Cretu isi aminteste ca inainte de ’89 optiunile absolventilor de liceu erau foarte limitate. “In clasa mea de liceu de la Gheorghe Lazar, fetele s-au dus la medicina, iar baietii la inginerie. Mai era cate un outlier care ajungea la ASE sau arhitectura. Asa am ajuns la Politehnica, avand pregatirea de mate-fizica”, povesteste managerul Visa Europe pe Romania.

La Politehnica l-a prins si Revolutia, unde s-a implicat in miscarile studentesti, traind momente istorice, suprarealiste. "Am iesit in strada, apoi m-am dus sa apar Poltehnica de teroristi. Am devenit chiar liderul aparatorilor impotriva teroristilor pentru ca nu am mai ajuns sa prind arma. Eram sef doar pentru ca nu am mai prins Kalashnikov si de aceea duceam sucuri si mancare celor care aparau Politehnica”, a spus zambind Cretu. Armele din dotarea studentilor proveneau din depozitelor garzilor patriotice, nu ale Armatei, fiind cumva gasite de studenti.

“Perioada aceea a fost din cu totul alt film, din zona crepusculara - Catalin Cretu”

Evenimentele de la Revolutie au fost un soc pentru tanarul Cretu, mai ales ca inainte de ’89 nu a avut niciun contact cu miscarile partizane. El a povestit si alte "lucruri suprarealiste", care s-au intamplat in acea perioada: studenti care s-au revoltat impotriva practicilor unor profesori universitari, care abuzau de studenti.

“Au fost proteste pentru a opri profesori sa intre la clasa, se cerea desfacerea contractelor de munca, au fost sute de semnaturi impotriva unor profesori, care efectiv nu au mai intrat la ore. Ajunsesera profesori care pana ieri erau zbiri si faceau niste abuzuri total mizerabile sa se roage de noi sa ii lasam sa mai predea. Iar eu eram un copil, de 23 de ani, care deodata statea in fata unui professor de 55 de ani, care cu lacrimi in ochi se ruga pentru cariera lui”, isi aminteste Catalin Cretu.

Primul reset: Socul disparitiei sistemului de repartitii

Odata cu prabusirea sistemului comunist, a disparut si sistemul de repartitii, care garanta tinerilor iesiti de pe bancile facultatii un loc de munca, chiar daca nu neaparat in orasul de domiciliu. Catalin Cretu a terminat Politehnica in mijlocul acestui "reset". "A fost un soc pe multe dimensiuni. Fiind prins in aceste organizatii studentesti am terminat Politehnica odata cu acest reset, pentru toata lumea. Invatasem la greu meserie, multa matematica si multa fizica, dar dintr-o data ieseai din facultate si nu mai era sistemul acela de repartitii. Erai deodata lasat de unul singur, cum nu se mai intamplase pana atunci", spune actualul director al Visa Europe.

In acest context "huxleyan", Cretu si-a inceput cariera la firma unui prieten, in rolul de consultant, dupa care s-a angajat la o organizatie internationala pentru migratie (OIM), care se ocupa cu gestionarea fluxurilor de emigranti. Cretu isi aminteste ca a trebuit sa mearga pana in Albania cu un grup de albanezi care traisera in Romania ca azilanti si in anii '90, odata ce si in Albania se schimbase regimul, trebuiau sa mearga inapoi, pentru ca traiau pe cheltuiala statului roman. Organizatia platea si organiza transportul lor in Albania. Acesta era un post foarte bun pentru acea vreme, tanarul Cretu, iesit de pe bancile Politehnicii, castigand in jur de 250 de dolari pe luna.

"Imediat dupa Revolutie, ajunsesem sa fac mai multi bani decat presedintele tarii. In mintea mea de tanar imi spuneam ca m-am ajuns".

