Cui isi lasa averile milionarii romani

Unii vor din tot sufletul sa fie lasati sa conduca imperiile parintilor lor, altii vor face asta numai din obligatie. Unii vor reusi, altii nu. Deocamdata insa, nici unul dintre parintii milionari cu care am stat de vorba nu doreste sa se retraga complet din afacerea pe care o conduce. La fel cum regina Marii Britanii se incapataneaza si nu cedeaza tronul printului Charles, si oamenii de afaceri super-bogati refuza sa-si lase banii pe mainile urmasilor. “Tata controleaza si acum tot bugetul si ma intreaba pe ce am cheltuit fiecare banut”, spune Octavian Lazar, fiul proprietarului Caro.

Multi ar vrea sa fie in locul acestor copii bogati si ar face orice pentru o mostenire de cateva zeci de milioane de euro. Insa ei considera ca nu au prea multe motive sa fie invidiati. “Eu nu-mi doresc sa conduc afacerea parintilor mei, pentru ca afacerea le-a distrus relatia. Imi doresc cel mai mult o familie”, spune Ioana sucu, fiica cea mare a Cameliei si a lui Dan sucu, proprietarii Mobexpert. Timpul liber si bugetul lor sunt supuse unor reguli destul de stricte, iar numele si imaginea lor sunt strans legate de businessul parintilor. “Eu lucrez pentru firma, de obicei, pana la opt seara, deci timpul meu liber este destul de limitat”, spune Daniel Enache, fiul lui Radu Enache, actionarul majoritar al lantului de hoteluri Continental. De lipsa timpului liber se plange si fiul unui milionar din provincie, Florea Tolea. “Regret foarte mult faptul ca nu mai avem nici eu nici tata timp sa stam la discutii asa cum stateam cand eram eu copil si ca nu mai putem calatori impreuna”, spune Marian Tolea.

Copiii milionarilor nu au grijile de zi cu zi pe care le au alti tineri de varsta lor, dar asupra lor apasa alte greutati: mentinerea renumelui castigat de parintii lor si dezvoltarea afacerilor. Ei nu sunt invatati sa socoteasca cu sutele, ei gandesc in milioane.

Pe umerii copiilor sta atat presiunea venita din partea parintilor, cat si atentia opiniei publice, deoarece multi dintre ei sunt deja implicati in companiile fondate de parintii lor. Milionarii romani au inceput si dezvoltat afacerile dupa Revolutie, intr-o perioada cand concurenta era redusa si oportunitatile mari, dar acum lucrurile nu mai sunt atat de simple, iar misiunea copiilor lor nu va fi una usoara. Investitiile sunt mai mari, pe piata exista din ce in ce mai multe firme, iar multinationalele sunt dispuse sa arunce bani multi pentru a-si “construi” culoarul propriu. In plus, asupra copiilor milionarilor apasa o presiune suplimentara: ei au capitalul de pornire si, prin urmare, asteptarile sunt crescute.

Dar si tentatiile lumii de astazi sunt mult mai mari si nu doar concurenta ii ingrijoreaza pe parinti. Cele mai negre temeri ale milionarilor nostri sunt ca odraslele lor ar putea sa nu aprecieze munca lor de-o viata si sa risipeasca toti banii. “Cand a plecat Daniel la studii in Italia, m-am gandit ca s-ar putea sa nu mai vrea sa se intoarca”, spune Radu Enache, actionarul majoritar al lantului Continental. La randul sau, Ion Lazar, proprietarul hotelului Caro, spune ca el si sotia lui se tem ca dupa ce nu vor mai fi ei, copiii nu vor mai construi nimic, adica nu vor mari capacitatea complexului Caro. Ca sa fie sigur ca fiica sa Alexandra se va intoarce din Statele Unite, unde este in anul trei de studii la Universitatea Princeton, George Copos, proprietarul grupului de firme Ana, a determinat-o sa semneze un contract de fidelitate. Acesta prevede obligatia ca Alexandra sa revina in Romania si sa lucreze pentru firmele tatalui.

