[REPORTAJ] Istanbul, între ceai, claxoane și două continente. Cum arată un city break în orașul care nu doarme

Vezi galeria
61 imagini

De la ochi care te privesc prin niqab la ținute dintre cele mai extravagante, Istanbulul își întâmpină gălăgios turiștii. Metropola în care îți dai doctoratul în condus, unde ceaiul este la fel de sfânt ca moscheile, iar micul dejun seamănă cu o petrecere în familie, este la puțin peste o oră de zbor de București. Ce găsești în Istanbul? Stai pe aproape, pentru că îți las în rândurile de mai jos câteva idei pentru un city break.

Am ajuns în Turcia cu un zbor AnimaWings, iar prima întâlnire cu Istanbulul a fost mai puțin poetică și mai apropiată de o probă de rezistență urbană. Traficul este un organism în sine, cu reguli pe care ai impresia că localnicii le cunosc instinctiv și pe care un turist abia începe să le descifreze. Mașinile se strecoară, claxoanele țin loc de conversație, iar distanțele se măsoară mai degrabă în timp decât în kilometri.

După câteva drumuri prin oraș, începi să înțelegi de ce șoferii din Istanbul ar merita o diplomă separată. Nu este suficient să știi să conduci. Trebuie să anticipezi ce va face mașina din stânga, motocicleta din dreapta, pietonul care traversează și taxiul care pare că tocmai a inventat o bandă nouă de circulație.

Istanbulul nu trebuie însă înțeles dintr-o singură privire. Nici nu poate. Bosforul îl desparte între Europa și Asia, iar partea europeană are, la rândul ei, personalități diferite: peninsula istorică, marcată de moștenirea Constantinopolului, și orașul modern construit în jurul zonelor Beyoğlu, Taksim și Galata. Dincolo de apă, partea asiatică are un ritm ceva mai calm, cel puțin la prima vedere.

De la Palatul Pera la Galata: Istanbulul care nu stă niciodată pe loc

Un punct bun de plecare este Beyoğlu, Istanbulul occidentalizat, cosmopolit și mereu aglomerat. Aici se află Pera Palace, unul dintre cele mai cunoscute hoteluri istorice ale orașului, dar și strada İstiklal, artera pietonală care leagă zona Taksim de împrejurimile Turnului Galata.

İstiklal nu este Champs-Élysées și nici nu încearcă să fie. Nu este o promenadă rezervată exclusiv magazinelor luxoase, ci o stradă în care aproape oricine poate găsi ceva: magazine internaționale, librării, cinematografe, cafenele, cofetării istorice, galerii, biserici, pasaje, baruri și restaurante. Tramvaiul roșu, nostalgic, înaintează prin mulțime ca și cum ar avea tot timpul din lume.

Pe ambele părți ale străzii apar clădiri care au găzduit cândva reprezentanțe diplomatice. În perioada otomană, multe dintre reședințele ambasadelor erau cunoscute drept „palate”, denumire care a rămas în memoria urbană a zonei.

Una dintre opririle cele mai cunoscute este Çiçek Pasajı, fostul Cité de Péra. Astăzi este un pasaj elegant, cu restaurante la parter și mese așezate una lângă alta, unde se mănâncă meze și se bea rakı, deseori pe muzică live. Chiar dacă nu te oprești la masă, merită să intri pentru arhitectură și pentru atmosfera care te scoate, pentru câteva minute, din agitația străzii.

De aici, pașii te pot duce spre Turnul Galata, una dintre siluetele care definesc orașul. Turnul oferă o panoramă de 360 de grade, iar de sus Istanbulul devine, în sfârșit, ceva mai ușor de cuprins: acoperișuri îngrămădite, minarete, poduri, feriboturi și Bosforul care taie orașul în două.

Galata și Karaköy sunt și locurile în care Istanbulul vechi intră în dialog cu orașul creativ de astăzi. Printre clădiri vechi de sute de ani au apărut cafenele, studiouri de design, restaurante și galerii. Uneori bei o cafea într-un spațiu contemporan, apoi ridici privirea și observi zidurile unei clădiri ridicate cu câteva secole înainte ca ideea de „coffee shop” să existe.

La baza dealului începe Galataport, portul modern de croaziere și una dintre cele mai lustruite fețe ale Istanbulului. Complexul se întinde de-a lungul malului Bosforului și adună restaurante, magazine, cafenele și spații culturale. Aici se află și Istanbul Modern, muzeul de artă modernă și contemporană al orașului.

