Porsche este unul dintre cei mai cunoscuți producători de mașini sport din lume, în timp ce Moskvich este o rămășiță a regimului sovietic, reînviată de ruși în urma dispariției vesticilor din Rusia. Cele două companii sunt legate, însă, de o dispută care a afectat mai ales Porsche, schimbând cursul istoriei pentru cel mai cunoscut model al său.
Porsche a vândut peste 50.000 de exemplare ale celebrului 911 în 2023, în timp ce rușii au relansat brandul Moskvich în fosta uzină Renault din Rusia. Lăsată în urmă de francezi în urma demarării conflictului din Ucraina, fabrica asamblează mașini chinezești sub sigla constructorului din era sovietică, unul care a reușit să urce rapid în preferințele rușilor.
Legătura dintre cele două mărci se întinde, în mod poate surprinzător, mai departe de un an 2023 care a fost blând cu cele două nume aflate la capete opuse ale industriei. Podul de legătură între Moskvich și Porsche a fost Peugeot, de avocații francezi temându-se și germanii, dar și rușii. Supărarea celor de la Peugeot are, în schimb, originile în perioada ultimei mari conflagrații globale.
Porsche și motivul lansării repetate a lui 911
Cu ocazia Salonului Auto IAA Frankfurt 1963, Porsche a prezentat întregii lumi mașina care avea să fie port-drapelul mitului său pentru următoarele decenii: 901. Proiectat de Ferdinand Alexander Porsche, noul model avea un nume format doar din cifre, la fel ca al lui 356, dar combinația era menită să arate că Porsche trecuse la o mașină complet nouă, diferită de oricare alta din trecutul său. Era, de asemenea, primul Porsche cu un nume ce începea cu „9”.
Citeste si:
Mașina a fost bine primită de public, iar Porsche a construit o serie de 15 prototipuri pentru teste la atelierul Karmann, același care colabora cu casa de design Ghia pentru modelul sportiv al Volkswagen, Karmann Ghia. Prototipurile au primit diverse nume caraghioase, unele în funcție de culoarea caroseriei, de la „Barbarossa” și până la „Zitronenfalter” (fluturele citron). Însă până ca mașina să intre în producția de serie, Porsche a trebuit să mai facă o schimbare. La Salonul Auto de la Paris din 1964, Porsche a dezvelit din nou sportiva sa, dar sub numele „911”.
Înainte de a se prezenta la salonul parizian din noiembrie, Porsche construise deja 82 de modele de pre-producție ce purtau sigla 901, dar acesta a fost schimbat pentru că Peugeot a protestat. Francezii construiau de mai multe decenii mașini ale căror nume erau formate din combinații de cifre cu „0” în mijloc. Aceștia erau deja la a opta generație cu aceeași logică a denumirilor, astfel că s-au grăbit să-i amenințe cu o acțiune în justiție pe Porsche. Cum deja se făcuseră multe cifre pentru sigla „901” ce avea să fie așezată pe capota motorului, s-a ajuns aparent la compromisul „911” pentru a nu fi nevoie să se producă matrițe pentru alte cifre metalice.
Citeste si:
Răfuiala istorică a Peugeot cu familia Porsche
Porsche a lansat în anul 1964 o altă mașină ce respecta formula pe care avea drepturi comerciale Peugeot, respectiv modelul de curse 904. Cum, însă, drepturile francezilor se răsfrângeau doar asupra mașinilor de stradă, Peugeot a atacat doar modelul 901. Porsche a continuat să facă și alte modele de competiție după formula Peugeot, adică 906, 907, 908 și 909 fără ca Peugeot să poată comenta.
Este mai interesant de ce Peugeot și-a dorit să atace în mod special Porsche. istoria ne spune că nu doar germanii au folosit formula pe care Peugeot o utiliza încă de pe vremea lui 201 (1929). În perioada postbelică, BMW, o altă companie germană, a produs mai multe mașini cu nume precum 501, 502 și 503, pe lângă roadsterul 507 care a ajuns și la Elvis Presley. De asemenea, britanicii de la Bristol au fost responsabili pentru modelele din seria 400, iar Ferrari avea să vândă, în anii '60-'70, modelele Dino 208 și 308 GTB/GTS.
Citeste si:
Toate aceste manevre au fost ignorate de Peugeot și asta deoarece constructorul cu sediul în Paris avea o poliță de plătit familiei Porsche. Totul a început în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, când uzinele producătoare de mașini din Franța cotropită au intrat sub control german. Daimler-Benz au preluat activitatea Renault, iar Auto Union a luat frâiele Citroen. Cu toate acestea, atât Daimler-Benz și Auto Union își doreau să pună mâna pe Peugeot, iar autoritățile germane ar fi aplanat neînțelegerile lăsând marca fraților Peugeot pe mâinile Adler.