Sunt insa si alt fel de parinti, dornici sa isi vada mai repede urmasii la carma afacerilor lor. Doar obisnuinta de a petrece cat mai mult timp la serviciu ii mai retine din a ceda cu totul fraiele afacerii. “Tata spune ca eu sunt pregatit sa preiau afacerile lui. De altfel si eu simt ca m-am implicat foarte mult in afaceri si ca doar acesta poate sa fie viitorul meu. Vreau sa dezvolt ceea ce a creat tata. stiti cum este, vreau sa dovedesc ca pot face mai mult”, spune Dan Tolea, fiul lui Florea Tolea, patronul grupului de firme TEF din Pitesti, a carui avere se ridica la peste sapte milioane de dolari. Am intalnit si multi copii ai personalitatilor din Topul 300 care au intrat in joc doar pentru ca le-au cerut parintii, nu pentru le-ar dat ghes inima. Preocuparile lor difera cu mult de ceea ce sunt nevoiti sa faca din dragoste si respect fata de parinti si munca lor.

De asemenea, multi dintre copiii milionarilor cu care am vorbit nu vor ca numele lor sa fie asociat cu afacerea parintelui, declarand ca vor sa fie cunoscuti prin ceea ce au realizat ei insisi, si nu prin realizarile parintilor lor.

Cand tata era bossul, fiul pazea hotelul

“Dragoste cu nabadai” este cea mai buna sintagma pentru a descrie relatia dintre Octavian si Ion Lazar, care conduc impreuna hotelul Caro. Octavian are 32 de ani si lucreaza impreuna cu tatal sau din 1990. “Am fost pe rand muncitor necalificat, paznic, receptioner, sef de receptie, iar din 2000 sunt directorul hotelului”, povesteste Octavian, al carui stil de conducere difera radical de cel al tatalui sau. “Eu lucrez cu referate pe hartie, el numai la computer. Eu ii dau telefon, el imi raspunde pe e-mail. Eu sunt putin mai dictator, ele este foarte permisiv cu angajatii. Eu am un buget general, schitat in mintea mea, pe care nu reusesc totdeauna sa-l comunic angajatilor, el lucreaza numai cu bugete clare, cu planuri pe hartie”, spune amuzat Ion lazar. Iar diferentele se vad atat in vestimentatie, cat si in modul cum arata biroul fiecaruia: al lui tatalui este foarte ordonat, cu gresie pe jos si pereti in culori pale; pe biroul fiului sau, hartiile sunt puse la intamplare, peretii sunt portocalii, iar pe jos o mocheta foarte groasa.

Se contrazic mai tot timpul, insa reusesc in cele din urma sa ajunga la o intelegere. Mai nou, si-au impartit responsabilitatile: tatal se ocupa de dezvoltare, fiul de exploatarea hotelului.”La inceput, cand eram muncitor aici, l-am rugat pe tata sa nu spuna cine sunt. Cei din echipa nu stiau, dar ma atentionau: “Fa-te ca lucrezi cand apare seful, e unul gras care nu vrea sa te vada ca stai degeaba”, povesteste cu umor Octavian. Chiar si acum, bugetul este controlat tot de tatal sau, care spune ca nu a dorit sa aiba copii de bani gata. “Am vrut sa-mi invat copiii de mici care este valoarea banilor. Asa ca, acum cativa ani, cand Octavian m-a rugat sa-i dau imprumut 10.000 de euro pentru ca sotia lui sa-si deschida o cofetarie, i-am spus ca am planuri mari de investitii si nu pot sa-i dau. In schimb, m-am oferit sa-i cumpar eu o parte din actiunile pe care le are la firma. Dar nu a vrut sa le vanda....”, relateaza Ion Lazar.

“O sa construiesc mai multe camere decat poti tu vinde”, incheie Ion Lazar, a carui afacere este estimata la aproape 25 de milioane de dolari. si pentru ca Octavian sa nu aiba discutii cu sora sa mai mica pentru mostenire, dl. Lazar a hotarat deja: averea va ramane nepotilor sai, care au cinci, patru si respectiv un an.

Un freelancer pentru Seroussi

S-a nascut in “aprilie”, in Sudan, dar si-a petrecut copilaria in Ghana si Canada. Nu vrea sa ne spuna varsta, ci doar ca ar vrea “sa se indragosteasca din nou”. Are un fel de a fi foarte american si o buna dispozitie de care te molipsesti.

