Noua lege a insolventei agraveaza raspunderea administratorilor speciali

Noua lege a insolventei (legea 85/2014) agraveaza raspunderea administratorilor speciali pentru activitatea ulterioara deschiderii procedurii insolventei (perioada in care acestia administreaza activitatea comerciala a debitorului insolvent), impunand un control mai drastic al activitatii acestuia de catre administratorul judiciar si creditori. Administratorul special este desemnat de adunarea asociatilor/ actionarilor dupa deschiderea procedurii insolventei, in principal pentru a reprezenta interesele asociatilor/ actionarilor in procedura si pentru a conduce activitatea economica a debitorului (daca nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului). Practic, dupa deschiderea procedurii insolventei administratorul special va reprezenta debitorul insolvent in relatiile comerciale (desfasurandu-si activitatea sub supravegherea administratorului judiciar) pana la intrarea in faliment (sau ridicarea dreptului de administrare). Administratorul special este cel care, prin semnatura sa, va obliga debitorul insolvent in relatiile comerciale din timpul insolventei (daca nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului).

Din perspectiva reprezentarii societatii debitoare, activitatea administratorului special este, in general, asemanatoare cu cea a unui administrator al unei societati inaintea deschiderii procedurii insolventei, administratorul special fiind obligat sa isi desfasoare activitatea in interesul debitorului si al asociatilor/actionarilor; insa, fiind vorba despre o procedura de insolventa, in activitatea pe care o desfasoara in numele debitorului el trebuie sa urmareasca cu prioritate si interesele creditorilor, in sensul maximizarii averii debitorului in scopul recuperarii creantelor inscrise la masa credala.

Avand in vedere natura obligatiilor administratorului special si faptul ca el este cel care reprezinta debitorul in activitatea comerciala, legea insolventei impune anumite restrictii si nivele de verificare/ supraveghere a activitatii administratorului special in scopul de a se asigura ca procedura insolventei este respectata si ca interesele creditorilor in procedura sunt protejate. Astfel, administratorul special se va ocupa in perioada de observatie de activitatile curente ale debitorului insolvent si de platile catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, operatiuni ce vor fi desfasurate sub supravegherea administratorului judiciar conform art. 87 din lege.

Orice operatiuni care depasesc aceste limite trebuie autorizate de administratorul judiciar si aprobate de comitetul creditorilor, sau autorizate de judecatorul sindic. Noua lege a insolventei impune o anumita conduita administratorului special in perioada de observatie, avand in vedere ca aceasta perioada este destul de sensibila pentru activitatea societatii. Astfel, administratorul special va solicita administratorului judiciar autorizarea oricarei operatiuni care excede activitatilor curente ale debitorului, aceasta cerere urmand a fi aprobata si de comitetul creditorilor.

Interesant este ca legea permite si administratorului judiciar sa solicite aprobarea anumitor operatiuni care exced activitatile curente ale debitorului, atunci cand administratorul special nu o face. Mai mult, legea impune administratorului special sa indeplineasca orice operatiune care excede activitatea curenta a debitorului, care a fost recomandata de administratorul judiciar si aprobata de comitetul creditorilor. Astfel, administratorul special se poate afla intr-o situatie in care trebuie sa puna in executare o decizie/ instructiune recomandata de administratorul judiciar si aprobata de comitet, desi poate el nu considera necesara aceasta operatiune pentru activitatea debitorului insolvent. Avand in vedere ca noua lege a insolventei a inasprit si conditiile de angajare a raspunderii administratorului special, in situatia in care administratorul special nu este de acord cu recomandarea administratorului judiciar (aprobata de comitet) va trebui sa renunte la mandat, pentru a nu fi raspunzator pentru o decizie cu care el nu este de acord.

