Direct din inima lui Seat, de la Ibiza, Dodge trage pe pietele europene un produs nou. Costin Giurgea a condus noul Caliber si spera ca americanii sa aduca totusi si versiunea cu tractiune integrala.
Grab life by the horns. Aceasta este, de fapt, esenta comunicarii Dodge. Un fel de Renegade al producatorilor de automobile, Dodge si-a creionat marca din niste atribute care lovesc direct in creierele noastre de masculi frustrati.

Cand a fost intrebat daca exista si un target feminin pentru produsele Dodge, un oficial al companiei a zambit inocent cu jumatate de gura. In traducere libera, pentru acesti americani e o solutie mai buna sa te adresezi direct barbatilor decat femeilor, pentru ca exista mai multe femei care vor sa fie la fel de puternice ca barbatii decat barbati care vor sa fie la fel de slabi ca femeile. Si atunci, cumparatorul de Dodge va fi in egala masura si renegatul pitbull care vrea putere si nu mai stie cum s-o arate, dar va fi si omul de stiinta cu ochelari si halat care, de fapt, vrea sa fie Spiderman in viata de noapte.

La provocarea campaniei de comunicare, Caliber raspunde pe masura. Cel mai mic model al america-nilor este o masina cum n-am vazut prea des. E aproape la fel de mare ca un RAV4, dar nu e disponibil in Europa cu tractiune integrala, e la fel de manevrabil ca o compacta normala si are un pret cam cu 10% mai mic decat concurenta din aceasta clasa. Este o masina complet diferita si se muleaza perfect pe cumparatorii care vor mai mult decat o compacta, dar n-au bani de altceva.

Pe-afara lucrurile sunt chiar in regula. Singurele comentarii negative si complet subiective, de altfel in legatura cu design-ul vin la partea din fata. Unora nu le plac farurile, ca sunt prea mari, sau grila, din acelasi motiv. Spatele insa este la fel de bine desenat ca si profilul si ofera satisfactii demne de secolul vitezei si seria Terminator. Fara aluzii sau subtili-tati. Din nefericire pentru Europa, cam acelasi limbaj se pastreaza si la interior.

Americanii sunt cunoscuti pentru lipsa lor de grija in ce priveste confortul, asa ca nu mira pe nimeni ca in interiorul lui Caliber gasim la schimbatorul de viteze un cauciuc destul de neplacut la atingere. Sau ca plasticele de pe bord nu se aseamana celor de pe Audi. Important este insa ca americanii nu sunt ignoranti si nu au facut lucrurile astea fara sa stie ca le fac. Dar daca vrei interior de Mercedes, te duci si iti cumperi Mercedes. Iar daca ai undeva intre 13.000 si 16.000 euro CIP, de-acum incepi sa te gandesti de doua ori inainte sa-ti iei o compacta obisnuita de Europa sau o compacta cu filosofie de State, adica mare, imagine de Dodge, adica rea, si garda la sol la fel ca la un RAV4.

Cea mai mare surpriza vine insa de sub capota, unde diesel-ul CRD este de fapt un TDI. Da, ati citit bine. Acelasi 2.0 TDI de 140 de cai pe care il cunoaste deja toata planeta de pe masinile grupului Volkswagen. Glo-balizarea este uneori uluitoare. Motivele deciziei maritale ale lui Dodge au fost probabil dictate de politica de taiere a costurilor, pe care cei mai multi o vor aprecia, desigur.

Ceea ce este mai interesant este ca etajarea cutiei de viteze face casa buna in curba de cuplu si mai salveaza putin din mestecatul obisnuit de la cutiile manuale. Iar consumul in treapta a sasea la 90 de km la ora este realmente infim. Desigur, pentru lenesii adevarati merge perfect combinatia celuilalt motor disponibil, 1.8 benzina (150 de cai) si cutia CVT (Continuously Variable Transmission). In principiu, cutia asta ofera un consum mai bun de combustibil decat in cazul unei cutii automate obisnuite, cu patru rapoarte.

In rest, pe CRD mai avem o groaza de spatii de depozitare si torpedou refrigerat, la un pret de 16.100 euro CIP low-line sau 16.460 euro CIP high-line.