Isi face casa in Romania, aproape de Bucuresti. Pentru a pune in aplicare acest “proiect”, si-a vandut casa pe care o avea in Londra. “Initial, toata lumea m-a intrebat daca ma simt bine sau daca nu cumva am vreo problema de sanatate. Nu puteau concepe ca cineva sa-si vanda casa din Londra, pentru ca dupa aceea sa-si construiasca o alta, si unde, in Bucuresti! Dar, ca sa fiu sincera au fost si niste calcule pe care le-am facut inainte de a lua decizia. In casa de la Londra nu stateam decat cel mult o saptamana in sase luni. Atunci, de ce sa o mai tin, cand la Bucuresti sunt prezenta mult mai des si aici, nu stiu, si aerul si oamenii sunt altfel”, spune Nora Seroussi, fiica lui Joseph Seroussi, patronul J&R Enterprises. Este o fire independenta si voluntara, plina de energie, care nu ia niciodata lucrurile asa cum sunt. Desi vine constant in Romania inca din anii ‘60-’70, nu vorbeste limba romana. Spune ca intentioneaza sa invete. Cu toate acestea, a reusit sa obtina avizele si toate aprobarile necesare pentru a putea pune pe picioare propria afacere, barul Beverlly Hills. “Venind aici de atata vreme, nu cunosc limba, dar cunosc mentalitatea romanilor si am putut sa ma descurc. Dar acum sunt multumita, lucrurile merg asa cum imi doresc, iar oamenii mei au inteles ca trebuie sa zambeasca si sa nu ma fure”, explica Nora. Pentru a putea recrea atmosfera din Beverlly Hills, Nora nu a facut compromisuri: posterele cu actorii hollywoodieni sunt luate chiar de la sursa, retetele de bauturi sunt “infiate”, interioarele sunt calde si luminoase.

In ultimii 12 ani a lucrat ca free-lancer in Beverlly Hills si Londra. In State organiza petreceri pentru firme mari si pentru primarii, la Londra se ocupa de evenimentele de caritate. In Romania, se ocupa de organizarea prezentarilor de moda pentru firmele tatalui sau si de tot ceea ce inseamna imagine pentru marca Seroussi. Nu se gandeste sa preia afacerile lui Joseph Seroussi, fiind foarte implicata la acest moment in dezvoltarea lor.

S-a intors pentru constiinta si 15 hoteluri

Pe Daniel Enache l-am cunoscut prima data la petrecerea de Craciun de anul trecut a lantului. Abia cand l-am revazut la conferinta de presa prilejuita de inaugurarea Ibis Parlament, mi-am dat seama ca in fata mea sta viitorul manager al lantului.

La 25 de ani, Daniel - singurul fiu al lui Radu Enache, proprietarul lantului hotelier Continental – lucreaza deja de doi ani pentru companie. Timp de patru ani, a studiat la Luigi Bocconi din Milano, una din cele mai prestigioase universitati din Europa si a venit acasa cu o diploma in Economia artei si culturii. “Din 2003, de cand am venit din Italia, am lucrat pe rand la departamentul de marketing, apoi la vanzari, acum il ajut pe tatal meu sa pregateasca listarea pe bursa a lantului, care va avea loc spre sfarsitul anului. Nu stiu ce voi face dupa aceea, e decizia tatalui meu”, povesteste Daniel Enache. De ce Italia si nu alta tara? “Pentru ca era mai aproape si stiam foarte bine italiana. Toata lumea m-a intrebat de ce m-am intors: pentru ca mi-am ascultat constiinta”, ne explica Daniel. Daca nu ar lucra in industria hoteliera, cu siguranta ca si-ar face o afacere in industria culturala. “De la editare de carte, pana la productie de televiziune, totul mi se pare interesant, insa piata si oamenii nu sunt destul de maturi. Pentru vienezi, vacutele pictate au reprezentat o ocazie de a cunoaste artisti noi, pentru Bucuresti, a fost doar un eveniment monden si de strangere de fonduri. Nu stiu daca s-ar uita cineva la un Discovery romanesc. Deocamdata, singurul business bine dezvoltat in industria culturala este lantul Diverta”, crede Daniel, care stie o gramada de lucruri nu doar despre industria culturala, ci si despre cea hoteliera.

In rest, Daniel nu se deosebeste cu nimic de tinerii de varsta lui. “Stau singur, citesc, ascult muzica, ma uit la filme, nimic extraordinar. Iar in vacante ma duc in Italia, la prietenii si fostii mei colegi”, spune Daniel.