Este o zonă bună pentru o plimbare, însă trebuie să te uiți atent la meniu înainte de a comanda. Restaurantele sunt frumoase, priveliștea este spectaculoasă, mâncarea poate fi foarte bună, dar nota de plată poate veni cu propriul său element de suspans. În timpul vizitei noastre, o cafea în zona Galataport costa, în funcție de local, între aproximativ 5 și 9 euro, iar un ceai în jur de 2 euro.

Scumpirea orașului este un subiect despre care vorbesc inclusiv ghizii și oamenii care lucrează în turism. „O masă simplă a ajuns să coste 20 de euro”, ne-a spus ghidul nostru, care observă și o schimbare a profilului vizitatorilor față de perioada de acum un deceniu. Croazierele au devenit importante pentru mulți dintre cei care trăiesc din turism, iar Galataport a adus în centrul orașului un flux nou de pasageri.

Tot în această zonă înveți una dintre regulile neoficiale ale cumpărăturilor: întreabă dacă există reducere pentru plata în numerar. În unele magazine, cash-ul poate aduce un preț mai bun. În lipsa unei reduceri reale, cardul rămâne alegerea mai simplă și mai sigură.

Bazaruri, moschei și case colorate: orașul care își vinde istoria la kilogram

Pentru o altă versiune a Istanbulului trebuie să cobori spre Eminönü. Aici, străzile par organizate după o logică comercială pe care orașul o folosește de secole. Există zone în care se vând aproape numai corpuri de iluminat, altele dedicate ustensilelor de bucătărie, uneltelor, textilelor sau produselor pentru restaurante.

Nu este un mall împărțit pe raioane, ci un oraș împărțit în mici ecosisteme comerciale. Când intri într-o stradă cu lămpi și candelabre, aproape fiecare vitrină pare să continue povestea celei de lângă ea.

Bazarul de Mirodenii este una dintre cele mai accesibile introduceri în acest univers. Situat în spatele Moscheii Noi, bazarul este plin de condimente, plante, ceaiuri, fructe uscate, fistic, baclava și rahat turcesc. Aerul miroase succesiv a scorțișoară, mentă, cafea și fructe confiate, iar negustorii trec cu naturalețe de la o limbă la alta.

Turiștii români sunt, potrivit reprezentanților turismului local cu care am discutat, mai degrabă cumpărători de baclava, rahat, haine și bijuterii decât de covoare de mii de dolari. Americanii, în schimb, sunt mai des atrași de piesele scumpe și de covoarele tradiționale.

În apropiere se află Moscheea Yeni, cunoscută drept Moscheea Nouă, deși numai nouă nu mai este. Construcția ei s-a întins pe mai multe decenii și a fost marcată de întreruperi, schimbări politice și dificultăți financiare. În interior, vizitatorul trebuie să respecte regulile locului de cult, inclusiv spațiile distincte pentru femei și bărbați.

Orele rugăciunilor islamice sunt stabilite în raport cu poziția soarelui, astfel că se modifică pe parcursul anului. Femeile se roagă într-o zonă separată, amplasată de regulă în spatele sau deasupra spațiului destinat bărbaților.

În ornamentația moscheilor și în arta otomană apare frecvent laleaua. Ghidul nostru ne-a explicat că, în tradiția locală, floarea este asociată cu divinitatea, iar forma sa amintește inclusiv de paharul îngust în care se servește ceaiul turcesc. Fie că accepți interpretarea simbolică sau o privești doar ca pe o poveste frumoasă, după câteva zile în Istanbul începi să observi laleaua peste tot: pe ceramică, în textile, pe obiecte decorative și în detaliile arhitecturale.

La câteva minute de mers se află Moscheea Rüstem Pașa, una dintre creațiile arhitectului otoman Mimar Sinan. Exteriorul este discret, dar interiorul este acoperit cu plăci de İznik, predominant albastre, care urcă spre cupolă. Moscheea a fost comandată în secolul al XVI-lea de marele vizir Rüstem Pașa, soțul prințesei Mihrimah, fiica sultanului Suleiman Magnificul.

Din aglomerația comercială a zonei Eminönü, drumul spre Balat pare o schimbare de decor. Cartierul este cunoscut astăzi pentru casele sale colorate, cafenelele fotogenice și producțiile cinematografice filmate pe străzile în pantă. Nu cu mult timp în urmă, însă, era considerat o zonă săracă și rău famată.

Balat a fost unul dintre centrele istorice ale comunității evreiești din Istanbul și păstrează sinagogi, biserici și clădiri care vorbesc despre caracterul multicultural al orașului. Alături de el, cartierul Fener găzduiește Patriarhia Ecumenică și Catedrala ortodoxă Sfântul Gheorghe.

