“Excelenta in afaceri”, Jim Collins, Curtea Veche. “Aceasta carte nu este despre vechea economie. Dar nici despre cea noua…. Este vorba, in esenta, despre un singur lucru: principiile eterne, de la bun la excelent”
Unul dintre putinii vorbitori care m-au impresionat in formarile la care am fost obligata sa particip in ultima vreme, spunea ca, in procesul ireversibil al globalizarii, ceea ce conteaza, pentru a reusi pe piata este, de fapt, sa fii cu cel putin “jumatate de nas“ inaintea celorlalti. Extraordinar este ca, metafora nu se refera la tehnologii sau resurse financiare.
Metafora se refera la atitudinile care definesc oamenii echipei. Intr-un timp al incertitudinilor care destabilizeaza emotional bursele lumii performeaza companiile care ies din tiparele economiei “vechi”, fara a-si asuma costurile unei modernizari excesive a imginii, realocind costuri in zona calitatii resurselor umane.
Autorul argumenteaza succesul acestora, definite ca fiind “excelente”, prin abilitatea de a promova si a motiva manageri de “nivel 5”. 10 din 11 directori de tipul excelent au provenit din interiorul companiei si caracteristicile principale care le definesc atitudinea sunt modestia si vointa.
Este incetatenita ideea gresita ca, intr-o mare companie care traverseaza un proces necesar de restructurare, este nevoie de genii finaciare aduse din afara. De la acestia se asteapta solutii miraculoase care, cu costuri cat mai mici, sa intoarca vasul greoi pe traiectoria succesului. In cele mai multe din cazuri, miracolul nu se infaptuieste, iar vasul continua sa navigheze, costisitor, spre esuare.
Autorul propune spre reflectie o solutie alternativa, validata de exemplele prezentate. Managerii de nivelul 5 din interiorul modelului. Pentru schimbare este nevoie de rigoare in constructia solutiilor, mai mult decat de inovare. Rigoarea tine de detalii, iar detaliile nu sunt chiar prioritare pentru top managerii care vin din afara. Multinationalele “bune” ofera promovari spectaculoase in interiorul unor subsisteme, strict definite.
Odata parcursa ascensiunea, participarea la solutii este interzisa, iar managerul de nivel 5 este obligat sa se reorienteze spre un alt model. Resursa unica pe care o reprezinta, se pierde. Jim Collins incearca sa ne convinga, spre binele nostru, ca nu conteaza atat de mult cum platesti. Conteaza pe cine platesti. “Nu oamenii sunt bunul cel mai de pret, ci oamenii potriviti”. Unde-i gasim pe acestia? Chiar langa noi, daca avem intelepciunea sa ne uitam in jos.
”Cheia nu sta in informatii mai bune, ci in transformarea informatiilor in informatii care nu pot fi ignorate”. Cine ne poate ajuta in acest proces de selectie? Cei care opereaza zilnic cu acestea.
Citind aceasta carte, veti descoperi modalitatea prin care puteti fi ceea ce va doriti sa fiti. Veti gasi argumente pentru a avea curajul sa va asumati schimbarea in interiorul companiei unde cresteti.
Alegeti domeniul in care puteti fi cei mai buni. Un amanunt extrem de important, pe care autorul il subliniaza: oamenii potriviti sunt caracterizati de autodisciplina. Sistemele caracterizate de excelenta sunt conduse prin actiuni disciplinitate! Suntem in stare, noi, produsele educatiei si culturii romanesti, sa performam disciplinat? N-avem incotro...
Pentru a gasi argumente in sprijinul celor afirmate in carte, va propun lectura articolului “Ei ar lucra fara salariu?” semnat de Catalin Avramescu in “Dilema Veche”, din acesta saptamana. Si, pentru a incheia altfel inca o zi pana la vacanta, un pasaj din “Lentoarea” lui Kundera (Humanitas). “Jumatatea de nas” incepe sa se contureze.