Cati oameni nu viseaza sa mosteneasca macar un hotel, ce sa mai spunem de 15?! Daniel nu pare prea incantat de ceea ce i-a rezervat tatal sau, insa este clar ca nu-l lasa inima sa nu-l ajute la afacere, mai ales ca lantul s-a dezvoltat puternic in ultimii doi ani, iar planurile de viitor sunt foarte indraznete.

De la cafenea la firma de organizat nunti

Ioana Sucu (18 ani) si-a propus sa demonstreze tuturor ca ea nu este doar o fata de bani gata, al carei unic scop in viata este acela de a cheltui ceea ce au economisit parintii, Dan si Camelia sucu. “Nu vreau sa se spuna despre mine ca am preluat afacerea gata crescuta si ca mi-am propus sa le pap banii. Vreau sa fac ceva pe cont propriu, sa creez eu ceva, sa invat si sa arat ca si eu pot face afaceri, spune Ioana sucu.

A preluat Mex Cafe, restaurantul ce functioneaza in incinta Mobexpert - afacerea parintilor sai, pe care il gestioneaza acum singura si isi propune sa faca din el o afacere profitabila. “Restaurantul functiona de mai multi ani, dar nu a mers. Era cand pe zero, cand pe minus. Tata mi-a spus ca este sansa mea, sa profit de ea. Asta incerc sa fac acum”, spune Ioana sucu. Merge foarte greu, pentru ca Ioana este in clasa a XII-a la liceu si se pregateste pentru admiterea la London School of Economics, deci nu are foarte mult timp la dispozitie pentru a-si dezvolta mica afacere. Cu toate acestea, se straduieste. Dupa preluarea afacerii, a invatat chiar sa si gateasca. A facut investitii pentru dezvoltarea capacitatii bucatariei, in asa fel incat sa-si poata extinde “serviciile” si sa asigure catering-ul pentru doritori. si-a propus sa organizeze petreceri si alte evenimente in restaurantul Mex Cafe si sa faca mai cunoscut restaurantul in lumea buna.

Spune ca nu isi doreste sa faca asta toata viata si ca visul ei cel mare este acela de a avea intr-o zi firma ei de organizari de evenimente. “Imi plac nuntile. Vreau ca fiecare mireasa sa aiba nunta pe care si-o doreste. Nu mi-e teama de concurenta de pe piata, pentru ca eu vreau sa aduc in Romania tot ce e mai nou in materie de nunti si cred ca as putea sa imi mentin competitivitatea”, spune Ioana.

Este o mare pasionata de sport, statiunea sa favorita pentru schi fiind Poiana Brasov. Ii plac muzica anilor ‘60-’70 si lectura.

Pregatit pentru putere in timpul vacantei

Marian Tolea (29 ani) spune ca de cand isi aduce aminte a dorit sa se “integreze” in firmele tatalui sau, Florea Tolea, patronul grupului de firme Tef din Pitesti, care acopera domenii de la petrol pana la agricultura. si acum spune ca nu si-ar dori sa faca altceva, pentru ca, odata cu trecerea timpului, afacerea tatalui a devenit si a lui. “Deja sunt foarte implicat in toate afacerile tatalui meu. As vrea sa ma implic chiar si mai mult, dar nu cred ca mai exista loc. Poate doar sa preiau cu totul afacerea si s-o dezvolt”, spune Marian Tolea. De altfel, acesta si este obiectivul final, si spune ca se simte pregatit sa faca fata “transferului de putere”.

Prima lui zi de “munca” in firmele tatalui a fost in ‘93-’94. “Eram in vacanta de vara si m-am gandit ca ar fi foarte bine daca as putea sa-l ajut cu ceva. Toata vara am stat la munca la firma”, isi aminteste Marian. Dupa asta, totul a venit de la sine. Impreuna cu sora si cu tatal sau, in fiecare vacanta erau prezenti la firma. “Sunt foarte multe lucruri care imi plac: ai satisfactia lucrului facut de tine, poti sa vezi ca ai gandit corect, ca poti sa construiesti ceva. Sunt insa si foarte multe lucruri care nu imi plac: nu mai am timp liber, tatal meu nu mai are timp pentru familie. Am nostalgia calatoriilor si a discutiilor purtate impreuna. Acum, ne impartim sarcinile si fiecare merge unde il cheama datoria”, explica Marian.

---

Te-ar putea interesa si: