Insa, de cele mai multe ori, exista anumite implicatii din a caror cauza strategia unei afaceri da gres, indiferent de tipul de business pe care il promoveaza, de la o afacere de mici dimensiuni la o companie sau chiar la o multinationala:

1. Gasirea vinovatului

De cate ori ati asistat la debutul unei afaceri promitatoare care a dat, in cele din urma, faliment? De obicei, atunci cand apare la orizont esecul, oamenii gasesc tot soiul de pretexte pentru a se scuza, dand vina fie pe o conducere slaba, fie pe clienti care sunt plictisiti de serviciile companiei si se afla in cautare de ceva nou, insa motivul real pentru care un business poate da gres este acela ca strategia aleasa de catre compania respectiva a fost executata incorect si a impins-o catre faliment.

Nu oamenii, conducerea sau alte lucruri constituie o problema atunci cand vine vorba de esec in cadrul unei companii, ci strategia aplicata in cadrul acesteia si modul in care este ea perceputa intr-o organizatie.

Atunci cand apare o problema la nivel de companie, angajatii acesteia pot deveni tematori si confuzi, mai ales daca detin informatii false, contrare strategiei pe care o cunosc. Cand strategia nu corespunde cu datele pe care le detin angajatii unei companii pot aparea probleme de comunicare in interiorul organizatiei. Astfel, pusi in situatia in care nu stiu ce sa faca, angajatii fie tac si nu spun nimic in legatura cu ceea ce se intampla, fie vorbesc si spun tot ceea ce considera. In ambele situatii, exista riscuri care pot duce la faliment.

2. Lipsa spiritului de echipa

In marile companii, planul strategic este realizat, de obicei, intr-o sedinta anuala la care participa cele mai importante persoane din cadrul firmei, pe cand in afacerile mici strategia vine de la director, ca un edict.

Strategia este un lucru inselator, ea poate fi atat un lucru, cat si o actiune.

Ca si lucru, strategia poate fi detinuta de orice persoana din cadrul unei companii. Insa, ca si actiune, trebuie sa existe anumite persoane care sa o aplice organizatiei respective. Astfel ca este nevoie, in cazul unei probleme de forta majora, ca directorul executiv al unei companii sa se consulte cu angajatii si sa le ofere un mediu propice pentru a discuta si a gasi solutii optime.

Daca nu exista un spatiu propice pentru astfel de conversatii, se poate apela la o situatie extrema, de a se purta discutii pe un blog intern al companiei.

3. Cum ajungem unde ne-am propus?

Cum ajungem intr-un anumit loc? Intotdeaua trebuie sa ne propunem ceva, sa stabilim un plan si sa incercam sa ne tinem de strategia respectiva pana o ducem la capat. Daca urmam intocmai pasii pe care ni i-am stabilit vom ajunge sa anticipam imediat un posibil esec.

Cele doua forme de baza ale unei strategii traditionale sunt predictibilitatea si emergenta, ambele modalitati fiind utilizate cu precadere la nivel de conducere a unei companii. Ambele forme strategice necesita o buna documentare.

Strategia predictibila tine mai mult de cantitate, ea trebuie sa se bazeze pe date, cifre, unitati statistice si de analiza, expertize si alte lucruri de acest gen. Toate acestea sunt menite sa construiasca o imagine de piata care sa ajute viitorul si, implicit, evolutia companiei in cauza.

Citeste si:

Strategia in curs de dezvoltare este mult mai puternica, intrucat ea necesita o abordare complexa, de idei ingenioase si de resurse inefabile, care sa ajute compania sa mearga pe drumul cel bun. Accentul se pune pe dezvoltarea organizatiei si pe o buna evolutie.

De obicei, metoda strategica aleasa tine de cultura manageriala, de industria din care face parte compania, precum si de alte variabile. Modelul strategic de tip emergent se pliaza mult mai bine, este mai flexibil si modern, pe cand cel predictiv este mai mult teoretic. Cheia succesului atunci cand sunt aplicate oricare din cele doua strategii prezentate este aceea ca trebuie sa existe un feedback permanent in interiorul, dar si in exteriorul companiei.

4. Executia

In ultimii cinci ani, mass-media traditionala s-a concentrat asupra executarii unui plan strategic, dat fiind faptul ca cele mai multe firme nu stiu sa realizeze ceea ce si-au propus.

Aparitiile editoriale axate pe acest subiect s-au inmultit intr-atat incat acest lucru ne face sa ne indreptam tot mai mult in aceasta directie si sa ratam ceea ce ne-ar putea garanta rezultate mai bune.

Ceea ce conteaza cu adevarat este ca o carte sau un articol despre cum poate fi imbunatatita strategia unei companii nu poate intari capacitatea pe care o are un angajat in cadrul companiei sale sau nu poate spune exact in ce vremuri este bine sa iei anumite decizii, in care sa te adaptezi anumitor situatii etc.

Instrumentele utilizate intr-o strategie sunt doar instrumente. Ce e important este modul in care se ia o decizie intr-o companie, ce instrumente se folosesc, dar mai ales cand si cum se utilizeaza acestea si cat de eficace sunt ele.

5. Luarea deciziilor

Peste tot suntem inconjurati de abundenta, insa, in general, nu observam acest lucru. Acelasi lucru se poate intampla si inauntrul unei organizatii, in ceea ce priveste luarea deciziilor.

Luarea unor decizii fara a le acorda acestora o atentie deosebita poate omori o strategie, daca oamenii din cadrul companiei nu sunt in masura sa vada unde i-ar putea duce faptul ca nu asculta si opiniile altor colegi.

Cele mai bune decizii sunt luate in echipa. Prea multe conflicte sau diferente de opinie nu sunt benefice, ci aduc probleme afacerii. Totodata, deciziile luate de o echipa trebuie si ele, la randul lor, revizuite de alte pareri, iar feedback-ul primit trebuie si el luat in considerare.

Fie ca decizia finala este luata individual sau in echipa, aceasta poate constitui o provocare.