Citeste si
Hotararea de Guvern nr. 163/12 februarie 2004 privind aprobarea Strategiei nationale in domeniul eficientei energetice este unul dintre cele mai pragmatice acte normative emanate de cabinetele postdecembriste. Lecturandu-l, se poate constata ca specialistii (din mai multe ministere) care l-au redactat au muncit din greu pentru a pune cap la cap informatiile care sa dea un tablou cat mai realist al situatiei consumului de energie al Romaniei si pentru a propune solutiile care sa ne aduca, in timp, in randul lumii.

De ce sa n-ai pierderi, daca e loc de profit?

Concluzia principala a strategiei este urmatoarea: investind un euro ntr-un proiect de crestere a eficientei energetice, se poate obtine o reducere a efortului financiar pentru achizitia de resurse primare de 1,26 euro. Investitia maxima ar fi de 13,8 miliarde euro in eficientizare energetica, in perioada 2004-2015, iar 17,6 miliarde euro - economia realizata din suma necesara asigurarii resurselor energetice primare. Profit net, doar intr-o prima faza (pana in 2015): 3,8 miliarde euro! Aceasta este insa varianta ideala, cu realizarea economiei maxime de energie, dispunand de tehnologiile actuale. Varianta fezabila (propusa si adoptata prin hotarare) este (era, cel putin) cea a unor investitii de 2,7 miliarde euro, scopul fiind economisirea a 3,4 miliarde euro la efortul financiar pentru achizitia de resurse primare. Profit: 700 milioane euro. La acesti bani s-ar adauga 215 milioane euro din comercializarea aerului curat (economiile de combustibili traducandu-se si prin reduceri ale emisiilor de noxe). Pentru a se ajunge acolo, s-au schitat masurile ce trebuie luate in fiecare sector economic, s-au planificat exact investitiile anuale, s-au identificat si resursele necesare, doar o mica parte din acestea fiind bugetare. Utilitatea Strategiei este cu atat mai evidenta, cu cat omenirea se indreapta spre o criza acuta de resurse energetice. Ce folos, insa? Capetele luminate din guvernele Nastase si Tariceanu au decis ca altele sunt prioritatile, cum ar fi ridicarea la rang de arta a caterincii politice. Strategia a ramas document de studiu pentru generatiile viitoare, care se vor putea minuna de aptitudinile stramosesti la taierea cracii de sub propriile picioare. Consumand neeconomicos din ce in ce mai multa energie, care va fi din ce in ce mai scumpa, vom avea, in loc de profit, pagube. Cu alte cuvinte, in loc de 915 milioane euro cu plus la buget, vom obtine aceeasi cifra sau chiar mai mare, cu minus.

Consumam de pana la 7,3 ori mai multa energie decat statele UE

Conform datelor prezentate in HG 163/2004 (am incercat sa obtinem o actualizare a acestora, dar nimeni nu s-a mai sinchisit sa o faca, la Ministerul Economiei si Comertului spunandu-ni-se ca aceasta ar fi o tema de doctorat), consumul anual de energie primara pe cap de locuitor n Romnia, la nivelul anului 2001, era de 2.404 kWh/locuitor si se estima ca acesta este in crestere, pe masura relansarii economice si mbunatatirii standardului de viata. Tot in 2001, nivelul total de resurse energetice s-a situat la valoarea de 44.722 mii tep (tep = tone echivalent petrol). Din aceasta cantitate, productia interna de resurse primare a reprezentat 64,9% iar im-portul de resurse necesare acoperirii consumului - 28,6%. Independenta energetica a scazut de la 72% n 1999, la 67% n 2001, pe fondul cresterii importurilor de titei si produse petroliere pentru consumul intern.