Insa, cariera lui Catalin Cretu a luat-o chiar in acel moment in alta directie, dupa ce a fost admis la o universitate din Praga. El isi aminteste ca a stat ceva sa se gandeasca daca sa renunte la acel job "profitabil" de la OIM. “Am mers la seful meu de la OIM si l-am intrebat ce parere are despre faptul ca am fost admis la un master in stiinte europene la Praga. Seful meu, care era irlandez, mi-a spus: Nici nu te gandi de doua ori, du-te, pentru ca nici nu stii ce orizonturi ti se deschid. Asa ca am plecat”.

Acesta a fost momentul in care cariera viitorului manager Visa Europe pentru Romania, Croatia si Slovenia a intrat pe "fast-forward". Tanarul politehnist a facut un an de master la Praga si apoi a fost selectat la Universitatea Columbia din New York, oras in care avea sa isi dea si doctoratul, la New York University.

Din perioada pragheze isi aminteste ca orasul "nu prea semana cu Bucurestiul". Tinand cont ca era mult mai aproape de Vest, Praga era un oras frumos si modern. "Bucurestiul si alte orase din tara, pana in ’89 si imediat dupa, frapau prin tonurile de gri. Nu exista culoare si asta frapa pe oricine calatorea in Romania", sublinieaza Catalin Cretu.

Cum a inceput aventura americana, o poveste hollywoodiana cu final fericit

Catalin Cretu isi aduce aminte de sentimentele pe care le-a trait atunci cand a plecat la studii in Statele Unite, un lucru extraordinar pentru un tanar student din estul Europei. Totusi, sentimentul de mandrie si bucurie a fost umbrit de senzatia de singuratate. Cretu a inteles ca in acea tara nimeni nu te poate ajuta.

“Tin minte cand am intrat in caminul de la Columbia University, care e o cladire maiestoasa, foarte veche, asa cum vedem prin filmele englezesti, si unde trebuia sa platesc pe o camera dintr-un apartament cu 3 camere circa 1.000 dolari pe luna, in conditiile in care bursa era de 10.000 dolari pe tot anul, mi-am dat seama ca voi avea o viata grea si trebuia sa schimb ceva”.

Mai mult, viata in camin nu era nici pe departe ca in filme, camera in care statea fiind foarte austera, cu un pat, o masa, un dulap si un aparat de aer conditionat vechi de 30 de ani. “Am avut efectiv senzatia ca nu mai aveam familie, nu mai aveam prieteni si nu mai aveam cu cine sa vorbesc sau cine sa ma ajute. Erai tu cu tine, nu mai era altcineva sa te ajute. A fost un regim dur”.

De altfel, dupa primul trimestru Catalin Cretu a fost nevoit sa se mute in Harlemul Dominican, unde a gasit o locuinta cu 400 de dolari pe luna, deci mult mai bine decat chiria de la camin, dar zona nu era deloc placuta. “Cand am spus la scoala unde stateam, colegii mi-au spus sa am mare grija, ca e un cartier periculos, ca sunt dealeri de droguri pe strazi. Eu, insa, am avut un singur criteriu cand m-am mutat, pretul", povesteste Catalin Cretu.

Citeste si:

El isi aminteste ca a stat in chirie la un bodyguard dominican, care inchiria 2 camere. "Stateam cu inca un rus, amandoi slabuti si micuti, iar bodyguard-ul era ditamai omul, la peste 90 de kilograme. E o poveste amuzanta aici, dominicanul avea intr-o curte interioara un caine, pe care nu il vedeam, dar de fiecare data cand veneam acasa se arunca in usa. Bodyguard-ul isi hranea cainele cu copane de pui. Ii prajea 3-4 copane, iar eu imi imaginam cat de mare este acest caine si ce s-ar intampla daca ar scapa acel dulau", a spus ranzand Cretu.

