Criza ne invaluie de peste tot. Premierul, probabil dupa o doza de Prozac administrata de Presedinte, promite ca "ne va trece criza" din semestrul II al acestui an.
Sincer, nu stiu cine il crede ca eu nu, dar probabil ca multi nestiutori sau oameni mai slabi de inger, il cred.
Si uite asa dezbatem lucruri care frizeaza bunul simt, fara logica si fara responsabilitate. Este cert si stiut si de copiii de gradinita ca suntem una dintre tarile cu cea mai mare structura administrativa din Europa, ineficienta si corupta. Cu toate acestea, toti se pling ca nu le ajung oamenii, ca sunt prea putini si nu fac fata - sa faca spate atunci - ca sunt bugetele prea mici.
Nimeni nu se gandeste ca poate acum, aici si azi este o buna oportunitate sa regandim paradigma ce a guvernat administratia Romaneasca vreme de multi zeci de ani.
Cand spun asta nu ma refer aici doar la comportamente si atitudinile asociate - desi astea sunt adevaratul cancer al sistemului - ci la modul in care sunt planificate, guvernate si administrate procesele de munca, obiectivele organizatiilor, sistemele de monitorizare, de luare a deciziilor, de responsabilitate, de feedback, etc.
In continuare ori de cate ori am ocazia sa intru in contact cu tot ce inseamna administratie, au grija sa-mi aminteasca ca "aici nu este ca la privati". Desi culmea, "la privati" salariile au ajuns mai mici decat la stat, se munceste din greu si cu riscuri imense.
Daca antreprenorul se mai gandeste uneori macar, ca poate nu este bine ce face el/ea acum, ca poate este si o alta cale de a-si realiza obiectivele, managerul de la stat nu are nici o apasare in directia asta.
Mereu sta infipt in normele si obiceiurile invechite, obositoare, nerentabile si intortocheate - in mod expres ca tu sa "dai din urechi" ori de cate ori e necesar. Culmea este ca daca le spui asta toti sunt de acord cu tine. Dar nu fac nimic. De ce?
Pentru ca nu se poate! Legea nu ne da voie, daca ne da voie legea, normele de aplicare sunt....si seful cel mare, de obicei "satrap" prin definitie si despotic, nu vrea sau nu-l duce mintea. Toti dau ochii peste cap si rid de tine ca ai curajul sa te gandesti la asa ceva. In fapt au mentalitate de asistati, de oameni "gata pensionati" desi ei ei au carte de munca inca si vin la serviciu zi de zi - daca se poate.
Nu avem alternativa daca ne dorim o tara normala. Stiu ca e greu si ca imi doresc mult uneori, dar mai stiu si ca se poate.
Modificarea legii functionarului public nu este Constitutia Romaniei, se modifica mai usor, iar de aici si pina la setarea unui sistem normal si eficient - ca in domeniul de business - al stabilirii obiectivelor, masurarii performantei angajatilor (ma refer la un sistem normal si nu la simulacrul de acum) nu e mare lucru. Nu conteaza daca isi aduc sau nu oameniilor in locurile alea. Daca sistemul e "pe bune" atunci rezultatul e simplu. Fac sau pleaca.
In plus, populatia - aia de 1,400,000 de angajati la stat - invata ce este economia de piata in practica si nu teorie, inteleg performanta si deprind si ei atitudinea de a fi client si furnizor.
Angajatii ar fi mai motivati, s-ar simti mai realizati si valorizati.
In final toti am fi mai fericiti si ne-am simti respectati in tara noastra.
Unii spun despre mine ca sunt utopic, sau ca bat campii - uneori si este adevarat - dar daca nu actionam toti in a crea o presiune constanta in directia asta, ne vom plinge peste 20 de ani de aceleasi probleme, asta daca vom mai apuca si sistemul nu se va prabusi in el insusi...aruncind tara in haos si anarhie...lucru de care nu suntem prea departe acum.
Si cum se spune: "speranta moare ultima"...altfel ce ar mai fi viata asta?
