"Este mica, este noua si nu sunt multe companii listate. Nu este nici foarte lichida". Este tot ceea ce Jim Rogers stie despre bursa locala. Cea mai obiectiva si reala definitie a pietei de capital romanesti. Niciun specialist din bursa romaneasca nu ar fi reusit sa exprime atat de succint si de adevarat realitatea bursei locale. Este dureros pentru toti cei care si-au petrecut ultimii 16 ani muncind in aceasta industrie, sperand la o a doua Polonie. Pentru toti cei care au incercat sa mute muntii din loc si s-au ales doar cu sperante naruite si o mult prea lunga asteptare. Chiar si pentru cei care arunca noroi si gasesc vinovati in alta parte.
Dar Jim Rogers nu a spus ca este pierduta definitv. Din contra, reteta care poate salva bursa romaneasca este simpla: "Ceea ce a mers in trecut, in special in ceea ce priveste pietele de capital noi, va merge si in cazul Romaniei. Ce au facut alte tari pentru a sustine piata a fost sa acorde facilitati fiscale pentru ca oamenii sa investeasca".
Cat de simplu este? De ce ne trebuie ani de dezbateri, conferinte, discutii, certuri si scandaluri, vinovati si responsabili? Filosofam, ne dam cu parerea, avem senzatia ca emitem opinii sclipitoare. Cand, de fapt, rezolvarea este atat de simpla: trebuie sa aplicam ceea ce a functionat si la altii. Ne place sa ne credem speciali si unici, dar este doar o iluzie. Modelele de succes ale altora se pot aplica si la noi.
Intrebarea si problema fundamentala este: cine le va aplica? Pentru ca oricat s-ar zbate conducerea BVB, brokerii, administratorii de fond sau orice actor din zona privata a acestei industrii, fraiele sunt tot in mediul politic.
Acel mediu politic care a numit in conducerea supraveghetorului pietei persoane care au experienta 0, sfidand nu doar principii de bun-simt, ci chiar si legea. Sau care nu numai ca nu incurajeaza prin facilitati fiscale investitia la bursa, ci o alunga din spectrul multor oameni, prin birocratie excesiva si impozite mari.
Zilele trecute, il auzeam la TV pe Victor Ponta, cel ce se vede viitorul premier al tarii, blamand privatizarea CupruMin sau vanzarea pe bursa a pachetului din TEL si a urmatoarelor oferte ce sunt planificate. Un discurs ce continea atat de des invocatul slogan „nu ne vindem tara” si alte replici din aceasta categorie. Sunt curioasa ce stie domnul potential viitor premier al tarii despre rolul bursei intr-o economie capitalista. Ce stie de finantare prin bursa, ce ii spun termenii transparenta, eficientizare, profitabilitate, deschidere?
In urma cu ceva timp, scriam despre Romania si Polonia, comparam ministri de finante si secretarii de stat responsabili cu privatizarile. Comparam este mult spun, mai degraba puneam in antiteza. Evidentiam cat de important ar fi un om cu experienta intr-o pozitie cheie. Replica a venit zilele trecute: partidele politice au facut cartile pietei financiare romanesti dand dovada suprema de ignoranta, prin numirea in pozitii cheie din supravegherea bursei, a pensiilor, asigurarilor sau chiar in BNR a unoroameni politici si atat. De parca pietele astea financiare s-ar invata peste noapte, cum s-a invatat politica si democratia in Romania si nu este necesar vreun dram de experienta.
Mai mult, in cadrul unei intalniri Wall Street, unul din invitati lansa o propunere interesanta si ambitioasa: ca Ministerul Finantelor sa aiba un secretar de stat pe probleme de piete de capital, specialist si cu experienta in domeniu. Am putea construi o lista lunga de propuneri, dar oare cine ar accepta aceasta pozitie?
Si, la un nivel mult mai inalt, presedintele BVB viseaza sa faca din aceasta institutie un factor important in economie, consultat la orice decizie strategica...
"Daca eu as fi roman, as face tot posibilul sa dezvolt acele industrii unde aveti deja un avantaj natural", mai spune Rogers, sfatuindu-ne pe toti sa devenim fermieri.
Poate ar trebui sa inchidem bursa, sa punem lacatul, si sa incepem toti sa cultivam pamantul tarii. Sa ne intoarcem la origini. Poate noi, romanii, nu suntem facuti sa avem o piata de capital moderna.