Prin aceste prevederi, noua lege clarifica situatia in care administratorul special nu dorea sa adopte o anumita decizie sau sa indeplineasca o anumita operatiune necesara activitatii debitorului in perioada de observatie, dar pe care administratorul judiciar si creditorii reprezentati de comitetul creditorilor o considerau oportuna. Pentru ca administratorul special este cel care reprezinta societatea in relatiile cu tertii in perioada de observatie (administratorul judiciar neavand aceasta calitate in relatiile comerciale ale debitorului insolvent), in practica puteau sa apara situatii in care administratorul special ramanea in pasivitate, desi interesul debitorului si al creditorilor impunea o anumita actiune/ operatiune. In prezent, in aceasta situatie administratorul judiciar poate avea el initiativa de a recomanda o anumita operatiune (care excede activitatii curente), ce devine obligatorie pentru administratorul special daca este aprobata de comitet.

Avand in vedere specificul activitatii debitorului in perioada de observatie, perioada in care acesta trebuie sa se concentreze pe incercarea de redresare, activitatea administratorului special este esentiala. Aceasta perioada este una sensibila pentru debitor, iar cel care ii va conduce activitatea comerciala trebuie sa urmareasca maximizarea sanselor de recuperare a creantelor creditorilor si redresarea debitorului. O noutate adusa de legea insolventei 85/2014 este responsabilizarea administratorului special pentru activitatea sa din perioada de observatie.

Astfel, administratorul special va fi raspunzator pentru incalcarea limitelor descrise mai sus cu privire la activitatea sa. Administratorul judiciar, adunarea creditorilor sau creditorul ce detine 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala poate atrage raspunderea administratorului special pentru faptele sale, solicitand judecatorului sindic sa dispuna ca o parte din pasivul produs ca urmare a activitatii administratorului special sa fie suportat de catre acesta.

Prevederea are ca scop determinarea administratorului special de a fi mai atent la activitatea pe care o desfasoara, responsabilizarea acestuia in vederea respectarii procedurii. Astfel, acestia vor fi mult mai atenti cu operatiunile pe care le vor desfasura, stiind ca ar putea fi trasi la raspundere pentru pasivul pe care il determina in societatea insolventa. Teoretic, administratorii speciali ar fi trebuit sa raspunda pentru activitatea lor chiar si pana acum, ei fiind niste mandatari ai debitorului si ai asociatilor/ actionarilor; in practica insa era foarte greu sa atragi raspunderea administratorului special, el avand in general o obligatie de diligenta (si nu de rezultat) fata de societate, asociati si creditori.

Sub lupa actionarilor si creditorilor

Desi actuala prevedere din lege nu este foarte detaliata, legiuitorul preferand doar sa mentioneze expres posibilitatea atragerii raspunderii administratorului special, simpla introducerea a unor asemenea prevederi in lege ar trebui sa determine administratorii judiciari si creditorii sa uziteze acest instrument in vederea responsabilizarii administratorului special si determinarii acestuia sa respecte legea si principiile procedurii insolventei. Instantele trebuie sa determine de la caz la caz vinovatia administratorului special si, mai ales, legatura de cauzalitate dintre activitatea acestuia si marirea pasivului debitorului. Astfel, un judecator sesizat cu o cerere de atragere a raspunderii unui administrator special in temeiul art. 84 va trebui sa analizeze activitatea/ operatiunile efectuate de administratorul special, sa determine fapta care a cauzat un prejudiciu debitorului, sa determine care este acest prejudiciu adus debitorului (legea vorbeste despre „pasivul astfel produs”, insa judecatorul ar trebui sa verifice si daca prin activitatea defectuoasa a administratorului special nu s-au redus sansele de maximizare a activului, nu doar daca a fost agravat pasivul) si sa constate legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (raspunderea administratorului special fiind in limitele prejudiciului produs prin fapta sa).

Ca si instrumente aflate la dispozitia unui judecator in determinarea faptei prejudiciabile a administratorului special, consideram ca legea permite analizarea activitatii administratorului special din toate perspectivele, luand in considerare nu numai respectarea literei legii, ci si principiile procedurii insolventei, interesele debitorului si, mai ales, interesele creditorilor. Pana in prezent se putea ajunge foarte usor la abuzuri din partea administratorilor speciali care, cu rea intentie, profitau de pozitia pe care o aveau in procedura pentru a urmari interese personale si a frauda interesele creditorilor.