Tot aici se ridică impunătoarea clădire roșie a Liceului Ortodox Grec din Fener, fondat în perioada otomană și mutat în actualul sediu în secolul al XIX-lea. Comunitatea greacă din Istanbul este astăzi mult mai mică decât odinioară, iar școlile rămase funcționale încearcă să își distribuie elevii astfel încât niciuna să nu fie obligată să se închidă.

Balat nu trebuie vizitat doar pentru fotografia cu fațade multicolore. Merită să te abați de la traseul cel mai aglomerat, să intri pe străzile secundare și să privești cartierul dincolo de filtrul rețelelor sociale: rufe întinse la ferestre, copii care se joacă, mici ateliere, ceainării și clădiri care nu au fost restaurate pentru turiști.

Drumul între două lumi, la doar un euro

Cea mai simplă și mai frumoasă cale de a ajunge pe partea asiatică este feribotul. Traversarea costă puțin, durează doar câteva minute pe rutele centrale și oferă una dintre cele mai bune panorame ale Istanbulului.

Pentru aproximativ un euro, la momentul vizitei noastre, primești o experiență pe care alte orașe ar împacheta-o drept atracție premium: pescăruși care urmăresc vaporul, silueta moscheilor în spate, Turnul Fecioarei în depărtare și un pahar de ceai care alunecă periculos pe masă atunci când vaporul prinde viteză.

Pe apă, Istanbulul pare mai liniștit. Traficul rămâne pe mal, claxoanele se aud tot mai slab și, pentru câteva minute, poți privi orașul fără să te lupți cu el.

În partea asiatică, Kuzguncuk seamănă cu o pauză. Cartierul are case otomane din lemn, cafenele, ceainării, mici magazine și o atmosferă mai relaxată decât centrul european. Pe aceeași stradă pot apărea o biserică, o sinagogă și o moschee, semn al comunităților care au trăit aici de-a lungul timpului. Zona este folosită frecvent ca decor pentru seriale și filme turcești.

Nu departe se află Palatul Beylerbeyi, construit la ordinul sultanului Abdülaziz ca reședință de vară și loc de primire a oaspeților străini. Comparativ cu marile palate imperiale, Beylerbeyi poate părea aproape intim: are șase săli și 24 de camere, dispuse într-o clădire cu vedere directă la Bosfor.

Sultanul Abdülaziz era pasionat de mare, iar această fascinație se vede în decorațiunile tavanelor, unde apar corăbii și scene maritime. Interiorul combină elemente orientale și occidentale, cu candelabre Baccarat, covoare Hereke și mobilier cu inserții de sidef.

O altă oprire este Turnul Fecioarei, ridicat pe o mică insulă în apropierea cartierului Üsküdar. Turnul a avut, de-a lungul timpului, roluri diferite, de la punct de control și structură defensivă la far, spațiu de carantină și stație radar. A fost redeschis ca monument și muzeu în 2023, după un amplu proces de restaurare.

Ca aproape orice clădire veche care se respectă, are și o legendă. Un conducător ar fi aflat că fiica sa urma să moară mușcată de un șarpe și ar fi izolat-o în turn pentru a o proteja. Destinul a ajuns însă la ea într-un coș cu fructe, în care se ascundea șarpele.

În Istanbul, micul dejun nu este o masă, ci un eveniment

Dar să trecem de la obiective turistice la mâncare, deoarece în orașul acesta gastronomia este cu adevărat o artă. Istanbulul nu se consumă însă doar prin monumente. Se consumă, la propriu, în jurul mesei.

Micul dejun turcesc nu este o masă pe care să o închei în grabă. Este un ritual social și o probă pentru dimensiunea mesei: brânzeturi, măsline, roșii, castraveți, ouă, miere, unt, dulcețuri, creme, lipii, simit și farfurioare cu preparate calde. Totul vine însoțit de ceai, servit în pahare mici și reumplut înainte să apuci să te întrebi dacă mai vrei.

Simitul, covrigul rotund acoperit cu susan, apare peste tot: în vitrine, pe cărucioare stradale, în gări, lângă feriboturi și la mesele de dimineață. Este una dintre acele mâncăruri simple care explică orașul mai bine decât un meniu sofisticat. Îl poți mânca simplu, cu brânză sau alături de inevitabilul ceai.

