DonCafe face exceptie (o coronica subiectiva)

Se vede ca cheful de acolo stie despre ce e vorba, daca isi da interesul. Insa nu cred ca o face intotdeauna. Asa se intampla adesea cu bucatarii care sunt foarte buni cand gatesc insa le e lene sa se implice pana la capat.

Unul dintre cele mai bune “teste” e cel al sparanghelului, care iti arata nu cum gateste acel bucatar, ci ce lasa acesta sa intre in camara si in bucataria lui. Cu un sparanghel batran, atos si ingalbenit in fata, nici cel mai mare bucatar din lume nu va mai reusi sa scoata mare lucru din el.

La testul acesta, bucatarul de la Doncafe a esuat lamentabil: mi-a trimis un sparanghel atat de fiert incat ajunsese aproape sa se dezintegreze. E o senzatie tare neplacuta sa simti asa ceva pe limba, nu am luat mai mult de o inghititura. Insa nu intotdeauna e asa, cateodata a fost destul de bun. Si cu carnea face la fel, desi mult mai rar; cu siguranta ca pune pe vreun “buyer” sa se ocupe de “maruntisurile” astea.

In haute gastronomie, cheful inspecteaza personal tot ce se cumpara, de la legume la condimente, carne si peste, pana la faina si zahar. Daca nu gaseste ceva bun intr-o zi, mai degraba scoate felul respectiv din meniu. Vei auzi acolo: “Imi pare rau domnule client, astazi nu avem sparanghel, am avut o problema serioasa de aprovizionare!”, si nu “Ce ti-e si cu furnizorii astia… Nu poti sa fii niciodata sigur ca iti aduc aceeasi marfa. Azi, de exemplu, ne-a adus un sparanghel batran si ingalbenit, nu verde si crocant, cum face de obicei. Mancati-l si dumneavoastra asa acuma, intelegeti ca nu e vina noastra... Asta-i viata!”

Si mai e ceva care arata ca chefului de acolo ii pasa de clienti numai cand are el chef (sic!). Am rugat de cateva ori sa-mi scoata boabele intregi de piper din sos, gandindu-ma ca el are in bucatarie tot felul de site sau de alte ustensile cu care ar face asta intr-o clipa, pe cand mie mi-ar lua multa vreme ca sa le depistez si sa le dau deoparte una cate una.

Nu a vrut. Intr-o zi m-am enervat si i-am spus chelnerului sa-i transmita ca daca nu-mi scoate boabele de piper nu mai calc prin restaurantul lor. Chelnerul s-a dus cu mesajul meu si s-a intors cu cel al bucatarului care imi transmitea ca sa fiu sanatos. De atunci am rarit mult vizitele la Doncafe, insa nu le-am intrerupt cu totul pentru ca nu prea am unde sa gasesc ceva mai bun si mai confortabil in zona. Si, mai ales, pentru ca serviciul e bun si rapid si ca au acolo o chelnerita adorabila – pe Claudia – cu care imi face intotdeauna placere sa vorbesc.

Preturile sunt destul de bune pentru calitatea mancarii, pentru locatie, ambient si servicii. Cu mai putin de 100 de lei poti avea aperitiv, fel principal, desert, vin si cafea. Au si meniuri speciale de business, intre anumite ore, care iti lasa o libertate de alegere destul de mare la un pret fix de 65 de lei. Cu siguranta, israelianul-simpatic are meseria asta in sange, si o face cu mare placere…