Sfarsitul cotei unice?

In ultima perioada agenda interna a fost dominata de discutiile cu privire la sistemul fiscal. In mod normal, mai ales dupa decizia „fortata” a guvernului de a majora T.V.A. de la 19% la 24% incepand cu 1 iulie. Si, evident, intr-un context international dominat de „conflictul” intre Statele Unite si Europa cu privire la strategiile de politica bugetara pentru perioada urmatoare.

Din punct de vedere fundamental situatia financiara a statului oglindeste probleme structurale. Daca analizam ciclul economic recent incheiat, o sa observam ca statul a inregistrat deficit bugetar in fiecare an, desi economia interna a traversat cea mai buna perioada din ultimele decenii. In perioada 2000-2008 PIB-ul Romaniei a crescut la un ritm mediu anual de 5,8%, in timp ce deficitul bugetar mediu anual s-a situat la 2,7% din PIB.

Cu alte cuvinte, statul a intrat in cea mai severa criza mondiala din ultimele decenii cu o structura dezechilibrata. Ce a justificat acest deficit bugetar, intr-o astfel de perioada foarte buna pentru economie? Investitiile publice ale statului? Din nefericire nu! Deficitul bugetar a fost generat de structura statului. O structura ale carei cheltuieli curente nu pot fi platite din veniturile curente. Se pune evident intrebarea daca statul poate continua sa supravietuiasca la nesfarsit cu o asemenea maladie!

Cea mai severa criza economico-financiara mondiala din ultimele decenii s-a resimtit puternic si pe plan intern. Nu numai in sectorul privat!
Si in sectorul public, unde deficitul bugetar a crescut la peste 8% din PIB in 2009! Fara ca aceasta majorare sa fie justificata de mult invocatele investitii publice!

Practic, criza economica a scos la suprafata cancerul de care sufera statul: imposibilitatea finantarii cheltuielilor curente din venituri curente. Care ar fi solutiile pentru echilibrarea situatiei financiare a statului? Din pacate, in acest moment, numarul solutiilor este foarte redus! Iar oricare solutie prezinta costuri economice imense pe termen scurt, cu implicatii pe termen mediu.

O solutie ar fi reducerea cheltuielilor publice! S-au adoptat unele masuri de reducere a cheltuielilor cu salariile din administratia publica (concediu fara plata in 2009, reducerea cu 25% a salariilor in a doua jumatate a anului curent).

Trebuie insa sa analizam si structura de venituri a statului! Si o sa observam ca Romania este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai redusa pondere a veniturilor din taxe in PIB (aproximativ 28% in 2008, sub media europeana de 39,3%). Ne dorim o convergenta economica nominala si reala catre media europeana? Daca da, aceasta va implica si o convergenta a fiscalitatii catre Uniunea Europeana.

Practic, decizia guvernului de majorare a T.V.A.-ului poate fi interpretata drept un semnal cu privire la introducerea unui noi sistem de impozitare in viitorul apropiat. Cu alte cuvinte, am putea afirma ca ne indreptam catre finalul cotei unice!

Cota unica care a fost introdusa pentru a stimula economia, intr-un context macroeconomic mondial foarte concurential. Cota unica prezinta o serie de avantaje: stimularea economiei, cresterea transparentei si a eficacitatii actelor fiscale. Numai ca si cota unica prezinta dezavantaje, mai ales in cazul statelor care nu au o politica bugetara coerenta si un sistem fiscal bine pus la punct.

Finalul cotei unice s-ar traduce printr-un alt sistem de impozitare. Acesta ar introduce noi distorsiuni in economie (care se afla inca in degringolada). O noua piedica pentru spiritul antreprenorial. Perceptia mediului de afaceri si a investitorilor straini cu privire la economia interna s-ar deteriora. Cu alte cuvinte, noi bariere in calea investitiilor. Fara investitii nu se scoate economia din criza, iar fara scoaterea economiei din criza nu se poate ameliora nici situatia statului.