Analisti economici si chiar oficialitati s-au pronuntat adesea, in diverse ocazii, in legatura cu statutul special pe care il au (sau ar trebui sa-l aiba) economiile emergente din Europa in raport cu criza financiara si economica internationala. In cele ce urmeaza ne propunem sa examinam acest punct de vedere si sa incercam sa decidem in ce anume ar putea consta un asemenea statut special sau, in mod echivalent ce vulnerabilitati sau oportunitati ar putea furniza acest statut special.
Vom examina urmatoarele patru chestiuni: ce este o economie emergenta si in ce fel se raporteaza ea la recenta criza financiara si economica internationala; ce vulnerabilitati poate crea statutul de economie emergenta in raport cu criza; ce oportunitati poate crea statutul de economie emergenta in raport cu criza; ce forma grafica pare sa aiba actuala criza financiara si economica internationala in ”intruchiparea” ei la nivelul economiei romanesti.
Probabil ca ”definitia” cea mai adecvata a unei economii emergente ar fi aceea care ar statua ca aceasta este o economie in curs de structurare economica si financiara. Intrucat, in mod evident, orice economie are o anumita structura economica si financiara (prin structura economica intelegem structura economiei reale, iar prin structura financiara intelegem structura economiei nominale), trebuie adaugat faptul ca este vorba despre o structurare care sa permita inscrierea economiei in cauza pe o ”traiectorie de croaziera”, adica o structurare care sa asigure sustenabilitatea interna, pe de o parte si amortizarea socurilor economice externe, pe de alta parte. Pe baza definitiei de mai sus, consideram ca urmatoarele 10 trasaturi sunt necesare (in sensul logic al termenului) pentru o economie emergenta:
- structurile economica, respectiv financiara nu sunt cristalizate, aflandu-se intr-un proces de constituire si validare permanenta, pana la obtinerea configuratiei de ”croaziera”; evident nu se pune problema unei economii destructurate (in primii ani de dupa 1989, intr-adevar, economiile din statele foste comuniste s-au aflat intr-o stare de destructurare avansata – au existat, chiar, modele macroeconomice bazate pe aceasta ipoteza, inclusiv in Romania – dar astazi nu se mai poate vorbi despre o asemenea situatie), ci a uneia in curs de structurare standard, sau, intr-o exprimare mai casanta, in curs de restructurare;
-ca urmare a trasaturii anterioare, nu exista un izomorfism al economiei emergente cu economiile din mediul economic extern, ceea ce reduce, ingreuneaza sau, la limita, blocheaza ”comunicarea” economica si financiara cu acest mediu, cu toate consecintele care decurg de aici si pe care vom incerca sa le punem in evidenta mai jos;
- toate pietele (de bunuri, de munca, de capital, monetara) au potential de extindere sau de adancire, ceea ce este de natura sa constituie atractori pentru comportamente economice care reclama debusee;
- justitia si administratia publica sunt, inca, sensibile, intr-un grad semnificativ, la fenomene de coruptie;
- exista un fenomen inevitabil de ”temperatura ridicata” a economiei, util obiectivului intrinsec al economiilor emergente – acela de a ajunge din urma statele economic dezvoltate; chiar daca procesul de ”incalzire a economiei” s-a oprit sau are tendinta de inversare, comparativ cu celelalte economii, economiile emergente au, inca, inflatii ridicate si, ca urmare, si celelalte variabile nominale (rata dobanzii bancare, rata deprecierii monedei nationale) relativ ridicate. De observat faptul ca necesitatea cresterii economice rapide a economiilor emergente, mai ales a statelor nou intrate in Uniunea Europeana, este perfect consistenta cu ”temperatura economica” ridicata a lor;
- ponderea consumului in cererea agregata interna este relativ ridicata si, pe termen mediu, pare sa ramana factorul crucial al relansarii cresterii economice in conditiile actualei crize financiare si economice, ca urmare a faptului ca economisirea este minata de scaderea veniturilor, pe de o parte si de nivelul relativ scazut al acestora (ceea ce reduce inclinatia marginala spre economisire), pe de alta parte;
- economisirea neta a sectorului privat este puternic negativa, semnificatia economica fiind, desigur, ambivalenta: amorsarea unor investitii care, pe termen mediu si lung, vor sustine parasirea starii de economie emergenta si, in acelasi timp, consum si crestere economica prin indatorare;
- dominanta fiscala a mix-ului de politici macroeconomice;
- dominanta politicilor publice discretionare, cu ignorarea masiva a proiectarii si implementarii stabilizatorilor automati;
- tendinta de implementare a politicilor pro-ciclice, din considerente de obtinere a rezultatelor imediate, deseori din motive sociale sau chiar electorale.
