Aflat la inceputul anului trecut intr-un turneu in Orientul Mijlociu, presedintele Statelor Unite, George W. Bush, a pledat in Arabia Saudita in favoarea unei majorari a productiei de petrol de catre OPEC, pe fondul temerilor conform carora o cotatie situata aproape de $100 pe baril ar induce efecte negative asupra economiei. In replica, ministrul petrolului al Arabiei Saudite, Ali al-Naimi, a declarat ca OPEC va ajusta nivelul productiei in functie de propriile nevoi ale pietei, apreciind totodata ca pana la $30 din pretul petrolului de la acel moment se datora speculatorilor.

Cele doua viziuni mentionate mai sus, exprimate de catre doi oficiali de top din cadrul OPEC, m-au facut sa ma concentrez pe 27 februarie pentru prima data asupra pietei petrolului in articolul aparut pe acest site cu titlul "Pentru OPEC speculatorii devin scuza perfecta". Pretul futures al petrolului cotat la New York Mercantile Exchange cu scadenta cea mai apropiata de-abia depasise nivelul de $100 pe baril.

Pentru OPEC speculatorii devin scuza perfecta

Pentru OPEC speculatorii devin scuza perfecta

Pe 23 aprilie am revizitat premisele materialului de mai sus, notand ca in perceptia mea piata petrolului devenise hiper-speculativa pe fondul unor aprecieri de pret impulsive notate si in alte piete importante de marfuri si al unei deprecieri generalizate a dolarului american. La NYMEX cotatia contractului cu scadenta cea mai apropiata se apropia de $120 pe baril.

Pentru OPEC, speculatorii devin scuza perfecta

Pentru OPEC, speculatorii devin scuza perfecta

Daca intr-un stagiu timpuriu consumat deja - scriam atunci - relatia dintre cererea si oferta fizice a contat pentru consolidarea unui trend ascendent, in primele luni ale anului trecut percepeam ca relatia dintre cererea si oferta pur speculative era cea determinanta. Miscarile de piata hiper-speculative, situatii in care pozitionarea participantilor devine justificata de insasi dinamica pretului, nu mai pot fi explicate rezonabil via fundamente economice.

Vulnerabilitatea aprecierii pretului petrolului - mai notam la sfarsitul lunii aprilie - consta tocmai in faptul ca fundamentele economice pareau a indica perspectivele unei reduceri, si nu cresteri a cererii fizice. Intr-o piata deja euforica, astfel, excesul speculativ lua locul cererii fizice in scadere. Cand excesul speculativ ar fi fost intrerupt brusc – cum se intampla de regula in piete parabolice – perspectivele unei cereri fizice in scadere ar fi accentuat un colaps al pretului.

La inceputul lunii mai, Arjun Murti - analist al bancii americane de investitii Goldman Sachs Group Inc. - a avertizat ca "posibilitatea unui pret de $150 - $200 pe baril devine din ce in ce mai probabila pentru urmatoarele 6 - 24 de luni". In martie 2005, cand pretul petrolului era cotat in jurul nivelului de $55 pe baril, acelasi analist previzionase o "apreciere teribila" pana la $105 pe baril - viziune care a fost criticata in media internationala pe seama unui eventual conflict de interese (Goldman Sachs Group Inc. fiind unul dintre cei mai mari jucatori de pe Wall Street in piata petrolului), dar spijinita de catre Henry Paulson, la acel moment seful executiv al bancii americane si in prezent (inca) secretarul Trezoreriei Statelor Unite.

Pe 15 mai am reluat tema pietei hiper-euforice a petrolului in articolul cu titlul "Piata petrolului: un balon in cautarea acului", in conditiile in care cotatia contractului cu scadenta cea mai apropiata depasise la NYMEX nivelul de $125 pe baril. Scriam cu acel prilej ca explozia recenta a pretului petrolului era dificil de sustinut chiar vizavi de un orizont scurt de timp – amintindu-mi de stagiile tarzii ale unor valuri de cumparare speculative cel putin la fel de spectaculoase observate nu cu mult timp in urma in piata aurului (prima jumatate a lunii martie a anului trecut) sau in piata de actiuni din Hong Kong (sfarsitul lunii octombrie a anului 2007).

Piata petrolului: un balon in cautarea acului

Piata petrolului: un balon in cautarea acului

Pe 1 iunie, Henry Paulson a apreciat in Emiratele Arabe Unite ca deprecierea dolarului american si speculatorii reprezinta doar "motive minore" pentru care pretul petrolului a avansat remarcabil ("daca privesti faptele, acestea arata ca evolutia pretului petrolului este determinata de cerere si oferta", a afirmat de asemenea Paulson pe 30 mai in drum spre Arabia Saudita).