Al doilea reset: ciocnirea de civilizatii

Managerul Visa a avut un soc la Columbia si din perspectiva modului in care trebuia sa sustina prezentari in fata profesorilor. “Eu ma consideram un student bun si ma asteptam ca acolo sa fac o figura buna. Invatam la facultatea de Afaceri Internationale si existau niste eseuri pe care trebuia sa le prezint. Daca la Praga eram unul dintre vorbitorii cei mai buni de engleza, aici eram in concurenta cu nativi. La primele eseuri am primit niste note preliminare proaste. Am fost devastat si m-am dus la profesor sa inteleg ce s-a intamplat. Omul mi-a zis asa: <<Eu nu inteleg cum gandesti tu, pentru ca pornesti cu introducere, ai un continut, dar de fapt spui ce ai de spus la sfarsit. Eu am 30 de lucrari. Am inca 5 grupe, deci daca nu m-ai prins de la primele 2 paragrafe, sa spui ce ai de spus si apoi sa intaresti (stilul anglo-saxon), m-ai pierdut>>. A fost un soc al civilizatiilor, dar am invatat de la omul asta cum sa imi refac nu doar eseul, ci si gandirea”.

Al treilea reset: baiatul de pe Fifth Avenue

Catalin Cretu a explicat ca o mare provocare ca student in America a fost sa obtina bursa. "Daca nu aveam bursa completa spuneam la revedere si plecam. Nici nu puteam lucra la negru, pentru ca eram cu o viza de student".

Asa ca dupa primul an la New York University, Cretu a trebuit sa isi caute un job, pentru ca se termina bursa. "Trebuia sa muncesc pe perioada verii, pentru ca, desi mai aveam niste economii, meniul era de supravietuire". La universitate exista un panou cu job-uri de vara, unde Catalin Cretu a vazut o slujba de plimbat 2 caini prin zona mai artistica a New York-ului.

"M-am dus la interviu intr-o cladire de pe Fifth Avenue. Am urcat la ultimul etaj si deodata liftul s-a deschis direct in apartament, un apartament cum se mai vede prin filme, probabil de 400-500 de metri patrati. Avea 27 de ferestre cu vedere catre Empire State Building. Dupa primul moment de soc, m-am intalnit cu o doamna, care mi-a explicat ca ei cauta un tanar care sa plimbe cateii, dar sa aiba si grija de casa, sa faca curatenie, cumparaturi si sa stea la ei. Urma sa imi dea si o stipenda buna de tot. In momentul ala, mi-am dat seama ca asta este job-ul perfect", isi aminteste oficialul Visa Europe.

Proprietarii la care dorea sa se angajeze erau foarte bogati: ea era directoare de agentie de publicitate, iar el era un partener intr-o firma de consultanta, Aveau 2 copii care tocmai plecasera de acasa la scoli, deci cainii erau o problema. Cretu a reusit sa faca o figura buna la interviu si astfel sa obtina slujba. "Dupa ce m-au angajat, mi-au spus ca nu vroiau initial sa ia un baiat, ci o fata, dar ma chemasera totusi la interviu pentru ca numele Catalin era mai degraba un nume de fata (Caytlin)".

Catalin Cretu recunoaste ca din acest punct i s-a schimbat definitiv norocul si dintr-o data era cel mai invidiat student. "Am avut acel job 3 ani si am locuit la acesti oameni pana cand mi-am permis sa locuiesc singur. Dar am curatat apartamentul ala in fiecare zi, am plimbat cainii si asa am devenit un om de pe Fifth Avenue. Mai mult, din postura de majordom, relatia putea sa fie extrem de inegala, dar am devenit prieten cu acesti oameni si au fost 3 ani extraordinari".

Am avut practic inca un reset, de la studentul prudent, care nu putea sa mearga dupa lasarea serii pe strada – in Harlem – la baiatul de pe Fifth Avenue.

Totusi, Cretu recunoaste ca pana sa ajunga sa plimbe caini pe bani, pe Fifth Avenue, viata in Statele Unite a fost mai dura decat in Romania. "A fost o colectie de momente importante, unde practic m-am hotarat sa ma urc in niste trenuri si toate etapele au contribuit la experienta mea si nu regret ca le-am avut, nici macar perioadele de studentie neagra".