Principala vulnerabilitate a economiei emergente in fata crizei consta in capacitatea slaba a acesteia de a disipa efectele adverse ale crizei, asa cum se ”prezinta” acestea la granita economica. Nu trebuie uitat faptul ca criza financiara si, partial, economica, din Romania este o criza importata prin canalele de transmitere a crizei externe in criza interna (la aceste canale ne-am referit cu alt prilej, de aceea nu reluam analiza lor aici).
Ratiunea pentru aceasta incapacitate rezida in slaba ”comunicare intra-sistem”, generata de starea de subdezvoltare a structurilor economice si financiare. Lucrurile se petrec, in cheie abstracta, in felul urmator: un soc economic extern (fie real, fie nominal) care se ”prezinta” la granita economica produce un efect major ca urmare a faptului ca el nu poate ”circula” in sistemul economic intern, din cauza slabei structurari economice. In consecinta, amortizarea socului este fie slaba, fie intarziata, ceea ce permite acestui soc sa produca efecte de bulversare, in functie de natura lui.
Desi, alaturi de structura economica si financiara s-ar parea ca ar trebui adaugata si structura institutionala, in opinia noastra aceasta ar fi o redundanta, deoarece orice implementare de structura functionala la nivel macroeconomic nu se poate face decat in mod formal, adica prin instituire (normare).
Rezulta ca intreaga configurare a structurii economice si financiare este, de fapt, de natura institutionala, adica are semnificatia unei structurari institutionale. In acelasi timp, impactul socului economic extern este invers proportional cu marimea sistemului economic ”tinta”, din aceleasi considerente cum sunt cele prezentate mai sus. Aceasta inseamna ca rezultanta vulnerabilitatii economiei emergente depinde atat de gradul sau de structurare (sau, mai bine zis, de decalaj de structurare) cat si de dimensiunea sa.
Din aceasta perspectiva, Romania se afla intr-o situatie mediana: structura economica si financiara are deja o configuratie apropiata de standardele europene (procesul de convergenta economica, reala si nominala, cu Uniunea Europeana, proces in care Romania este angajata deplin, constituie principalul factor de dinamizare a restructurarii economiei reale si a celei nominale), fiind in curs rapid de modernizare si, in acelasi timp, dimensiunea economiei romanesti este medie.
Paradoxal, dar acelasi factor care constituie principala vulnerabilitate a economiei emergente in fata crizei constituie si principala sa oportunitate. Mai exact spus, faptul ca structura (reala si nominala a) economiei emergente nu este izomorfa cu structura economiilor ”de croaziera” reprezinta o piedica redutabila in transmiterea efectelor crizei internationale in criza interna. Se stie ca fluxurile economice de orice fel circula pe ”geodezicele” economice, adica pe similaritati economice, in primul rand similaritati structurale. Aceasta este ratiunea de filozofie economica a necesitatii si utilitatii procesului de convergenta economica la nivelul Uniunii Europene.
Neexistand aceste similaritati, tocmai ca urmare a trasaturilor unei economii emergente (de exemplu, nu exista active toxice sau derivative financiare in portofoliul de active al bancilor comerciale din sistemul bancar din Romania), circuitul efectelor crizei (indeosebi ale crizei financiare) este blocat sau puternic deteriorat (amortizat de la sine). In acelasi timp, trasaturile mentionate mai sus ale economiei emergente referitoare la stadii insuficient dezvoltate ale unor structuri reale sau nominale (de exemplu, grad mic de bancarizare sau de intermediere financiara) se pot constitui in factori sui-generis de amortizare a efectelor transmise si de transformare a lor in oportunitati de relansare a cresterii economice.
De mentionat si faptul ca aparenta asimetrie dintre politicile publice din Romania (indeosebi la nivelul politicii monetare, respectiv al politicii fiscal-bugetare) si politicile publice din statele membre ale UE sau ale zonei euro se explica tocmai prin trasaturile mentionate in prima parte a discutiei cu privire la economia emergenta.