Apoi vin meze, kebaburile, peștele, midiile umplute, baclavaua și lokumul. Pentru cei care vor să ducă experiența mai departe, Istanbulul oferă inclusiv cursuri de preparare a baclavalei. Un astfel de atelier organizat de una dintre cofetăriile cunoscute ale orașului ajungea, în timpul vizitei noastre, la aproximativ 120 de euro.

La capitolul prețuri, Istanbulul nu mai este destinația foarte ieftină de acum un deceniu. Poți găsi încă preparate accesibile în localurile frecventate de localnici, dar restaurantele cu vedere la Bosfor și cele din zonele turistice pot rivaliza fără probleme cu marile capitale europene. De aceea, regula este simplă: privește meniul, verifică prețurile și abia apoi lasă-te sedus de priveliște.

Patru zile sunt suficiente pentru o primă întâlnire cu orașul și pentru câteva dintre reperele sale importante, dar nu pentru a spune că ai înțeles Istanbulul. Un asemenea traseu poate lega Bazarul de Mirodenii, Balat, Galata și Beyoğlu de Galataport, Palatul Beylerbeyi, Kuzguncuk și Turnul Fecioarei, cu inevitabila traversare din Europa în Asia cu feribotul.

Au rămas pe listă Moscheea Albastră, Hagia Sophia, Hipodromul, obeliscurile, Coloana lui Constantin și multe străzi pe care nu le-am parcurs. Dar probabil că acesta este și unul dintre farmecele Istanbulului: indiferent cât de bine îți faci programul, orașul păstrează suficiente motive pentru a te întoarce.

Istanbulul nu este un oraș care încearcă să îți fie pe plac în fiecare moment. Este aglomerat, zgomotos, scump pe alocuri și copleșitor. Te poate obosi înainte de prânz și surprinde câteva minute mai târziu cu un apus văzut de pe feribot, un ceai fierbinte sau o pisică instalată confortabil pe scaunul pe care tocmai voiai să te așezi. Poate tocmai de aceea rămâne cu tine. Nu pentru că este perfect, ci pentru că își poartă toate contrastele la vedere.

Tips & Tricks din Istanbul

Nu vă las să plecați fără să vă notez aici și câteva tips & tricks în Istanbul: 

• turcii acceptă orice monedă, chiar și lei, pe alocuri. Ca să faceți conversia mai ușor, 100 de lire turcești sunt echivalentul a circa 10 lei. Bineînțeles, negociați la sânge, mai ales dacă aveți puterea cash-ului.
• nu mergeți în bazarul turcesc dacă vreți aur, parfum sau mirodenii turcești. Mirajul bazarului ieftin a adormit demult. Căutați străduțele adiacente, unde ”original Turkey” este în continuare valabil, dar la prețuri proporționale.
• folosiți transportul în comun, este mult mai ieftin decât un taxi.
• căutați restaurantele locale, unde puteți mânca gustos cu mult mai puțini bani. Uberul turcesc este similar celui din România.
• nu refuzați un ceai oferit gratuit, turcii se simt ofensați. Cum am spus mai sus, ceaiul este sfânt.
• renumita stradă Istikal este minunată pentru plimbări și poze, dar nu pentru suveniruri, neapărat. Experiența proprie mi-a arătat că buticurile din zona Turnului Galata sunt mult mai ieftine și mult mai ofertante în ceea ce privește diversitatea suvenirurilor.
• dacă vedeți coroane de flori, nu vă speriați, nu e vreo înmormântare. La turci, coroanele se trimit în semn de sărbătoare și prietenie.
• pisicile sunt animale protejate de turci. Acestea îi apără de gândaci, reptile mici și șoareci. Dacă în România, violența împotriva animalelor încă rămâne o luptă, în Istanbul, pisicile au parte de răsfăț.
• nu veți găsi prea multe coșuri de gunoi și nici bănci apropiate în spațiile verzi. De la ultimele atentate teroriste, turcii au redus drastic numărul coșurilor de gunoi, unde teroriștii puteau ascunde cu ușurință material explozibil. De asemenea, băncile sunt montate la distanță una de cealaltă pentru a nu da posibilitatea oamenilor să creeze o mulțime, care, ulterior, să devină o țintă teroristă.
• aeroportul din Istanbul e imens, e aproape ca un oraș în alt oraș. Sfatul meu ar fi să luați în calcul cu seriozitate acele 3 ore înainte de zbor când plecați din Istanbul.
• Lucescu ca Lucescu, însă Hagi este ”zeu„ în Istanbul.
• să NU cumva să cereți alcool dacă vă aflați la vreo terasă din apropierea moscheilor. Iar dacă o faceți, să nu vă surprindă dacă turcii se încruntă puțin la voi.