Recomandarile ghidului legislativ UNCITRAL – partea a-IV-a, intrat in vigoare in anul 2013 si intitulat "Director's obligations in the period approaching insolvency", care a stat la baza introducerii acestor norme in legea 85/2014, ar putea fi un instrument foarte util pentru judecatorii sindici in identificarea criteriilor de atragere a raspunderii administratorilor speciali in temeiul art. 84 din lege. Pe buna dreptate, Ghidul recomanda o analiza atenta a activitatii administratorilor din perioada pre-insolventa (activitate asemanatoare cu cea din perioada de observatie, ambele perioade fiind sensibile pentru debitorul in dificultate), analiza care merge dincolo de abordarea strict rezonabila prin raportare la o persoana cu cunostinte medii. Analiza ar trebui sa ia in calcul cunostintele, abilitatile, experienta unui profesionist care desfasoara in general activitati asemanatoare cu cele ale administratorului special (ca raportare, activitatea unui administrator intr-o societate similara care nu se afla in insolventa poate fi un punct de plecare), luand in calcul un standard mult mai ridicat in cazul unor societati cu activitati sofisticate sau o structura interna sofisticata, la care asteptarile de la un administrator sunt mult mai exigente. In plus, ar trebui analizata si situatia specifica a administratorului special – gradul de pregatire, studiile, abilitatile si experienta intr-un domeniu specializat ca cel al debitorului, detalii ce ar trebui sa inaspreasca raspunderea sa. Lipsa unor astfel de cunostinte, lipsa de experienta si abilitati nu este o scuza pentru activitatea defectuoasa a administratorului special. In general, judecatorul sindic ar trebui sa ia in calcul competentele, abilitatile si experienta necesare pentru o astfel de pozitie intr-o astfel de companie, analizand de la caz la caz activitatea administratorului special.

Avand in vedere reglementarea expresa a raspunderii administratorului special, ne asteptam ca o persoana care va fi numita pe o astfel de functie sa fie constienta ca trebuie sa aiba calitatile necesare pentru o asemenea pozitie si sa accepte mandatul in cunostinta de cauza, intelegand ca poate fi sanctionat daca isi desfasoara activitatea in mod defectuos. Speram sa nu mai existe in practica (sau, cel putin, sa fie reduse la minimum) situatiile in care administratorul special este doar un instrument in mana asociatilor/ actionarilor care nu face altceva decat sa execute instructiunile acestora, fara insa a urmari si interesul debitorului si, mai ales, al creditorilor in procedura. Speram ca, prin aceasta reglementare, administratorii speciali vor fi mult mai responsabili in activitatea lor, iar administratorii judiciari si, mai ales, creditorii - mult mai atenti la activitatea acestuia. In practica va fi important si cat de mult vor folosi judecatorii sindici (bineinteles, la sesizarea creditorilor sau a administratorilor speciali) acest instrument in sanctionarea activitatii defectuoase a administratorilor speciali si angajarea raspunderii acestuia. Acum instrumentul juridic este reglementat de lege, ramane la dispozitia creditorilor si judecatorilor sindici sa il si foloseasca pentru a putea responsabiliza aceasta categorie, atat de importanta, de participanti la procedura insolventei.

Vlad Peligrad coordoneaza departamentul de litigii al Clifford Chance Badea, avand expertiza si in domeniile project finance, infrastructura si concesiuni/ PPP. In cei peste 12 ani de experienta in avocatura de business, atat in Bucuresti, cat si la New York, Vlad a oferit asistenta juridica unor importante banci internationale si corporatii multinationale si a fost implicat in litigii domestice dar si internationale, precum si in dosare complexe de insolventa. Vlad este si arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, este doctor in drept si detine un LL.M. de la The George Washington University – Law School din Washington, D.C..


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.