Teoria economica nu face exceptie in cadrul marii familii a stiintelor umane (si chiar a stiintelor naturii) de la utilizarea unor expresii metaforice pentru a descrie, in mod sugestiv, unele procese si fenomene economice. Ne referim, aici, la numeroasele referiri (cum spuneam, atat din partea analistilor cat si din partea unor oficiali responsabili cu elaborarea si implementarea politicilor de ajustare macroeconomica) cu privire la forma grafica a traiectoriei crizei financiare si economice curente: forma in ”V”, forma in ”U”, forma in ”W”. Intrucat, sub aspectul predictiei macroeconomice, identificarea formei traiectoriei crizei este, realmente, utila, vom face cateva consideratii in continuare.
Forma in ”V” a unei crize economice (sau financiare sau financiare si economice) semnifica o recesiune economica – panta descendenta a lui ”V”, atingerea unui punct minim al economiei (sau, echivalent, un punct maxim al recesiunii) si reluarea imediata a cresterii economice imediat ce se atinge punctul de minim – panta ascendenta a lui ”V”. Asadar, forma in ”V” a crizei semnifica absenta depresiunii – perioada in care economia stagneaza pentru a amorsa factorii de reluare a cresterii economice.
Forma in ”U” a unei crize economice semnifica, in plus fata de modelul in ”V”, faptul ca atingerea punctului de minim al nivelului economiei atrage dupa sine o perioada de depresiune – partea orizontala a literei ”U”;
Forma in ”W” a unei crize economice semnifica, asa cum arata si numele literei in cauza, un ”dublu-V”, adica o oscilatie a traiectoriei crizei care face ca evolutia in ”V” sa fie repetata (economia atinge punctul de minim, relansarea se produce imediat dar, dupa ce atinge un anumit nivel – nu neaparat egal cu cel de dinaintea crizei –, procesul se reia: economia scade din nou – nu neaparat pana la nivelul anterior –, apoi, dupa atingerea unui nou punct de minim, relansarea se declanseaza tot fara o perioada de depresiune).
Este evident ca, de dragul exercitiului intelectual, se pot imagina si alte combinatii ale celor trei litere sau se pot convoca si alte…litere ale alfabetului.
In opinia mea, forma actualei crize internationale este de tip ”V”, si o sa prezint in continuare rationamentul care sta la baza acestei afirmatii.
Absenta perioadei de depresiune se explica astfel: actuala criza este de origine financiara, ceea ce-i confera ipso facto o mare versatilitate (fluxurile nominale sunt extrem de rapide, in orice sens, pe de o parte iar, pe de alta parte, fluxurile nominale sunt mult mai controlabile la nivelul politicilor publice de ajustare macroeconomica). Aparitia depresiunii pe traiectoria crizei este rezultatul unor factori de persistenta a unui anumit nivel al activitatii economice (in cazul nostru, a unui nivel minim, de prag). Persistenta unor fenomene economice se explica prin caracterul structural al acestora.
Caracterul structural este dat, la randul sau, de apartenenta fenomenului la economia reala. Asadar, cu cat gradul de transfer al crizei financiare in criza economica (sau, ceea ce este echivalent, al transferului crizei din economia nominala in economia reala) este mai mare, cu atat persistenta nivelului minim al activitatii economice este mai mare (sau, ceea ce este echivalent, cu atat perioada de reluare a cresterii economice este mai mare, deci cu atat partea orizontala a formei grafice a traiectoriei crizei transforma in mod mai evident litera ”V” in litera ”U”). In concluzie, se poate vorbi despre o forma in ”V” a traiectoriei crizei numai daca si in masura in care criza financiara nu patrunde prea mult in criza economica.
Din punct de vedere institutional, daca ”dorim” sa avem o curba in ”V” a crizei in Romania, este necesara blocarea masiva a transferarii crizei din economia nominala in economia reala (prin blocarea canalelor de transmitere aferente). De aceea, criza financiara trebuie contracarata preponderent prin mijloace financiare: cresterea lichiditatii efective din sistemul bancar, restaurarea increderii la nivelul sistemelor de finantare a sectorului privat, restabilirea rating-ului de atractivitate pe plan international, ”productia” de garantari de catre institutiile statului, gestionarea severa (daca e nevoie, inclusiv prin mijloace administrative pe termen scurt sau pe tipuri de comportamente financiare) a iesirilor de capital etc.
Toate acestea in speranta ca transferurile care, eventual s-au produs (probabil, mai mult la nivelul anticipatiilor) dinspre criza financiara spre criza economica, sa se afle doar la nivelul la care resuscitarea economiei reale sa se produca pur si simplu prin reluarea finantarilor. Din pacate, criza internationala nu a patruns in Romania numai pe calea nominala ci si direct pe unele canale reale, de exemplu prin cererea externa, ceea ce necesita o analiza mai complexa si mai personalizata pe economia Romaniei.