Din banii de bursa nu puteam sa mananc mai mult decat o felie de pizza la pranz, un ceai cu o banana de dimineata si cereale seara. Nu aveam un var, o matusa sau un prieten sa ma ajute.

Al patrulea reset: intrarea in lumea finantelor

In timp ce era la doctorat si preda ca asistent, Catalin Cretu a aplicat la un job de project manager la HSBC, job descoperit tot pe un afis din facultate. Renumita banca avea nevoie de un om care sa faca un proiect de impact asupra mediului al operatiunilor si produselor HSBC.

“Asa ca m-am pus cu burta pe Internet si am stat in biblioteca cateva zile ca sa pregatesc interviul. Am reusit sa ii conving ca eram potrivit pentru acest proiect, desi era ceva nou pentru ei, inspirat din ce se intampla la sediul lor central din Marea Britanie. Practic, cautau un om sa contorizeze cate ore economisesc ei curentul electric si sa le faca un mic raport in acest sens. Evident, aveam un pedigree, care m-a bagat pe usa, dar trebuia sa fac fata la discutii", a mai povestit oficialul Visa Europe.

Raportul respectiv trebuia sa fie prezentat in board-ul HSBC, intr-o sedinta in care era si presedintele grupului, Sir John Bond. Cretu considera ca odata ce a fost acceptat pentru acest job, a intervenit reflexul de adaptare. “Intelegi ca acestea sunt sanse si, daca nu profiti de ele, esti fie inconstient, fie nu le meriti. Asa ca am inceput sa studiez cum se fac genul asta de analize, care sunt cele mai bune practici in Europa. Prezentarea a iesit foarte bine, fiind laudata in board-ul HSBC. Sir. John Bond a spus ca prezentarea este excelenta si ca vrea sa o distribuie in grup", a declarat cu mandrie Cretu.

Pe baza acestei reusite, a fost invitat sa lucreze definitiv in HSBC, part-time, pentru ca mai preda si la facultate, in timp ce isi pregatea si teza de doctorat."M-au intrebat ce vreau sa fac cu viata mea de acum incolo. A fost ca in scenariile de prost gust, pe care nu prea le crezi. Mi-au spus sa merg sa vorbesc cu Chief Operation Officer-ul HSBC, caruia i-am spus ca mi-ar placea sa fac ceva diferit in fiecare zi. Asa am ajuns in departamentul de proiecte speciale al bancii”.

Cretu isi aminteste ca in acest department avea un sef italiano-american, care "era efectiv scos din serialul Sopranos". "Era un bancher care purta camasi negre de matase, bratara de aur. Era un om nu foarte scolit, dar invatase meserie de jos. Era mic de statura, dar foarte bataios, un fel de Danny de Vito. El insa m-a invatat meseria de project manager, adica cum sa faci lucruri si cum sa ii influentezi pe altii sa faca lucruri. El nu era seful nimanui, dar discuta cu vicepresedinti si executivi de la egal la egal si trebuia sa fie in stare sa ii responsabilizeze. Este omul care a venit in ziua in care am terminat doctoratul. Nu aveam pe nimeni. I-am zis: Bruce, vrei sa vii cu mine si el a acceptat fara sa stea pe ganduri".

Al cincilea reset: oportunitatea Visa Europe

Cretu a acceptat job-ul la Visa destul de repede, in 2004, in conditiile in care in 2003 terminase doctoratul. "Conjunctura de oportunitate a fost ceea ce am ales la Visa. Evident ca a contribuit si faptul ca ma intorceam in tara in care m-am nascut si pe care o cunosteam, dar oportunitatea a fost argumentul principal", spune cu sinceritate managerul Visa Europe pentru Romania, Croatia si Slovenia.

Cred ca exista foarte multe oportunitati in Romania pentru studentii romani din strainatate. S-au intors multi si as vrea sa se intoarca si mai multi, sa schimbe din ce in ce mai mult mentalitatile de aici.