Desi s-a incercat identificarea trasaturilor individuale care sa descrie talentul unor persoane de a acumula averi, s-a descoperit ca cei mai bogati 300 de romani au in comun... bogatia si cetatenia romana, conform unui studiu realizat de Competent Consulting. O explicatie ar fi aceea bazata pe evolutia sistemelor si a comportamentului economic si nu teorii conspirative care ne intaresc pozitia de victima. Popularul „banul la ban trage”, a fost explicat in mod adecvat de catre stiinta economica, abia in anul 2000. Incepand cu Adam Smith, creatorul economiei politice, subiectul distribuirii inegale a bogatiei intr-o societate a fost tema cea mai controversata si mai aprinsa de discutie. Explicatiile posibile si solutiile propuse au stat la baza curentelor politice active si in prezent. Dar din punct de vedere al intelegerii mecanismelor care conduc la aceasta realitate, lucrurile au ramas la nivelul simplei descrieri sub forma principiului lui Pareto, formulat la sfarsitul secolului XIX.

Cunoscut mai ales ca regula 80/20, intalnita frecvent in management si in mai toate tipurile de afaceri, acest principiu semnaleaza ca in activitatile umane, 80% din rezultate se obtin cu 20% din eforturile totale si se indreapta spre 20% dintre cei implicati. A fost dificil de explicat de ce se intampla acest lucru, atata timp cat s-a pornit mereu de la presupozitia ca oamenii au un comportament in principal rational si capabil de invatare din greseli. in economie, aceasta presupozitie a fost lansata de acelasi Adam Smith si vreme de doua secole a fost privita drept forta care pune in miscare „mana invizibila” ce organizeaza piata libera.

Inegalitate necesara, derivat al economiei

Econofizica, noul domeniu ce aplica stiinta sistemelor complexe la fenomenele economice, a incercat sa gaseasca explicatia. Pornind de la un set diferit de presupuneri, in ultimii 5-6 ani s-a demonstrat ca inegalitatile in privinta bogatiei apar in mod legic si necesar, ca rezultat direct al vietii economice din societate. Observatiile de la care au plecat Jean-Philippe Bouchaud si Marc Mézard, de la Sorbona, au fost cele doua mecanisme distincte: munca si comertul si investitiile. Primele functioneaza pe o baza reala, imediata si rationala iar valoarea este conservata si acumulata pas cu pas in timp ce investitiile, care functioneaza pe o baza irationala sant capabile sa creasca ori sa scada in mod exponential valoarea. Valoarea banilor este insa relativa, ea fiind raportata la avutia de care dispune deja fiecare persoana in parte.

Cei doi specialisti au facut simulari referitoare la modul in care se distribuie banii in grupuri mai mari de 1000 de persoane, considerate identice in privinta abilitatilor de a obtine bani si dispunand initial de sume identice. Practic indiferent de restul ipotezelor de start, se constata aparitia unei distributii de tip Pareto a bogatiei, averea celor care acumuleaza bani prin investitii crescand exponential, in detrimentul celorlalti. Daca initial este vorba de noroc in alegerea investitiilor aducatoare de profit, ulterior se creaza in sistem un cerc virtuos, care le creste exponential probabilitatea de a castiga in continuare - acel „banul la ban trage” despre care vorbeam la inceput. La nivelul societatii exista o serie de masuri, de genul anumitor taxe si impozite, care permit reducerea inegalitatilor sau incetinirea acestui proces.

Citeste si:

Daca la nivelul macrosocial fenomenele sunt extrem de bine descrise de acest model, la nivel individual el ofera o sansa exceptionala celor care inteleg mecanismul si il folosesc in favoarea lor. intr-adevar, daca in modelul Bouchard-Mézard se acorda unei fractiuni din populatie un avantaj in privinta abilitatilor investitionale, in mod sistematic acea fractiune este cea care reuseste in final sa acumuleze maximul de bogatie.

Relatiile interumane duc la castig garantat

La nivelul anului 1990 in Romania, astfel de avantaje reprezentau experienta in comertul exterior, cea manageriala si de comert interior, relatii cu factorii de decizie ai epocii precum sistemul PCR bazat pe pile, cunostinte, relatii, dar si existenta unor sume de bani mai mari decat a celorlalte persoane.
Daca aplicam aceasta grila pe aceiasi 300 cei mai bogati romani, constatam ca majoritatea se incadreaza intr-una din cele patru categorii descrise. Asemenea avantaje au fost cele care le-au permis sa atraga spre ei zecile de miliarde de euro eliberate treptat prin privatizarea economiei socialiste.

Exista insa si o categorie care si-au creat averea in ultimii 5-6 ani si pentru care avantajul a fost de cu totul alta natura cum ar fi un anumit tip de atitudine si comportament emotional asociat cu un anumit set de cunostinte si de abilitati de comunicare. Pentru aceste persoane, se poate spune ca „au facut bani cu capul si prin modul in care au creat relatii intre oameni”. Chiar daca majoritatea celor apartinand acestei categorii se afla deocamdata in pozitii inferioare ale topului, ei sunt cei care cresc, in timp ce pentru multi din categoria anterioara se constata o stagnare si chiar diminuare a avutiei in 2005 fata de 2004.

Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, un al doilea val de bogatie va intra in sistem, reprezentat de ajutoarele nerambursabile acordate de Bruxelles. Lor li se vor adauga investitii directe cel putin egale ca valoare. Aceasta realitate creaza o noua oportunitate pentru cei care fie erau prea tineri, fie nu au fost suficient de bine plasati pentru a profita suficient de prima oportunitate. De aceasta data, regulile sunt scrise astfel incat maxim 80% din suma sa ajunga la cei 300, dar cel putin 20% sa ramana disponibili pentru a genera o noua generatie de persoane care sa dispuna de resurse mult peste medie. Iar tipul de caracteristici personale ce vor acorda avantaje fata de restul lumii este complet diferit decat in 1990, insa similar cu cel emergent dupa 2000. Adica vor fi favorizati cei capabili „sa faca bani cu capul si prin modul in care creaza relatii intre oameni”.