Vom examina urmatoarele patru chestiuni: ce este o economie emergenta si in ce fel se raporteaza ea la recenta criza financiara si economica internationala; ce vulnerabilitati poate crea statutul de economie emergenta in raport cu criza; ce oportunitati poate crea statutul de economie emergenta in raport cu criza; ce forma grafica pare sa aiba actuala criza financiara si economica internationala in ”intruchiparea” ei la nivelul economiei romanesti.
Probabil ca ”definitia” cea mai adecvata a unei economii emergente ar fi aceea care ar statua ca aceasta este o economie in curs de structurare economica si financiara. Intrucat, in mod evident, orice economie are o anumita structura economica si financiara (prin structura economica intelegem structura economiei reale, iar prin structura financiara intelegem structura economiei nominale), trebuie adaugat faptul ca este vorba despre o structurare care sa permita inscrierea economiei in cauza pe o ”traiectorie de croaziera”, adica o structurare care sa asigure sustenabilitatea interna, pe de o parte si amortizarea socurilor economice externe, pe de alta parte. Pe baza definitiei de mai sus, consideram ca urmatoarele 10 trasaturi sunt necesare (in sensul logic al termenului) pentru o economie emergenta:
- structurile economica, respectiv financiara nu sunt cristalizate, aflandu-se intr-un proces de constituire si validare permanenta, pana la obtinerea configuratiei de ”croaziera”; evident nu se pune problema unei economii destructurate (in primii ani de dupa 1989, intr-adevar, economiile din statele foste comuniste s-au aflat intr-o stare de destructurare avansata – au existat, chiar, modele macroeconomice bazate pe aceasta ipoteza, inclusiv in Romania – dar astazi nu se mai poate vorbi despre o asemenea situatie), ci a uneia in curs de structurare standard, sau, intr-o exprimare mai casanta, in curs de restructurare;
-ca urmare a trasaturii anterioare, nu exista un izomorfism al economiei emergente cu economiile din mediul economic extern, ceea ce reduce, ingreuneaza sau, la limita, blocheaza ”comunicarea” economica si financiara cu acest mediu, cu toate consecintele care decurg de aici si pe care vom incerca sa le punem in evidenta mai jos;
- toate pietele (de bunuri, de munca, de capital, monetara) au potential de extindere sau de adancire, ceea ce este de natura sa constituie atractori pentru comportamente economice care reclama debusee;
- justitia si administratia publica sunt, inca, sensibile, intr-un grad semnificativ, la fenomene de coruptie;
- exista un fenomen inevitabil de ”temperatura ridicata” a economiei, util obiectivului intrinsec al economiilor emergente – acela de a ajunge din urma statele economic dezvoltate; chiar daca procesul de ”incalzire a economiei” s-a oprit sau are tendinta de inversare, comparativ cu celelalte economii, economiile emergente au, inca, inflatii ridicate si, ca urmare, si celelalte variabile nominale (rata dobanzii bancare, rata deprecierii monedei nationale) relativ ridicate. De observat faptul ca necesitatea cresterii economice rapide a economiilor emergente, mai ales a statelor nou intrate in Uniunea Europeana, este perfect consistenta cu ”temperatura economica” ridicata a lor;
- ponderea consumului in cererea agregata interna este relativ ridicata si, pe termen mediu, pare sa ramana factorul crucial al relansarii cresterii economice in conditiile actualei crize financiare si economice, ca urmare a faptului ca economisirea este minata de scaderea veniturilor, pe de o parte si de nivelul relativ scazut al acestora (ceea ce reduce inclinatia marginala spre economisire), pe de alta parte;
- economisirea neta a sectorului privat este puternic negativa, semnificatia economica fiind, desigur, ambivalenta: amorsarea unor investitii care, pe termen mediu si lung, vor sustine parasirea starii de economie emergenta si, in acelasi timp, consum si crestere economica prin indatorare;
- dominanta fiscala a mix-ului de politici macroeconomice;
- dominanta politicilor publice discretionare, cu ignorarea masiva a proiectarii si implementarii stabilizatorilor automati;
- tendinta de implementare a politicilor pro-ciclice, din considerente de obtinere a rezultatelor imediate, deseori din motive sociale sau chiar electorale.