Consumul intern brut de energie in 2001 a fost de 37.971 mii tep, iar consumul final de energie a fost de 22.438 mii tep. Aproximativ 41,7% din consumul final de energie era atri-buit industriei, n timp ce n sectorul rezidential s-a utilizat 32,1% din total. Ambele sectoare prezentau tendinte descrescatoare, n raport cu anii anteriori. n transporturi si sectorul tertiar (cu ponderi relativ apropiate n consumul de energie), s-a nregistrat o tendinta crescatoare a consumului, n perioada analizata (1999-2001). Agricultura detine o cota mica (1,3%) din consumul final de energie.

Diferenta dintre cantitatea de energie primara consumata si cantitatea de energie transformata, aceasta din urma reprezentnd 39,7% n 1999, respectiv 41,6% n 2000, dove-deste cat de pagubos consumam resursele energetice primare, prin conversia acestora n energie electrica si termica. Daca se ia n considerare faptul ca, raportat la anul 1999, consumul total a scazut cu 2,9% iar productia totala cu 6,1%, se constata ca o scadere a productiei nu atrage dupa sine o scadere la fel de mare a consumului de resurse primare.

Romnia are o economie puternic energointensiva, cu o intensitate energetica (intensitatea energetica a unei tari este raportul dintre consumul total de energie si produsul intern brut) mult mai mare n comparatie cu media nregistrata n Uniunea Europeana. Valorile intensitatii energetice n Romnia, raportate la valorile medii nregistrate la nivelul UE sunt de circa 1,4 pna la 7,3 ori mai mari, n functie de metoda de calcul a Produsului Intern Brut si de anul de referinta ales.
Prognozele arata ca, n lipsa unei politici energetice ferme, care sa promoveze eficienta energetica, consumul de energie primara, asociat cu evolutia estimata a Produsului Intern Brut, va creste cu aproximativ 30% p-na n anul 2015.

Ce ti se da si ce trebuie sa bagi in traista

Iata un adevar aparent cunoscut si acceptat de orice om rational: economia de energie este cea mai ieftina resursa de energie, usor de obtinut si nepoluanta. La nivel national, valoarea medie a potentialului de economisire a energiei este estimata ca fiind de circa 30-40%.

n perioada 1999-2001, eficienta energetica a crescut cu aproximativ 1% pe an, att gratie ncetarii activitatii unor unitati economice neeficiente, ct si aparitiei unor agenti economici care utilizeaza energia n mod eficient. Pornind de la premisa ca tendinta de crestere anuala a eficientei energetice de 1%,realizata n perioada 1999-2001, se va pastra pana in 2015 si adoptnd ca unica ipoteza pentru cresterea PIB o rata medie anuala de 5,4%, s-a considerat ca realista reducerea cu 40% a intensitatii energetice primare pna n anul 2015. Pentru aceasta insa, ar fi fost necesare programe care sa asigure reducerea cu nca 25% a intensitatii energetice (pe langa cele 15 procente obtinute fara costuri suplimentare, datorita tendintei sus-pomenite). Aceste programe ar fi trebuit orientate n doua directii principale: 1) cresterea eficientei energetice n capacitatile existente (circa 50% reprezentandu-l potentialul de economisire a energiei n sectorul rezidential, aproape 30% - n sectorul alimentarii centralizate cu energie termica si aproximativ 17% - n industrie); 2) impunerea unor standarde de eficienta energetica ridicata n industrie, transporturi, constructii, agricultura, servicii si rezidential (reabilitarea termica a cladirilor, sistemele individuale de ncalzire, iluminat, echipamente electrocasnice etc.).

Finantarea investitiilor

Iata modalitatile de obtinere a fondurilor necesare sustinerii financiare a programelor de investitii pentru cresterea eficientei energetice:
- alocatii de la bugetul de stat, n limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinatie n bugetele unor ministere;
- alocatii de la bugetele locale, n completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, n cazul programelor anuale aprobate n acest scop, de catre autoritatile publice locale;
- credite de la bugetul de stat;
- finantari prin contracte de parteneriat public-privat;
- stimulentele fiscale si financiare care pot sustine realizarea proiectelor de crestere a eficientei energetice (ex.: subventionarea dobnzilor la creditele comerciale, reducerea impozitului pe venit).