39 imagini
Piața de vehicule comerciale din Europa, în creștere pe fondul scăderii modelelor electrice
Piața utilitarelor ușoare (cu masă de până la 3,5 tone) este pe un trend ascendent în Europa, conform datelor din 2024, când s-a înregistrat o creștere a vânzărilor cu 8,3% față de 2023. Un total de 1,58 milioane de unități pe acest segment al LCV-urilor (light-commercial vehicles) a fost absorbit de Bătrânul Continent, în condițiile în care s-au înregistrat creșteri pe 19 dintre cele 27 de piețe din Uniunea Europeană.
Franța rămâne cea mai mare piață de furgonete din Europa, cu o creștere a înmatriculărilor cu 1,1 procente în 2024 față de anul precedent, ceea ce se traduce printr-un volum de 379.747 de unități. Volumele din Germania au crescut cu 8,4%, ajungând la 281.078 de livrări. În fine, pe podiumul de anul trecut și-a mai făcut loc și Italia, care și-a îmbunătățit înmatriculările cu 0,9%, cu 198.517 de unități.
În România, creșterea a fost de două cifre (+17,3%), iar Renault a fost lider pe LCV-uri, în fața rivalilor de la Ford și Stellantis. Vânzările francezilor au totalizat 310.458 de înmatriculări, o creștere de 4,6% față de anul precedent. Însă, pe lângă succesul lui Renault Trafic, și modelul Master a rămas printre preferatele din segmentul furgonetelor mari, de peste 3,5 tone.
În schimb, nișa van-urilor electrice este în scădere, dar constructorii nu se arată descurajați, cu premiere pentru acest tip de motorizare „verde” pregătite nu doar de Renault, ci și de Mercedes-Benz (printre alții) în perioada următoare. Referitor la 2024, s-a observat o scădere a vânzărilor de furgonete electrice cu 9,1%. Asta se traduce printr-un total de 96.159 de înmatriculări, în scădere cu 9.598 de unități față de anul precedent. Tehnologia a reprezentat 6,1% din totalul livrărilor, în scădere cu 1,1 puncte procentuale (pp).
Renault, printre pionierii vehiculelor utilitare. Care sunt secretele centrului tehnic dedicat
Francezii de la Renault au fost primii care au înțeles potențialul vehiculelor comerciale, de la cele ușoare și până la cele grele. Astfel, grupul a investit încă din anii '60 într-un centru tehnic dedicat, pornind cu un avans competitiv față de alți rivali europeni la acest capitol. Porțile hub-ului de R&D din Villiers-Saint-Frédéric s-au deschis în 1965, acest centru celebrând 60 de ani de existență chiar anul acesta.
În prezent, la locația din apropiere de Versailles lucrează aproximativ 1.000 de angajați, personalul permanent reprezentând peste jumătate din total. Wall-Street.ro a vizitat mai multe departamente, la invitația Renault, pentru a înțelege mai bine cum se diferențiază dezvoltarea unui vehicul comercial de a unui autoturism.
Pe o suprafață de circa 15 hectare, există zone de testare, dar și de producție a prototipurilor, iar printr-un sistem de tip ecosistem digital, acest hub poate comunica cu echipe de cercetare și dezvoltare și fabrici aflate în America Latină, Africa de Nord și Europa, ceea ce reprezintă 82% din producția globală.
Experții din Villiers-Saint-Frédéric au experiență în șase domenii cheie ce țin de cercetarea și dezvoltarea de vehicule utilitare ușoare:
- Instalații de testare, bancuri de testare, ateliere, acustică;
- Prototipuri;
- Zone de studiu pentru motoare și bancuri de încercare;
- Evaluări ale calității competitive;
- Studii inginerești;
- Atelier de phygital.
La Villiers-Saint-Frédéric s-au născut modele cunoscute ca Estafette, Kangoo, Master sau Trafic, iar, în prezent, Renault utilizează o platformă extrem de customizabilă: de la 3,3 m3 la peste 20 m3, de la autoutilitare până la platforme sau cabine cu șasiu, patru lungimi diferite și trei înălțimi diferite în funcție de model, ca să nu mai vorbim de o gamă largă de motorizări și cutii și o gamă largă de portiere și alte sisteme de deschidere.