Principala vulnerabilitate a economiei emergente in fata crizei consta in capacitatea slaba a acesteia de a disipa efectele adverse ale crizei, asa cum se ”prezinta” acestea la granita economica. Nu trebuie uitat faptul ca criza financiara si, partial, economica, din Romania este o criza importata prin canalele de transmitere a crizei externe in criza interna (la aceste canale ne-am referit cu alt prilej, de aceea nu reluam analiza lor aici).
Ratiunea pentru aceasta incapacitate rezida in slaba ”comunicare intra-sistem”, generata de starea de subdezvoltare a structurilor economice si financiare. Lucrurile se petrec, in cheie abstracta, in felul urmator: un soc economic extern (fie real, fie nominal) care se ”prezinta” la granita economica produce un efect major ca urmare a faptului ca el nu poate ”circula” in sistemul economic intern, din cauza slabei structurari economice. In consecinta, amortizarea socului este fie slaba, fie intarziata, ceea ce permite acestui soc sa produca efecte de bulversare, in functie de natura lui.
Desi, alaturi de structura economica si financiara s-ar parea ca ar trebui adaugata si structura institutionala, in opinia noastra aceasta ar fi o redundanta, deoarece orice implementare de structura functionala la nivel macroeconomic nu se poate face decat in mod formal, adica prin instituire (normare).
Rezulta ca intreaga configurare a structurii economice si financiare este, de fapt, de natura institutionala, adica are semnificatia unei structurari institutionale. In acelasi timp, impactul socului economic extern este invers proportional cu marimea sistemului economic ”tinta”, din aceleasi considerente cum sunt cele prezentate mai sus. Aceasta inseamna ca rezultanta vulnerabilitatii economiei emergente depinde atat de gradul sau de structurare (sau, mai bine zis, de decalaj de structurare) cat si de dimensiunea sa.
Din aceasta perspectiva, Romania se afla intr-o situatie mediana: structura economica si financiara are deja o configuratie apropiata de standardele europene (procesul de convergenta economica, reala si nominala, cu Uniunea Europeana, proces in care Romania este angajata deplin, constituie principalul factor de dinamizare a restructurarii economiei reale si a celei nominale), fiind in curs rapid de modernizare si, in acelasi timp, dimensiunea economiei romanesti este medie.
Paradoxal, dar acelasi factor care constituie principala vulnerabilitate a economiei emergente in fata crizei constituie si principala sa oportunitate. Mai exact spus, faptul ca structura (reala si nominala a) economiei emergente nu este izomorfa cu structura economiilor ”de croaziera” reprezinta o piedica redutabila in transmiterea efectelor crizei internationale in criza interna. Se stie ca fluxurile economice de orice fel circula pe ”geodezicele” economice, adica pe similaritati economice, in primul rand similaritati structurale. Aceasta este ratiunea de filozofie economica a necesitatii si utilitatii procesului de convergenta economica la nivelul Uniunii Europene.
Neexistand aceste similaritati, tocmai ca urmare a trasaturilor unei economii emergente (de exemplu, nu exista active toxice sau derivative financiare in portofoliul de active al bancilor comerciale din sistemul bancar din Romania), circuitul efectelor crizei (indeosebi ale crizei financiare) este blocat sau puternic deteriorat (amortizat de la sine). In acelasi timp, trasaturile mentionate mai sus ale economiei emergente referitoare la stadii insuficient dezvoltate ale unor structuri reale sau nominale (de exemplu, grad mic de bancarizare sau de intermediere financiara) se pot constitui in factori sui-generis de amortizare a efectelor transmise si de transformare a lor in oportunitati de relansare a cresterii economice.
De mentionat si faptul ca aparenta asimetrie dintre politicile publice din Romania (indeosebi la nivelul politicii monetare, respectiv al politicii fiscal-bugetare) si politicile publice din statele membre ale UE sau ale zonei euro se explica tocmai prin trasaturile mentionate in prima parte a discutiei cu privire la economia emergenta.
Teoria economica nu face exceptie in cadrul marii familii a stiintelor umane (si chiar a stiintelor naturii) de la utilizarea unor expresii metaforice pentru a descrie, in mod sugestiv, unele procese si fenomene economice. Ne referim, aici, la numeroasele referiri (cum spuneam, atat din partea analistilor cat si din partea unor oficiali responsabili cu elaborarea si implementarea politicilor de ajustare macroeconomica) cu privire la forma grafica a traiectoriei crizei financiare si economice curente: forma in ”V”, forma in ”U”, forma in ”W”. Intrucat, sub aspectul predictiei macroeconomice, identificarea formei traiectoriei crizei este, realmente, utila, vom face cateva consideratii in continuare.
