar și despre a delega. Le-am învățat cumva experiențial și mi-au prins foarte bine și nu doar acolo. Am putut să fac tot timpul lucruri împreună cu oamenii, fiindcă mi s-a arătat că dacă vrei să faci ceva repede, îl faci singur. Dacă vrei să mergi mai departe, mergi în echipă.

Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company

De la avocatură la antreprenoriat fără plasă de siguranță

Cristina Filip spune că nu i-a fost clar că-și dorește dreptul, însă a ajuns să-l practice etapă cu etapă. Dar s-a regăsit în această profesie și a simțit că rezonează cu valorile acesteia. Când s-a hotărât să înființeze ceva pe cont propriu a pornit la drum cu avantajul de a ști cum să te comporți ca antreprenor, înainte poate ca acest termen să capete o tracțiune atât de mare în țara noastră. Abia în 2008, într-o neliniște profundă ce plutea în piețele internaționale, avea să-și exerseze abilitățile de antreprenor.

„Cred că în profesia de avocat găsești foarte multe persoane cu o capacitate de autodeterminare, cu disciplină, cu capacitatea de a-și seta obiective, cu viziune proprie, cu un mod propriu de a face lucrurile, de a gândi o situație, de a o soluționa. Și atunci setul acesta de date pare parțial comun cu cel al antreprenorului. Probabil că le-am exercitat într-o oarecare măsură în fiecare moment al vieții mele”, completează aceasta.

Însă atunci când înființezi ceva pe cont propriu ești lovit de o responsabilitate care nu te lasă să dormi noaptea, mai ales când ești răspunzător de soarta profesională a altor oameni, își amintește Cristina Filip. Responsabilizarea a venit, însă, pe toate planurile pentru că deși a părut mai ușor până la acea vreme să te ocupi doar de chestiunile din exterior, aceasta nu a fost decât o scuză perfectă a de ignora problemele interioare, care poate sunt mai dureroase uneori.

E greu să faci comparație, dar e ca și cum a exista „înainte” și „după”, fără să poți să-ți explic cu multe amănunte. A fost un alt stadiu, în care orice acoperiș de deasupra și orice plasă de siguranță de dedesubt îți sunt luate. A fost un moment de responsabilitate maximă, risc maxim și pas după pas trebuia să construiești ceva nou, care să reziste. Însă acum, în acest moment al vieții mele, mă simt cu plasă de siguranță.

Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company

„Să îl așteptăm și pe domnul avocat”

Cristina Filip a observat două tipuri de discriminări în societate, cea redată de axa tânăr vs bătrân și cea legată de femei vs bărbați. În cele mai multe țări din Europa, figura celui mai matur om dintr-o companie prima, în vreme ce persoana tânără avea eticheta de „ucenic” o bună perioadă din cariera sa, până când primele fire albe care abia atunci începeau să-i dea credibilitate.

„În industria noastră a fost mai ușor, întrucât Revoluția a adus pur și simplu o evoluție și în domeniul dreptului, domeniul dreptului privat, în domeniu consultanței, în domeniul dreptului de afaceri. Și atunci o întreagă generație de oameni pregătiți în cu totul altceva a fost prinsă oarecum pe piciorul din spate. Și noi care am venit și ne-am format am intrat direct în noul limbaj, în noile instrumente, noile instituții, care unele erau recuperate după 50 de ani, dar pentru societate erau noi (...) Ceilalți trebuiau să uite, ca să dobândească. Și au fost oarecum puțini oameni dintre cei mai maturi care au avut datele să facă trecerea. Și atunci pentru noi a fost mai ușor și întrucât aveam cunoștințele, nu puteam să fim atât de ușor dați de la masă la o parte fiindcă știam despre ce vorbim și puteam să fim de ajutor”, povestește Cristina Filip.

Pe axa femei vs bărbați, Cristina povestește că nu a traversat o discriminare majoră de-a lungul carierei sale, deși afacerile erau conduse preponderent de bărbați, în România de după anii 2000. Cu toate acestea, își amintește de un episod care a amuzat-o.

„Vorbeam cu lideri de business-uri care, la acel moment, erau aproape în exclusivitate bărbați, vorbim de business-urile mari care aveau nevoie de consultanță sau societățile internaționale care veneau și își localizau interesele aici. Liderii de aici, locali, în general întrebau când veneau la întâlnire `Dar unde este dl. avocat? Ok, să îl așteptăm și pe domnul avocat` (râde). Și îi spuneam că nu este, sunt doar eu și colega”.

Nu s-a lăsat, însă, intimidată de astfel de situații și a ales să se concentreze pe avantajele poziției sale și pe oportunitățile majore din piață: afluxul de investiții străine și pe clientela privată care în general era un vestică. „Știam să trec peste acel moment, era ciudat mai mult pentru ei decât pentru mine. Și pe măsură ce treceam de această barieră, puteam să ajut, iar relațiile se legau altfel”, adaugă Cristina Filip.

Am întrebat-o pe Cristina Filip și dacă mai are timp de hobby-uri, de familie și de activitățile care o relaxează după o zi de muncă, însă mi-a spus că, de când a devenit mamă, tot restul lucrurilor intră cumva în programul de a fi părinte.

„Acela e programul de bază pe care rulez și celelalte se adaugă în funcție de interesul și prioritățile pe care reușesc să le acord. Am descoperit că am timp pentru mai multe lucruri, nu aș fi știut că se poate, dar da, e o realitate. În primul rând trebuie să cred că un lucru este important, să îl pun în agendă și atunci se creează spațiu pentru el ca să se întâmple. Și e o descoperire oarecum recentă și pentru mine (...) Până la urmă, cred că partea aceasta personală e zona unde de încărcăm extrem de mult, zona unor emoții nefiltrate, a bucuriilor pure. E zona unde nu ne punem standarde. E o devenire, dar într-un fel în care nu trebuie să mai devin cineva. E un lucru atât de natural și îți iei lucrurile prin alte tipuri de transferuri energetice. Și când înțelegi asta, ești acolo, nu mai poți să ieși din dimensiunea respectivă”, a conchis Cristina Filip, Managing Partner Filip & Company.

Sursa foto: Filip &Company