Resursele de la sediul de lângă Paris, unice în ecosistemul Renault
În cadrul unei vizite rare pentru presă, am avut ocazia să vizităm mai multe departamente, inclusiv bancurile de testare, camera specială pentru teste acustice (semi-anecoică) - mult mai mare decât cea de la Centrul de la Titu, tocmai pentru a permite verificările necesare și pe furgonete mari - dar și zona unde se execută teste de durabilitate și Centrul Phygital.
Bancurile de încercare sunt utilizate pentru validarea fizică a pieselor sau componentelor vehiculului. Completând validările digitale, aceste teste sunt esențiale pentru a se asigura că vehiculele utilitare ușoare sunt atât robuste, cât și fiabile. În acest departament există:
- 30 de resurse de testare dimensionate pentru LCV-uri;
- 80 de ingineri și tehnicieni;
- Peste 80 de tipuri de teste;
- 2.000 de senzori și sisteme de măsurare;
- Teste efectuate 24/7 pe tot parcursul anului.
Printre primele ramuri deschise încă din 1967 este cel de verificare al fiabilității modelelor, unde inginerii se asigură că vehiculele utilitare Renault sunt atât robuste, cât și rezistente, calități esențiale pentru a satisface cerințele clienților comerciali.
Un program structurat pus în aplicare în urmă cu cinci ani vizează peste 200 de părți identificate ca surse potențiale de incidente. Implementând o metodologie riguroasă, programul abordează orice defecțiuni observate și previne reapariția acestora. Testele de fiabilitate reproduc cele mai solicitante condiții întâlnite de clienți în funcționarea de zi cu zi. Testarea intensivă și accelerată simulează până la 400.000 km sau 20 de ani de utilizare în doar 18 luni, asigurându-se că vehiculele sunt atât durabile, cât și eficiente. Printre probele care se realizează aici se numără și:
- 900.000 de deschideri/închideri de uși observate pentru unii clienți;
- 450.000 de intrări/ieșiri pentru scaunul șoferului;
- Kilometraj mare de până la 120.000 km/an.
În departamentul de Acustică, au fost desfășurate, anul trecut, aproximativ 200 de campanii de măsurare. Aproximativ zece sesiuni de testare sunt efectuate în tuneluri aeroacustice în fiecare an, în camera semi-anecoică pentru vehicule mai mari.
Centrul Phygital își propune să accelereze dezvoltarea vehiculelor utilitare comerciale, permițând echipelor din diferite domenii să lucreze împreună folosind același instrument. Cu această nouă abordare, trei activități care au fost gestionate separat sunt agregate într-o singură platformă de simulare phygitală:
- O vizualizare a unei machete 3D a mașinii într-o cască de realitate virtuală, în conformitate cu realitatea fizică
- Cuplarea cu viitorul software de la bordul vehiculului
- Experiența clientului reprodusă într-un mod imersiv complet.
Cum se simt, pe șosea noile modele utilitare Renault cu transmisie automată
În cadrul evenimentului aniversar, Renault a permis presei să testeze, pe rând, atât modelele din gama actuală a Renault Vehicule Comerciale, cât și modele din trecut, restaurate ireproșabil, de divizia de vehicule istorice a producătorului francez.
Astfel, am avut ocazia să mergem nu doar cu ultimele iterații ale modelelor Master și Trafic, echipate cu o nouă transmisie automată, ci și cu modele din trecut, din anii ‘90, ’80 și chiar și '70, în cazul celebrului Estafette. Acesta din urmă a inspirat și o versiune cu sigla Dacia, asamblată în volume foarte limitate, în urmă cu cinci decenii, și comercializată local sub titulatura „Dacia D6”, înainte ca - legenda spune - regimul comunist să intervină și să sisteze importurile de kituri CKD din care se construia prima Dacie furgonetă.
În timp ce vehiculele istorice au reprezentat o adevărată călătorie în alte timpuri, mai ales că la fața locului a existat și o variantă furgon a micuțului Renault 4, dar și un automobil interbelic utilitar denumit Renault Juvaquatre, modelele contemporane arată că, în 2025, un van se conduce (aproape) la fel ca o mașină mică.