Forma in ”V” a unei crize economice (sau financiare sau financiare si economice) semnifica o recesiune economica – panta descendenta a lui ”V”, atingerea unui punct minim al economiei (sau, echivalent, un punct maxim al recesiunii) si reluarea imediata a cresterii economice imediat ce se atinge punctul de minim – panta ascendenta a lui ”V”. Asadar, forma in ”V” a crizei semnifica absenta depresiunii – perioada in care economia stagneaza pentru a amorsa factorii de reluare a cresterii economice.
Forma in ”U” a unei crize economice semnifica, in plus fata de modelul in ”V”, faptul ca atingerea punctului de minim al nivelului economiei atrage dupa sine o perioada de depresiune – partea orizontala a literei ”U”;
Forma in ”W” a unei crize economice semnifica, asa cum arata si numele literei in cauza, un ”dublu-V”, adica o oscilatie a traiectoriei crizei care face ca evolutia in ”V” sa fie repetata (economia atinge punctul de minim, relansarea se produce imediat dar, dupa ce atinge un anumit nivel – nu neaparat egal cu cel de dinaintea crizei –, procesul se reia: economia scade din nou – nu neaparat pana la nivelul anterior –, apoi, dupa atingerea unui nou punct de minim, relansarea se declanseaza tot fara o perioada de depresiune).
Este evident ca, de dragul exercitiului intelectual, se pot imagina si alte combinatii ale celor trei litere sau se pot convoca si alte…litere ale alfabetului.
In opinia mea, forma actualei crize internationale este de tip ”V”, si o sa prezint in continuare rationamentul care sta la baza acestei afirmatii.
Absenta perioadei de depresiune se explica astfel: actuala criza este de origine financiara, ceea ce-i confera ipso facto o mare versatilitate (fluxurile nominale sunt extrem de rapide, in orice sens, pe de o parte iar, pe de alta parte, fluxurile nominale sunt mult mai controlabile la nivelul politicilor publice de ajustare macroeconomica). Aparitia depresiunii pe traiectoria crizei este rezultatul unor factori de persistenta a unui anumit nivel al activitatii economice (in cazul nostru, a unui nivel minim, de prag). Persistenta unor fenomene economice se explica prin caracterul structural al acestora.
Caracterul structural este dat, la randul sau, de apartenenta fenomenului la economia reala. Asadar, cu cat gradul de transfer al crizei financiare in criza economica (sau, ceea ce este echivalent, al transferului crizei din economia nominala in economia reala) este mai mare, cu atat persistenta nivelului minim al activitatii economice este mai mare (sau, ceea ce este echivalent, cu atat perioada de reluare a cresterii economice este mai mare, deci cu atat partea orizontala a formei grafice a traiectoriei crizei transforma in mod mai evident litera ”V” in litera ”U”). In concluzie, se poate vorbi despre o forma in ”V” a traiectoriei crizei numai daca si in masura in care criza financiara nu patrunde prea mult in criza economica.
Din punct de vedere institutional, daca ”dorim” sa avem o curba in ”V” a crizei in Romania, este necesara blocarea masiva a transferarii crizei din economia nominala in economia reala (prin blocarea canalelor de transmitere aferente). De aceea, criza financiara trebuie contracarata preponderent prin mijloace financiare: cresterea lichiditatii efective din sistemul bancar, restaurarea increderii la nivelul sistemelor de finantare a sectorului privat, restabilirea rating-ului de atractivitate pe plan international, ”productia” de garantari de catre institutiile statului, gestionarea severa (daca e nevoie, inclusiv prin mijloace administrative pe termen scurt sau pe tipuri de comportamente financiare) a iesirilor de capital etc.
Toate acestea in speranta ca transferurile care, eventual s-au produs (probabil, mai mult la nivelul anticipatiilor) dinspre criza financiara spre criza economica, sa se afle doar la nivelul la care resuscitarea economiei reale sa se produca pur si simplu prin reluarea finantarilor. Din pacate, criza internationala nu a patruns in Romania numai pe calea nominala ci si direct pe unele canale reale, de exemplu prin cererea externa, ceea ce necesita o analiza mai complexa si mai personalizata pe economia Romaniei.
