Medierea, o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor

Printre metodele/alternativele de solutionare a conflictelor, denumite in mod traditional „ADR” (Alternative Dispute Resolution) se numara, alaturi de conciliere sau arbitraj si medierea.

Putin cunoscuta la noi pana relativ recent, medierea se practica pe scara larga in alte tari, anumite legislatii prevazand chiar obligativitatea acesteia, anterior investirii unei instante de judecata cu o cerere de chemare in judecata.

Ce este medierea?

Medierea este o procedura de solutionare a conflictelor, avand caracter voluntar, cu participarea partilor aflate in conflict si a unei terte persoane, mediatorul, care, in conditii de neutralitate si impartialitate va facilita ajungerea partilor la o intelegere reciproc avantajoasa.
Remarcam prezenta unei terte persoane, mediatorul.

Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator mentioneaza ca aceasta procedura are la baza „increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile” (art. 2 din Legea nr. 192/2006).

In aparenta, ar parea ca medierea nu se deosebeste cu nimic de alte modalitati, consacrate deja, am putea spune, de solutionare a conflictelor. Insa, la o privire mai atenta, vom observa ca exista anumite particularitati ale acestei proceduri care ii imprima o specificitate evidenta.

Medierea este o procedura voluntara. Partile vor apela la aceasta modalitate de solutionare a unei divergente dintre ele numai in masura in care acest lucru reprezinta vointa lor nestingherita. Nimeni nu poate fi obligat sa participe la o procedura de mediere.

Avand in vedere acest caracter, prezenta unei singure parti a conflictului nu este suficienta per se pentru parcurgerea procedurii de mediere, fiind necesara prezenta tuturor partilor aflate in conflict.

Procedural, daca una dintre parti doreste sa initieze procedura de mediere, va apela la un mediator. Acesta va trimite celeilalte parti o invitatie scrisa, in cuprinsul careia va prezenta pe scurt cauza, numele partii care solicita prezenta acesteia la mediere, precum si cateva consideratii cu privire la procedura de mediere in sine.

Daca partea invitata nu se prezinta la data, locul si ora indicate in invitatie mediatorul nu poate interpreta aceasta atitudine drept un refuz de a participa la procedura. Doar in situatia in care partea invitata nu se prezinta de doua ori consecutiv la datele, locul si ora indicate in invitatii sau transmite refuzul expres de a lua parte la procedura medierii, mediatorul poate aprecia ca aceasta procedura nu se poate realiza, ca urmare a refuzului uneia dintre parti de a participa.

Medierea are un caracter eminamente confidential. Aceasta trasatura a procedurii medierii imprima acea specificitate a acesteia printre celelalte modalitati alternative de solutionare a disputelor.

Confidentialitatea are in vedere orice informatie, discutie, document adus la cunostinta partilor sau a mediatorului anterior demararii propriu-zise a procedurii de mediere, pe parcursul procedurii, pana la momentul incheierii acesteia.

Desi nu este prevazuta expres de dispozitiile Legii nr. 192/2006, obligatia de confidentialitate poate fi stipulata inclusiv in sarcina partilor participante la procedura. Confidentialitatea trebuie sa existe pe toata durata desfasurarii procedurii de mediere. Astfel, negocierile dintre parti, discutiile acestora sau ale fiecareia dintre ele cu mediatorul sunt strict confidentiale. Din aceeasi perspectiva, partile sunt cele care decid in ce masura inteleg sa renunte la acest principiu si care anume informatii pot fi facute publice.

Medierea se bazeaza pe participarea unui mediator, tert fata de partile din disputa si de obiectul medierii, care actioneaza in conditii de deplina neutralitate si impartialitate. Acestea sunt cele doua conditii sine qua non care trebuie intrunite cumulativ de orice mediator.

Increderea partilor in capacitatea acestuia de a fi neutru si impartial reprezinta premisa fundamentala a reusitei chiar si a unei medieri aparent „imposibile”. Pe drept cuvant, mandatul pe care partile il dau mediatorului pentru a le facilita transarea in mod constructiv a disputei este intuitu personae.

Poate exista si co-medierea, respectiv participarea la procedura a doi mediatori. Insa, inclusiv in acest caz, principiile de baza ale medierii raman pe deplin aplicabile, respectiv ambii trebuie sa fie neutri si impartiali fata de partile implicate in disputa. Medierea are la baza principiul informarii prealabile a partilor cu privire la obiectul, scopul, regulile si tehnicile de mediere, precum si avantajele acestei proceduri. Oralitatea, ca si trasatura antagonica unei proceduri eminamente scrise caracterizeaza cu precadere procedura medierii.

Mediatorul are obligatia de a informa partile cu privire la:

Obiectul si scopul medierii - partile trebuie sa cunoasca ceea ce se urmareste prin participarea la aceasta procedura, respectiv realizarea unui acord cu privire la disputa dintre ele.

Regulile medierii - partile trebuie sa cunoasca regulile dupa care se va desfasura procedura medierii, sa inteleaga ratiunea acestor reguli, precum si utilitatea lor. Increderea partilor in mediere se poate construi numai daca acestea cunosc in detaliu ce inseamna si ce presupune medierea.

Tehnicile medierii - in functie de numerosi factori, cum ar fi complexitatea cazului, caracterul partilor, respectiv daca acestea sunt dispuse sa negocieze mai usor, medierea se poate desfasura numai intr-o sesiune comuna cu partile sau pot exista sesiuni separate cu fiecare dintre parti. Atunci cand mediatorul le apreciaza ca oportune, sesiunile separate sunt o garantie a armonizarii intereselor celor doua parti aflate in disputa.

Din acest punct de vedere, partile trebuie sa aiba cunostinta din chiar momentul de inceput al medierii despre posibilitatea existentei acestor sesiuni separate. De asemenea, mediatorul trebuie sa explice partilor rolul, importanta acestora si mai ales faptul ca neutralitatea si impartialitatea mediatorului nu sunt cu nimic stirbite de existenta acestor sesiuni separate. Cu alte cuvinte, niciuna dintre parti nu va fi favorizata de mediator ca urmare a sesiunilor separate.

Avantajele medierii, comparativ cu alte modalitati alternative de solutionare a disputelor

In mod traditional, aceste avantaje sunt evidentiate prin raportare la solutionarea unei dispute de catre instanta de judecata.

In legatura cu aceste avantaje, Directorul Human Toolkit, Mihai Ghervase, trainer reputat specializat in aceasta profesie mentiona ca „Cel mai bine este sa invatam din greselile altora. In USA, acolo unde a aparut medierea, partile aflate in conflict apeleaza prima data la formele ADR (negociere, mediere, s.a.) si numai 2-5% din cauze ajung in instanta. Daca medierea nu ar fi o metoda adecvata de rezolvare a conflictelor, oare de ce atat de multe persoane apeleaza la ea si isi rezolva disputele?!! Medierea este solutia pentru cei care vor sa castige cat mai mult din disputele in care sunt implicati, indiferent de atu-urile pe care le au”.

Esential este ca, in prezent, se manifesta o deschidere fara precedent fata de aceasta procedura, deschidere care va fi din ce in ce mai pregnanta, pe masura ce societatea asimileaza acest instrument legal unei modalitati practice de a transforma un conflict intr-o victorie sigura.



Setari Cookie-uri