Cum este Industrial Accelerator Act și ce-și propune Comisia Europeană
Cele mai recente cifre arată că, în 2024, sectorul industrial european contribuia cu circa 15 procente la PIB-ul Uniunii Europene, dar competitivitatea sectorului a fost afectat de o serie de șocuri în ultimii șase ani, de la pandemia de COVID-19 încoace. De aceea, Comisia Europeană a pus la punct, pe baza constatărilor raportului Draghi, mai multe măsuri ce ar trebui să-i ajute pe producătorii din mai multe domenii, inclusiv cel al producției de mașini, grav afectat de crize multiple, pe lângă presiunea crescândă a Chinei.
În linii mari, IAA are ca țintă centrală creșterea competitivității sectorului industrial verde, pe două direcții mari: menținrea ritmului de scădere a emisiilor - dorința de căpătâi a CE sub bagheta Ursulei von der Leyen - respectiv reducerea dependenței de furnizorii chinezi. Astfel se va promova eticheta „Made in EU” pentru componente, ceea ce ar trebui să accelereze dezvoltarea furnizorilor locali, însă aceștia vor avea de atins ținte mai agresive de emisii în procesul de producție, ceea ce ar putea să le îngreuneze misiunea. Să analizăm.
În primul rând, este important de spus că IAA nu include măsuri pentru întregul sector industrial, ci doar anumite ramuri strategice identificate ca fiind într-o stare mai delicată de către birocrații europeni. Prin susținerea acestor zone vulnerabile, se dorește ca sectorul industrial să ajungă să reprezinte 20% din PIB-ul UE până în 2030, ceea ce ar apăra până la 600.000 de locuri de muncă aflate în aria de risc la ora actuală, pe lângă că ar duce la crearea a încă 150.000 de locuri de muncă în alte sectoare.
Totul sună bine, pe hârtie, iar motivația Bruxelles-ului este și ea lăudabilă. „Dacă nu facem nimic, atunci este destul de clar că, în curând, 100% din tehnologia curată va fi produsă în China”, a declarat, în timpul anunțării măsurilor, Stephane Sejourne, vicepreședintele executiv al Comisiei. Deși înspăimântător, avertismentul nu este deplasat, întrebarea este însă alta: va reuși IAA să facă ceea ce-și propune să facă?
China este deja lider mondial în producția de tehnologie „verde”, iar aici ne referim la turbine eoliene, panouri solare, celule pentru baterii, pachete de baterii pentru mașini electrice, dar și altele. De pildă, 80% din componentele pentru panouri solare din lume vin din China. UE vrea să-și salveze sectorul verde, salvându-și astfel întreaga industrie care se află într-o poziție delicată în acest moment. Dar măsurile acestea au sosit greu, lipsa de consens printre „mai marii” din CE amânând publicarea IAA (inițial, documentul trebuia prezentat în ianuarie, iar apoi pe 25 februarie), iar unele ținte sunt prea ambițioase.
Legislația ar stabili cerințe privind conținutul fabricat în UE și emisii reduse de carbon pentru produsele cumpărate prin achiziții publice sau care primesc subvenții pentru producție. Regulile acoperă „sectoare strategice”, inclusiv producția de baterii, energie solară și eoliană, producția de hidrogen și centrale nucleare.
IAA stabilește cerințe specifice pentru fiecare tehnologie, în funcție de scopul urmărit: menținerea unei industrii existente - cum ar fi electrolizoarele pe bază de hidrogen, unde producătorii din UE conduc în prezent piața locală - sau reatragerea în Europa a unei mici cote dintr-o industrie pe care China o domină. De exemplu, pentru panourile solare, invertorul plus celulele - sau piesele echivalente - ar trebui să fie fabricate în Europa în termen de trei ani. Procente de componente „Made in EU” vor fi mandatate în toate aceste sectoare identificate în IAA, inclusiv în sectorul auto.
Cum afectează IAA industria auto și cum au reacționat producătorii
în linii mari, pentru industria auto, se impun noi ținte de emisii pe lanțul de furnizare, dar și o realinierea a acestui lanț pentru a fi mai „EU-centric”, adică să conțină un număr mai mare de furnizori europeni care produc piesele local. Anterior, Bruxelles-ul a avertizat că ar putea obliga statele membre să ofere subvenții doar pentru mașinile electrice (și potențial și cele hibride) care au în componență un anumit procent de piese făcute în UE.
