Nota de Fundamentare a O.G. nr. 23/2017 dispune in mod expres ca „Este stiut ca TVA este un impozit colectat de persoana impozabila in numele statului, fara a reprezenta in niciun moment un venit al acesteia (....)”. Curtea de Apel Cluj prin Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale dispune ca „(...) TVA este o taxa colectata de persoana impozabila in numele statului.”

Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoare adaugata stabileste doua caracteristici pentru TVA. Prima se refera la faptul ca TVA-ul este o „taxa generala de consum”, iar a doua are in vedere faptul ca aceasta taxa generala de consum devine exigibila numai dupa ce se deduce valoarea TVA-ului suportata direct de diferitele componente ale pretului. Dreptul statului de a solicita contribuabilului plata taxei generale de consum se naste dupa ce respectivul contribuabil si-a dedus din TVA-ul colectat, valoarea TVA-ului platit pentru constituirea pretului respectivului bun sau serviciu.

Consecinta acestor calificari este aceea ca statul nu are dreptul sa primeasca si sa gestioneze tot TVA-ul colectat ci doar diferenta dintre TVA-ul colectat si TVA-ul platit in legatura cu pretul bunului pentru care s-a colectat TVA. Exigibilitatea TVA, in sensul de nastere a dreptului statului de a cere plata impozitului general de consum se raporteaza la aceasta diferenta si nu la TVA-ul colectat. Aceasta inseamna ca statul are dreptul sa gestioneze administrativ-financiar nu TVA-ul colectat ci doar TVA-ul exigibil adica diferenta dintre TVA-ul colectat si TVA-ul platit pentru crearea pretului bunului sau serviciului respectiv.

Evaziunea fiscala se raporteaza de asemenea la aceasta diferenta, in conditiile in care Statul poate fi fraudat doar cu TVA-ul exigibil, de plata si nu cu tot TVA-ul colectat.

Centenarul timpului pierdut...
Citeste si: Centenarul timpului pierdut sau Centenarul confortului nedatator de...

Exigibilitatea este ulterioara si nu anterioara deducerii TVA-ului cu cheltuielile realizate de persoana impozabila, aceasta inseamna ca atata vreme cat autoritatea fiscala nu s-a pronuntat asupra deductibilitatii nu poate invoca nici exigibilitatea TVA-ului. Art. 1 alin. 2) din Directiva nr. 2006/112 dispune ca (....) TVA, (....) este exigibila dupa deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale pretului.

Impozitul general de consum are ca baza de impunere diferenta dintre TVA-ul obtinut ca urmare a consumului (vanzarii bunului sau serviciului) si TVA-ul investit pentru realizarea bunului sau serviciului destinat consumului. Statul nu poate si nu trebuie sa gestioneze veniturile brute obtinute de un contribuabil ca urmare a consumului, sub forma TVA-ului colectat inainte ca respectivul contribuabil sa isi fi dedus TVA-ul aferent cheltuielilor efectuate pentru respectivul consum.

Sistemul comun de TVA, astfel cum a fost gandit de legiuitorul UE, recunoaste dreptul contribuabilului de a recupera TVA-ul aferent sumelor platite in avans pentru „crearea” pretului bunului sau serviciului ce urmeaza sa fie vandut, din TVA-ul platit de un alt contribuabil pentru consumul respectivului bun sau serviciu, numit in mod tehnic TVA-ul colectat

Statul nu are niciun drept de nicio natura (administrativa, financiara, juridica, etc.) asupra sumelor platite de contribuabil in avans pentru construirea pretului produsului sau serviciului asupra caruia se aplica TVA-ul asa numit colectat.

20.000 de platitori de TVA...
Citeste si: CE solicita Romaniei sa opreasca mecanismul de plata defalcata a TVA

De aceea este impozit pe consum intrucat legiuitorul recunoaste cheltuielile facute in avans ca fiind exclusiv ale contribuabilului iar doar diferenta dintre acestea (costuri, ceea ce a platit) si ceea ce incaseaza este supus platii catre Stat.

Ordonanta 23 privind plata defalcata a TVA confera contului de TVA un anumit regim juridic, in sensul ca acest cont cuprinde doar TVA-ul colectat iar platile din acest cont se pot face doar pentru TVA, si doar sub supravegherea administratiei fiscale. Faptul ca autoritatea publica gestioneaza in mod suveran contul de TVA dincolo de dreptul de dispozitie al contribuabilului, avand drepturi asupra anumitor venituri ale contribuabilului, venituri care la un moment dat sunt neimpozabile afecteaza drepul de proprietate al respectivului contribuabil.

Dupa cum aratam anterior Statul nu impoziteaza tot TVA-ul colectat de contribuabil ci doar diferenta dintre ceea ce s-a colectat si ceea ce s-a platit in termeni de TVA pentru respectivele bunuri si servicii. Or, blocarea unor sume ce ar trebui sa revina contribuabilului fara ca aceasta masura sa aiba legatura cu contribuabilul (riscuri de neplata concrete la respectivul contribuabil, eventuale masuri asiguratorii, etc.) schimba natura TVA-ului.

Statul incaseaza impozitul pe consum (TVA-ul) doar dupa ce TVA-ul cu cheltuielile efectuate de persoana impozabila pentru producerea respectivului bun sau prestarea serviciului este incasat. Asupra acestui din urma TVA (cel aferent producerii bunului sau prestarii serviciului) Statul nu are niciun drept de proprietate; cel mult poate verifica realitatea respectivelor cheltuieli dar daca aceasta cerinta este indeplinita Statul nu poate pretinde nimic din aceasta suma.

Podcastul de fiscalitate:...
Citeste si: Efectele cotei reduse de TVA pentru restaurante si catering [PODCAST]

TVA-ul colectat este in coproprietatea autoritatilor fiscale si a persoanei impozabile pana ce intervine deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale pretului. Exigibilitatea (intervenita ulterior deducerii TVA-ului de mai sus) impreuna cu deducerea separa apele in sensul ca fiecare entitate implicata – Statul si persoana impozabila – stie cat din TVA-ul colectat acopera TVA-ul cu cheltuielile (adica este al persoanei impozabile) si cat acopera TVA-ul exigibil (adica TVA-ul ce revine organelor fiscale). Statul devine proprietar exclusiv al TVA-ului colectat doar dupa ce s-a realizat deducerea si a intervenit exigibilitatea.