Metaforic vorbind, rolul conducerii este sa lupte cu „raul” si sa invinga. Drept urmare, performanta conducerii de la varful organizatiilor inseamna capacitatea acesteia de a se lupta cu mediocritatea si incompetenta sub toate formele lor de manifestare si de a construi echipe eficace, de incredere si un context organizational favorabil performantelor exceptionale. Sa stabileasca o viziune a afacerii care-si propune sa faca mai mult decat maximizarea profitului: sa aduca imbunatatiri substantiale calitatii vietii oamenilor. In consecinta, modelul si practicile conducerii la varful organizatiilor trebuie evaluate dupa performantele echipei manageriale si ale intregii organizatii (ca echipa), dupa gradul de incredere, de implicare si de loialitate a colaboratorilor (angajatilor) si nu dupa atributele stralucitoare ale imaginii personale de mare lider eroic si carismatic. Caci, asa cum remarca Jim Collins, modelul si practicile esentiale ale CEO-ului care construieste organizatii excelente stau in doua fundamente de valoare: modestia si consecventa.
Citeste si:
Si chiar daca astazi modestia este o rara avis peste tot in cultura occidentala, cu atat mai mult la varful organizatiilor, sa nu disperam, totusi. Sa privim la nesfarsit acelasi spectacol, istoria repetata de atatea mii si mii de ori a ego-urilor, a orgoliilor si a competitiilor care fac deliciul publicului nu este o povara amara! Dimpotriva, poate fi chiar o sarcina distractiva. Masurarea puterilor intr-o lupta dreapta face parte din natura noastra si ne reaminteste de lumea straveche, pe care credeam ca am parasit-o. Dar nu este nici pe departe asa... Probabil ca abia acum a venit momentul sa spunem ca orgoliul nu este cel mai mare rau cu care ne confruntam, ci este intotdeauna de preferat falsei modestii. Falsa modestie sau falsa constiinta de sine este dusmanul pe care trebuie sa-l rapunem.
Liberul arbitru: banii sau puterea?
Sa trecem in revista doua experimente revelatoare: primul cu copii, al doilea cu bogati.
Citeste si:
Primul experiment viza puterea de influenta a autoritatii, a pozitionarii superioare, chiar de la nivelul cel mai inalt al organizatiilor. Experimentul a constat in estimarea tentativei de frauda la copii si la elevii din clasele primare, care trebuiau sa completeze un test si sa-l corecteze. Pozitionand elevii in diverse ipostaze ale puterii, biroul modest al angajatului de rand sau cel impunator al executivului, concluzia experimentului a fost una revelatoare. Elevii care au fost pozitionati in birouri de directori executivi au fraudat semnificativ mai mult (multi dintre ei cu peste 50% mai mult) decat cei care completau testul la birouri modeste.
Al doilea experiment a vizat comportamentul oamenilor in functie de venitul acestora in contextul asteptarii controlului stomatologic de rutina la o clinica de top.
Experimentul a constat in a observa cate bomboane de ciocolata cu un brand de renume luau clientii in timp ce asteptau. Concluzia: cei din clasa de mijloc, cu venituri modeste, luau in medie 2-3 bomboane, dar pe masura ce cresteau veniturile subiectilor crestea si frauda... Astfel, cei mai bogati luau si cate 12-15 bomboane, adica isi faceau provizii importante si pentru viitor...
Citeste si:
Care-i morala?
Este lesne de inteles ca banii si puterea sunt principalii potentiali corupatori ai constiintei morale. Si, de asemenea, pare de inteles din perspectiva psihologiei sociale ca majoritatea oamenilor are tendinta de a actiona la fel (sa incalce regulile, sa triseze „un pic”) in contextul puterii si al bogatiei. Adica, li se pare normal sa incalce principiul egalitatii considerandu-se pe sine semnificativ superiori celorlalti, cu mai multe drepturi, cu mai multe privilegii etc.