Fără a avea alte experiențe când vine vorba de șofatul unui van, această primă experiență, cumva inițiatică, a fost interesantă, pentru că reperele diferă atunci când mergi cu un van, mai ales dacă vorbim de vanul mare Renault Master. Pe lângă beneficiile transmisiei automate, una rafinată - iar asta în condiții de rulaj impropriu, cu vehiculul gol - Renault a introdus pe aceste modele și sistemul de infotainemnt OpenR link.
Recent, Renault Master a primit titlul “Van of the Year 2025” (IVOTY) datorită designului său "Aerovan" și noii platforme multi-energie, iar, pe viitor, Renault vizează electrificarea gamei de modele odată cu sosirea noilor Trafic, Goelette și Estafette E-Tech electric: primele LCV-uri livrate cu tehnologie 800V, ce încarcă de la 15 la 80% în mai puțin de 20 de minute pentru o autonomie de până la 450 km WLTP. Acestea vor fi, de asemenea, primele vehicule ale mărcii proiectate în jurul tehnologiei software-defined vehicle (SDV) a Ampere.
Care este povestea lui Renault Estafette, furgoneta „Jandarmului” Louis de Funes
Lansată în primăvara lui 1959, furgoneta Renault Estafette are distincția de a fi primul Renault cu tracțiune față. Modelul, produs într-o varietate de formule de caroserii, a rămas de actualitate, fără mari modificări estetice, până în 1980, când a fost în fine pensionat. În această perioadă de peste 20 de ani, Renault a fabricat mai bine de o jumătate de milion de unități.
Modelul s-a evidențiat ca soluția de transport și livrare preferată de meseriași și comercianți, care considerau Renault Juvaquatre prea mic, iar camioanele Galion sau Goélette prea mari și greoaie pentru nevoile lor. Dezvoltarea lui Estafette a început cu șase ani înainte de lansare, în 1953, inginerii plecând de la platforma tehnică a viitorului Renault Dauphine.
Astfel, în varianta sa inițială, Estafette ar fi avut motorul amplasat posterior, deoarece sarcina experților francezi era să înglobeze cât mai multe elemente constructive ale modelului compact Dauphine în noua utilitară ușoară. Scopul era simplu: astfel se reducea timpul de dezvoltare, dar și costurile asociate, iar van-ul trebuia să fie gata în 1955, într-o perioadă de semi-reviriment economic pentru Franța postbelică.
În schimb, Guy Grosset-Grange, inginerul responsabil de proiect, a decis că soluția cea mai rațională ar implica un motor montat în față, care să transmită puterea pe aceeași punte. Acesta a fost un pas destul de revoluționar pentru Renault la acea vreme. Ideea era de a păstra partea din spate a vehiculului cât mai liberă, pentru transportul mai multor persoane sau a unei cantități mai mari de marfă.
În cele din urmă, în mai 1959, Estafette a ajuns pe piață în cinci versiuni de caroserie: o dubă de 600 kg, o dubă înaltă, o camionetă acoperită cu prelată, un microbuz cu nouă locuri și o dubă ușoară „Zone Bleue” care putea parca în oraș, respectând reglementările franceze de la acea vreme cu privire la vehiculele care puteau intra în zonele centrale ale orașelor.
Modelul a ajuns să fie folosit de familii care plecau la mare, cu camping-ul, dar și de firme mici și mijlocii. Totodată, modelul a ajuns o vedetă și pe marele ecran, grație faptului că forțele de ordine franceze o foloseau ca vehicul de serviciu. Mai precis, Estafette a apărut în seria de filme „Le Gendarme”, fiind folosită de jandarmii francezi de la acea vreme. Ca să fim pedanți, versiunea folosită de jandarmeria franceză s-a numit Alouette, fiind un Estafette simplificat. În colecția Renault se află și un astfel de model, cu girofarul și sirena încă funcționale, dar cu transmisia cu patru rapoarte recalcitrantă, la fel ca și pe vremuri.