In paralel, o serie de investigatii oficiale erau in plina desfasurare in Statele Unite - implicand, fara sa se limiteze insa la, Commodity Futures Trading Commission, organismul de reglementare a tranzactiilor pe pietele futures americane. George Soros, administratorul fondului de investitii Soros Fund Management, a fost audiat pe 3 iunie in cadrul Congresului american – discutiile concentrandu-se pe rolul speculatiilor in evolutiile explozive din piata petrolului. Aprecierea pretului are "cateva dintre caracteristicile unui balon speculativ" – a apreciat atunci Soros, euforia participantilor din piata amintindu-i de conditiile observate pe bursa americana de actiuni premergatoare colapsului din octombrie 1987. "Daca trendul se modifica si pozitiile institutionale se aglomereaza catre un exit asa cum au facut-o in 1987, piata petrolului se va confrunta cu un colaps", a declarat Soros.

Cateva zile mai tarziu, George Soros a acordat un interviu publicatiei britanice Daily Telegraph - reafirmand cu acel prilej ca desi deprecierea dolarului american, oferta aparent in scadere din Orientul Mijlociu si nivelul record al cererii din partea Chinei puteau explica o parte a cresterii pretului, piata petrolului continua sa fie afectata in mod semnificativ de speculatori.

Citeste si:

In schimb, Thomas Boone Pickens Jr., unul dintre cei mai cunoscuti speculatori in pietele energiei, aprecia ca pretul petrolului va atinge $150 pe baril pana la sfarsitul anului – sustinand ca oferta globala era in scadere, si totodata ca speculatorii nu aveau "nimic" de-a face cu cotatiile record. "Exista 85 de milioane de barili produsi zilnic la nivel global. Nu cred ca poti creste acest volum de 85 de milioane. Pana la sfarsitul celui de-al treilea trimestru al acestui an, cererea va ajunge probabil la 87 de milioane. 85 nu vor acoperi 87" – a adaugat T. Boone Pickens Jr., administratorul fondului de investitii BP Capital.

Ultima ocazie cu care am scris despre piata petrolului a fost pe 10 iulie, intr-un material cu titlul "Piata petrolului: ping-pong intre speculatii si fundamente" - imediat dupa aparitia unui nou raport semnat de catre Goldman Sachs Group Inc. care reafirma relatia dintre cererea si oferta fizice ca factor determinant al aprecierii pretului petrolului mai degraba decat actiunea speculatiilor financiare.

Piata petrolului: ping-pong intre speculatii si fundamente

Piata petrolului: ping-pong intre speculatii si fundamente

"Nu observam nici pe departe o crestere sustinuta a stocurilor fizice. Preturile curente sunt determinate de fundamentele cererii si ofertei. Pietele de marfuri nu se comporta in maniera unui balon speculativ" – mentiona raportul in cauza. In acelasi timp, OPEC continua sa sustina ca trendul parabolic al pietei petrolului era intretinut de speculatori, deprecierea dolarului american si noi tensiuni geo-politice. Astfel, jucatori directi si cu interese semnificative in pietele de marfuri - cum sunt bancile de investitii de pe Wall Street - aratau catre motivatii pur fundamentale, in timp ce o institutie care administreaza o parte importanta a acestor fundamente – OPEC asigurand aproape 40% din productia globala de petrol – plasa vina asupra participantilor la piata.

In acelasi timp, la NYMEX primele pentru optiuni put cu pret de exercitare $100 pe baril si scadenta in decembrie valorau mai putin de $2 pe baril.

In acelasi articol din 10 iulie comparam dinamica pretului petrolului din ultimii ani (marcand o apreciere de peste 700%) cu explozia de aproape 640% inregistrata in perioada iunie 1994 - martie 2000 de catre indicele compozit al bursei americane de actiuni Nasdaq Composite Index. De la maximul record notat pe 10 martie 2000 la 5.132,52, insa, indicele Nasdaq Composite Index s-a prabusit cu aproape 80% pe parcursul a mai putin de 3 ani, volatilizand o capitalizare de piata de aproximativ $6 trilioane.

Doar o zi mai tarziu, pe 11 iulie, pretul futures al petrolului cotat la New York Mercantile Exchange cu scadenta cea mai apropiata a stabilit cel mai recent maxim record la $147,27 pe baril - moment de la care a inceput colapsul.

Pe 19 decembrie, contractul cu scadenta ianuarie 2009 a expirat la $33,87 pe baril, dupa ce a atins un minim al zilei la $32,4 pe baril. Deprecierea inregistrata de la maximul istoric stabilit in iulie a atins 77% – similara ca magnitudine cu colapsul indicelui Nasdaq Composite Index, doar ca prabusirea pietei petrolului s-a produs pe parcursul a doar 5 luni.


NOTA: Acest material are exclusiv un scop pur informativ, neconstituind o recomandare de a tranzactiona in oricare din pietele financiare mentionate. Tranzactiile in marja presupun riscuri financiare semnificative. Vanguard SA nu isi asuma responsabilitatea pentru tranzactiile efectuate pe baza informatiilor prezentate.

Datele utilizate pentru redactarea materialului au fost obtinute din surse considerate a fi de incredere, insa nu exista nicio garantie privind corectitudinea acestora.

Mihai Nichisoiu
Analist piete internationale
VANGUARD S.A.