Dar asta este fundamental gresit. Si in aceasta presupozitie nerealista putem gasi, cel mai probabil, sursa primordiala a esecului si a nefericirii la varful organizatiilor. Valorizarea excesiva a banilor declanseaza un pattern al executivului dominat de lacomie, viziune pe termen scurt, compromisuri, bonusuri enorme etc. Puterea (si mai ales teama de a nu pierde puterea) este sursa unui pattern distinct al conducerii la varful organizatiilor, dominat de jocuri politice, aliante contra naturii, bisericute si scenarite bine ticluite etc., toate acestea fiind subordonate principiului etern: dezbina si stapaneste. Dar, dintre toate, dilema banii sau puterea este cea mai nociva, pentru ca reuseste sa deruteze si ultimul dram de constiinta morala, sa potenteze doua tipare distincte de comportament, dandu-le un chip absolut imprevizibil, hidos, neomenesc, plin de cruzime... Aceste categorii de non-valori reprezinta sursa nesfarsita a mediocritatii si a incompetentei la varful organizatiilor de astazi. Ele dezradacineaza sinele celui aflat in fotoliul de CEO si-l deposedeaza de tot ce-i bun, frumos, drept, uman...
Citeste si:
Paul Babiak si Robert Hare, in celebra carte Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work, ne arata ca frauda are, in principal, doua cauze. Prima este psihopatia. Adica exista unii executivi care cred ca regulile si normele nu li se aplica si lor, numai celorlalti, iar aceasta caracteristica este specifica psihopatilor. A doua este ambitia patologica. Exista multi executivi care ar face orice sa castige (in orice circumstante) pe termen scurt. In ambele cazuri, vorbim despre directori executivi egotici, carora nu le pasa de drepturile si sentimentele celorlalti, de modul in care deciziile si actiunile lor afecteaza angajatii, echipele si organizatiile. Toti acesti executivi sunt incapabili sa conceapa strategii pe termen lung si sa le puna in practica, sa dezvolte in mod sustenabil organizatiile. In schimb, pe termen scurt, pot avea rezultate care sa fure mintile investitorilor si ale consiliilor de administratie.
Citeste si:
Nu putem decat sa speram ca procentul acestor doua categorii de executivi nu este unul coplesitor si ca multe cazuri sunt inca tratabile, nefiind patologice. Dar tratamentul la acest nivel inseamna, in primul rand, o riguroasa cercetare de sine, care sa stea la baza atitudinii potrivite pentru conducerea pregatita sa infaptuiasca o constructie mareata impreuna cu toti ceilalti doritori, potentiali colaboratori.
Cercetarea de sine, indoiala si interogatia de sine fac parte integranta din responsabilitatile zilnice ale tuturor celor aflati la carma organizatiilor. Cu alte cuvinte, este esential ca orice CEO, cu idealuri progresiste, plin de bunatate si de omenie, rezonabil si de „bun-simt”, sa stie ca are si un potential „rau” si pentru asta este necesar sa fie atent la propriul sine, la potentialele derapaje care il asteapta la cotitura... Continua cercetare de sine, aplecare spre cunoasterea de sine (si spre un management eficace al sinelui) presupune, inevitabil, atat o doza consistenta de modestie, de moderatie in ceea ce este (de diminuare a ego-ului si de ingaduire a celorlalti de a fi alaturi), cat si o alta de consecventa, doua ingrediente esentiale pentru orice reusita a conducerii, sursa valorilor si a motivatiile sale fundamentale. Iata ce scria Marc Aureliu, in urma cu aproape doua mii de ani, in a saptea carte a Gandurilor sale catre sine insusi: „Sapa inauntrul sinelui tau; acolo se afla izvorul binelui, mereu gata sa tasneasca, daca sapi mereu”. Iar fara a ne intoarce asupra realitatii noastre launtrice este imposibil sa lasam in urma noastra vreo constructie valoroasa si trainica. Ego-ul nostru, daca vrem sa nu cada in pacatul capital al superioritatii si in capcanele lacomiilor de moment, are nevoie sa stie ca este chemat zilnic la judecata…
Citeste si:
Sa nu uitam nicio clipa ca superioritatea si lacomia anihileaza totul in calea lor, distrug din temelii organizatii, societati si imperii, culturi si civilizatii ce pareau a fi de neclintit pentru multa vreme.
Asadar, haideti sa ne asumam cu adevarat rolul de conducator. Sa construim organizatii de incredere, care sa-si asume un ideal de progres. Sa ne luptam cu „raul” si sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a invinge. Sa intelegem ca suntem aici pentru a ne ajuta unii pe altii, pentru a construi impreuna cu ceilalti. Sa realizam ca singuri nu vom reusi.
* Acest articol este un fragment din cartea Adevarul incomod de la varful organizatiilor, scrisa de Dorin Bodea.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