Acum știm că această cerință se aplică doar în cazul EV-urilor cumpărate prin procesul de achiziție publică, adică ar afecta direct doar Rabla pentru UAT-uri, cel puțin în forma în care IAA se prezintă astăzi. Practic, o primărie ar mai putea să beneficieze de subvenții doar dacă achiziționează mașini electrice asamblate în UE și care conțin componente făcute în statele membre (excluzând bateria) în proporție de 70%.
Un alt exemplu este cel al industriei aluminiului, dar și industria cimentului este menționată. În cazul aluminiului, acesta ar trebui să fie fabricat în proporție de 25% în Europa și să aibă un nivel scăzut de CO2 în procesul de producție. Oțelul nu intră în colimatorul măsurilor IAA, dar măcar un sfert din oțel ar trebui să provină de la furnizori cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Versiuni preliminare ale legislației includeau prevederi și mai stricte pentru oțel, pentru a se vedea mai clar ce oțel vine din surse sustenabile, dar această prevedere a fost eliminată după negocieri de ultim moment.
În linii mari, producătorii auto s-au împărțit în două tabere de la anunțul Comisiei Europene. Pe de-o parte sunt cei cu o prezență puternică în China, care produc mașini și componente în statul asiatic, așa cum sunt BMW și Mercedes-Benz. Aceștia se tem că unii furnizori ar putea să fie dați la o parte sau să nu mai vrea să colaboreze, dacă noile condiții de afaceri nu mai sunt atractive. În schimb, producători ca Renault susțin măsurile UE.
Unul dintre principalele motive ale întârzierii publicării IAA este un du-te-vino despre ce înseamnă „parteneri” de încredere, atunci când vorbim despre furnizorii din țări care nu sunt membre UE. Cum spuneam, legislația vrea să încurajeze producția în Europa cu componente europene, dar Bruxelles-ul vrea să accepte și furnizori din țări „prietene”, deși lista nu a fost încă finalizată, iar unii constructori vor ca anumite state să fie incluse pe lista scurtă, în funcție de interesele proprii.
Executivul UE numit state inclusiv Marea Britanie, Canada și SUA, cu care are acorduri de liber schimb sau care sunt părți la Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului. China nu este una dintre aceste țări. Exporturile din aceste țări „prietene” vor fi tratate ca echivalente cu produsele UE în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor „Made in EU”.
„Mulți dintre partenerii noștri exercită preferințe pentru piețele lor locale. Prin urmare, ne așteptăm să fim integrați pe piețele lor înainte ca ei să poată fi integrați pe piețele noastre. Îi vom exclude pe cei care nu respectă regulile sau care reprezintă un risc pentru securitatea noastră economică”, a declarat Sejourne. Franța consideră că IAA ar putea fi limitat la state membre și la membrii pieței unice a UE, adică Norvegia, Islanda și Liechtenstein. Unele țări ale UE, precum Germania, susțin un grup mai larg de țări, inclusiv Marea Britanie.
Uniunea Europeană speră că IAA va încuraja și investițiile străine, dar nu e clar cum se va întâmpla asta
Proiectul ar stabili, de asemenea, condiții pentru investițiile străine de peste 100 de milioane de euro în sectoare strategice, în cazul în care investitorul provine dintr-o țară care controlează cel puțin 40% din capacitatea de producție globală a sectorului respectiv - un prag care vizează în mod direct China.
Criteriile includ cerința ca investitorul străin să nu poată deține o participație majoritară într-o companie din UE (cel mult 49%), să angajeze în mare parte lucrători europeni (cel puțin 50%) și să acorde drepturi de utilizare (licențe) pentru produsele sale în schimbul oportunității de a investi în UE. Întrebarea care se ridică la fileu este simplă: în contextul unui număr atât de mare de cerințe - unele imposibil de acceptat de către companii - mai reprezintă o „oportunitate” să investești în UE dacă ești un gigant dintr-un stat extracomunitar?
Da, China, din postura de „producător” al lumii, se bazează și pe Europa ca piață de desfacere, deci unele companii chinezești ar putea fi forțate de climatul economic să înghită „gălușca” împinsă de Bruxelles și să accepte condițiile nefavorabile pentru a continua să activeze în UE - dar asta este discutabil și se aplică în domeniile în care Europa chiar este importantă pentru industria chineză. Altfel, China și-ar putea „lua” jucăriile și să nu mai deschidă uzine aici în domeniile în care nu se bazează pe Europa, ci poate să-și continue business-ul fără atâtea restricții și obligații în restul Asiei, în Americi și așa mai departe.