Începând din decembrie 1940, fabrica din Sochaux a asamblat 6.500 de vehicule pentru efortul de război al Germaniei și multe piese de schimb. În această perioadă, Ferdiand Porsche lucra pentru Auto Union, în timp ce Anton Piech (tatăl lui Ferdinand Piech și ginerele lui Porsche) era directorul a ceea ce avea să devină, după Război, Volkswagen. Cunoscut sub numele de KdF-Stadt (ulterior Wolfsburg), cartierul general al Volkswagen (KdF-wagen) era un nod industrial ce scotea pe bandă rulantă vehicule militare (Kubelwagen și Schwimmwagen pe lângă componente pentru avioane și rachete V1).
Citeste si:
În ciuda producției intensive, uzina KdF-wagen nu avea o turnătorie, motiv pentru care Porsche și Piech au continuat presiunea asupra Adler pentru a prelua controlul uzinei din Sochaux care avea mai multe utilaje după care tânjeau cei doi. În cele din urmă, în noiembrie 1943, fabrica Peugeot era trecută în grija lui Ferdinand Porsche și se demara producția de piese pentru Kubelwagen, dar și pentru avioanele Focke-Wulf asamblate în Saxonia Inferioară.
Germanii au folosit și prizonieri de război din Maroc pe post de muncitori, iar noul rol atribuit uzinei Peugeot a atras atenția aliaților care au bombardat clădirile din Sochaux pentru prima dată în iulie. Bombardamentele RAF au ucis peste 150 de lucrători, iar personalul francez a început să se opună tot mai vădit germanilor. Sabotajele și acțiunile subversive s-au înmulțit în perioada următoare și asta a însemnat că nu s-au produs niciodată componente pentru rachete, dar nici pentru avioane la Sochaux.
Citeste si:
Lăsați fără alternative și cu respirația Aliaților în ceafă, germanii au făcut un pas în spate și au lăsat în urmă uzina Peugeot, dar nu înainte de a fura și a pune pe camioane tot ce au putut mișca din loc. S-ar fi transportat către KdF-Stadt cam 85 de tone de mașinării și utilaje, multe descoperite ulterior de Aliați în uzina Volkswagen. Cum în anii '60 Peugeot era în continuare condus de Jean-Pierre Peugeot, cel care fusese responsabil cu uzina și în perioada interbelică, rana deschisă provocată de Anton Piech, Ferdiand Porsche și forțele Reich-ului era încă simțită de francezi.
Nu trebuie să uităm nici că autoritățile din Hexagon au acționat la arestarea lui Porsche imediat după încheierea luptelor. La finele lui 1945, inginerul în vârstă de 70 de ani este chemat să inspecteze noul Renault 4CV, dar este arestat cum pune piciorul în Franța. Încarcerat vreme de aproape doi ani după ce fusese acuzat, fără proces, de crime de război, Porsche este eliberat pe cauțiune, cei 1 milion de franci fiind plătiți de prietenul Piero Dusio, proprietarul Cisitalia. Dar Peugeot n-a vrut să penalizeze doar Porsche.
Citeste si:
Moskvich și teama de probleme pe piețele de export
Moskvich este un producător de mașini din Rusia care a apărut în Uniunea Sovietică. Producția a demarat la uzina AZLK din Moscova în 1946 și a continuat neîncetat până în 2001, deși mașinle făcute după căderea regimului sovietic au fost asamblate sub conducerea joint-venture-ului OAO Moskvitch. Numele de Moskvich înseamnă, simplu, „un cetățean al Moscovei”, iar primul model care a deschis seria Moskvich 400 era, la bază, Opel Kadett K38.
Producția a încetat după un deceniu, în 1956, când a fost produs ultimul Moskvich 401. Practic, din acel moment Moskvich ar fi putut avea probleme cu Peugeot, dar cel aproape un sfert de milion de mașini s-au vândut doar în interiorul URSS și al țărilor „prietene” din sfera comunistă. Urmașul a fost Moskvich 402, mașină dezvoltată intern de uzina din capitala rusă, iar versiunile îmbunătățite făcute până în 1965 au purtat numele 403 și 407.
Odată cu acest model, MZMA (UMMM - Uzina Moscovită pentru Mașini Mici) a început să ofere brandul Moskvich și către occident. La un moment dat, versiunea 407 era atât de populară înafara URSS-ului încât 50% din producție se îndrepta către export. Cum unele dintre piețele de desfacere cele mai profitabile pentru Moskvich era chiar Franța, unde se născuse Peugeot-ul 403 (1955-1965), rușii au decis să folosească alt nume.
Multe țări vest-europene au văzut, astfel, Moksvich Elite pe străzi, multe asamblate de Sobimpex în Belgia. Această companie, care și-a schimbat numele în Scaldia din 1965, era deținută de belgianul cu origini românești Joseph Beherman. Acesta a fost primul care a asamblat mașini sovietice în spațiul Uniunii Europene. Beherman a oferit și un motor diesel pe Moskvich-urile „belgiene”; care primeau și un interior mai bine echipat și cauciucuri produse local. Nu a existat, însă, nici în cazul lui 403-407 și nici în cazul lui 408 (vândut în vest cu numele Elite și Carat) vreun proces intentat de Peugeot pentru folosirea formulei numerice arhicunoscute.
Sursa foto: Porsche
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