Oricat de trist este, adevarul ne izbeste in fata doar cand cineva detasat si obiectiv reuseste sa il exprime coerent. Si adevarul este ca fara un sprijin real si concret dinspre guvernanti, toate sperantele si planurile de a deveni o bursa puternica, un hub regional, o piata de referinta se vor transforma in neimpliniri si frustrari. Transmise de la an la an, de la mandat la mandat, de la generatie la generatie. Realitatea dureroasa este ca piata de capital este prizoniera unor politicieni fara cultura financiara, total neinteresati de dezvoltarea bursei.
Dar Jim Rogers nu a spus ca este pierduta definitv. Din contra, reteta care poate salva bursa romaneasca este simpla: "Ceea ce a mers in trecut, in special in ceea ce priveste pietele de capital noi, va merge si in cazul Romaniei. Ce au facut alte tari pentru a sustine piata a fost sa acorde facilitati fiscale pentru ca oamenii sa investeasca".
Cat de simplu este? De ce ne trebuie ani de dezbateri, conferinte, discutii, certuri si scandaluri, vinovati si responsabili? Filosofam, ne dam cu parerea, avem senzatia ca emitem opinii sclipitoare. Cand, de fapt, rezolvarea este atat de simpla: trebuie sa aplicam ceea ce a functionat si la altii. Ne place sa ne credem speciali si unici, dar este doar o iluzie. Modelele de succes ale altora se pot aplica si la noi.
Intrebarea si problema fundamentala este: cine le va aplica? Pentru ca oricat s-ar zbate conducerea BVB, brokerii, administratorii de fond sau orice actor din zona privata a acestei industrii, fraiele sunt tot in mediul politic.
Acel mediu politic care a numit in conducerea supraveghetorului pietei persoane care au experienta 0, sfidand nu doar principii de bun-simt, ci chiar si legea. Sau care nu numai ca nu incurajeaza prin facilitati fiscale investitia la bursa, ci o alunga din spectrul multor oameni, prin birocratie excesiva si impozite mari.
Zilele trecute, il auzeam la TV pe Victor Ponta, cel ce se vede viitorul premier al tarii, blamand privatizarea CupruMin sau vanzarea pe bursa a pachetului din TEL si a urmatoarelor oferte ce sunt planificate. Un discurs ce continea atat de des invocatul slogan „nu ne vindem tara” si alte replici din aceasta categorie. Sunt curioasa ce stie domnul potential viitor premier al tarii despre rolul bursei intr-o economie capitalista. Ce stie de finantare prin bursa, ce ii spun termenii transparenta, eficientizare, profitabilitate, deschidere?
In urma cu ceva timp, scriam despre Romania si Polonia, comparam ministri de finante si secretarii de stat responsabili cu privatizarile. Comparam este mult spun, mai degraba puneam in antiteza. Evidentiam cat de important ar fi un om cu experienta intr-o pozitie cheie. Replica a venit zilele trecute: partidele politice au facut cartile pietei financiare romanesti dand dovada suprema de ignoranta, prin numirea in pozitii cheie din supravegherea bursei, a pensiilor, asigurarilor sau chiar in BNR a unoroameni politici si atat. De parca pietele astea financiare s-ar invata peste noapte, cum s-a invatat politica si democratia in Romania si nu este necesar vreun dram de experienta.
Mai mult, in cadrul unei intalniri Wall Street, unul din invitati lansa o propunere interesanta si ambitioasa: ca Ministerul Finantelor sa aiba un secretar de stat pe probleme de piete de capital, specialist si cu experienta in domeniu. Am putea construi o lista lunga de propuneri, dar oare cine ar accepta aceasta pozitie?
Si, la un nivel mult mai inalt, presedintele BVB viseaza sa faca din aceasta institutie un factor important in economie, consultat la orice decizie strategica...
"Daca eu as fi roman, as face tot posibilul sa dezvolt acele industrii unde aveti deja un avantaj natural", mai spune Rogers, sfatuindu-ne pe toti sa devenim fermieri.
Poate ar trebui sa inchidem bursa, sa punem lacatul, si sa incepem toti sa cultivam pamantul tarii. Sa ne intoarcem la origini. Poate noi, romanii, nu suntem facuti sa avem o piata de capital moderna.
Oricat de trist este, adevarul ne izbeste in fata doar cand cineva detasat si obiectiv reuseste sa il exprime coerent. Si adevarul este ca fara un sprijin real si concret dinspre guvernanti, toate sperantele si planurile de a deveni o bursa puternica, un hub regional, o piata de referinta se vor transforma in neimpliniri si frustrari. Transmise de la an la an, de la mandat la mandat, de la generatie la generatie. Realitatea dureroasa este ca piata de capital este prizoniera unor politicieni fara cultura financiara, total neinteresati de dezvoltarea bursei.