"Alaturi de hidrogen, prostia este cea care se gaseste in cea mai mare cantitate in Univers" - Thomas A. Edison.
Sincer, nu stiu cine il crede ca eu nu, dar probabil ca multi nestiutori sau oameni mai slabi de inger, il cred.
Si uite asa dezbatem lucruri care frizeaza bunul simt, fara logica si fara responsabilitate. Este cert si stiut si de copiii de gradinita ca suntem una dintre tarile cu cea mai mare structura administrativa din Europa, ineficienta si corupta. Cu toate acestea, toti se pling ca nu le ajung oamenii, ca sunt prea putini si nu fac fata - sa faca spate atunci - ca sunt bugetele prea mici.
Nimeni nu se gandeste ca poate acum, aici si azi este o buna oportunitate sa regandim paradigma ce a guvernat administratia Romaneasca vreme de multi zeci de ani.
Cand spun asta nu ma refer aici doar la comportamente si atitudinile asociate - desi astea sunt adevaratul cancer al sistemului - ci la modul in care sunt planificate, guvernate si administrate procesele de munca, obiectivele organizatiilor, sistemele de monitorizare, de luare a deciziilor, de responsabilitate, de feedback, etc.
In continuare ori de cate ori am ocazia sa intru in contact cu tot ce inseamna administratie, au grija sa-mi aminteasca ca "aici nu este ca la privati". Desi culmea, "la privati" salariile au ajuns mai mici decat la stat, se munceste din greu si cu riscuri imense.
Daca antreprenorul se mai gandeste uneori macar, ca poate nu este bine ce face el/ea acum, ca poate este si o alta cale de a-si realiza obiectivele, managerul de la stat nu are nici o apasare in directia asta.
Mereu sta infipt in normele si obiceiurile invechite, obositoare, nerentabile si intortocheate - in mod expres ca tu sa "dai din urechi" ori de cate ori e necesar. Culmea este ca daca le spui asta toti sunt de acord cu tine. Dar nu fac nimic. De ce?
Pentru ca nu se poate! Legea nu ne da voie, daca ne da voie legea, normele de aplicare sunt....si seful cel mare, de obicei "satrap" prin definitie si despotic, nu vrea sau nu-l duce mintea. Toti dau ochii peste cap si rid de tine ca ai curajul sa te gandesti la asa ceva. In fapt au mentalitate de asistati, de oameni "gata pensionati" desi ei ei au carte de munca inca si vin la serviciu zi de zi - daca se poate.
Nu avem alternativa daca ne dorim o tara normala. Stiu ca e greu si ca imi doresc mult uneori, dar mai stiu si ca se poate.
Modificarea legii functionarului public nu este Constitutia Romaniei, se modifica mai usor, iar de aici si pina la setarea unui sistem normal si eficient - ca in domeniul de business - al stabilirii obiectivelor, masurarii performantei angajatilor (ma refer la un sistem normal si nu la simulacrul de acum) nu e mare lucru. Nu conteaza daca isi aduc sau nu oameniilor in locurile alea. Daca sistemul e "pe bune" atunci rezultatul e simplu. Fac sau pleaca.
In plus, populatia - aia de 1,400,000 de angajati la stat - invata ce este economia de piata in practica si nu teorie, inteleg performanta si deprind si ei atitudinea de a fi client si furnizor.
Angajatii ar fi mai motivati, s-ar simti mai realizati si valorizati.
In final toti am fi mai fericiti si ne-am simti respectati in tara noastra.
Unii spun despre mine ca sunt utopic, sau ca bat campii - uneori si este adevarat - dar daca nu actionam toti in a crea o presiune constanta in directia asta, ne vom plinge peste 20 de ani de aceleasi probleme, asta daca vom mai apuca si sistemul nu se va prabusi in el insusi...aruncind tara in haos si anarhie...lucru de care nu suntem prea departe acum.
Si cum se spune: "speranta moare ultima"...altfel ce ar mai fi viata asta?
"Alaturi de hidrogen, prostia este cea care se gaseste in cea mai mare cantitate in Univers" - Thomas A. Edison.
