Un romancier cu un portofoliu care insumeaza peste 60 de romane cu detectivi, Agatha Christie continua sa influenteze, lucrarile sale inspirand inca diverse discutii. Publicatia online Thoughtco.com a publicat de curand o scurta analiza a operelor autoarei, gasind in acestea cateva curiozitati interesante, in ciuda trecerii timpului peste povestile imaginate.

Ignorand cliseele si regulile stricte, celebra autoare a stabilit noi standarde prin constructia unor rasturnari de situatii greu de anticipat. Cateva dintre ciudateniile si curiozitatile care creioneaza povestile din romanele Agathei Christie sau secrete din viata scriitoarei au fost identificate ca fiind ascunse in unele dintre acestea:

“Elefantii nu uita niciodata”: a fost sau n-a fost dementa autoarea

O scriitoare consistenta, Christie a redactat istorisiri timp de cateva decenii, mentinute la un nivel ridicat de inventivitate si plauzibile. Lucru greu de egalat, de altfel. Cu toate acestea, ultimele sale romane s-au remarcat printr-un usor declin, misterul conturat fiind usor stangaci.

De-a lungul timpului, au existat speculatii conform carora autoarea ar fi suferit de Alzheimer sau de dementa, desi aceasta nu ar fi fost niciodata diagnosticata astfel. Concret, un studiu de la o Universitate din Toronto i-a analizat cartile si s-a descoperit ca vocabularul si propozitiile acesteia aveau complexitatea scazuta in perioada dinaintea decesului.

Se pare ca autoarea ar fi fost cumva constienta de suferinta sa mentala, astfel ca in romanul “Elefantii nu uita niciodata”, ultimul roman al ei, una dintre temele principale este pierderea memoriei. In centrul povestii, sta chiar un personaj modelat dupa caracteristicile ei.

“Cortina, ultimul caz al lui Hercule Poirot”: de ce a ales acel final

Hercule Poirot este unul dintre cei mai cunosti protagonisti din literatura si televiziune. Un detectiv extrem de intuitiv, inteligent si cu un umor taios, domnul Poirot a aparut in 30 dintre romanele Agathei Christie, rezolvand la fel de multe cazuri. Astfel, autoarea s-a distantat de investigatorii care erau prezenti prin romanele acelor vremuri - eleganti, carismatici, stilati.

Cumva, se pare ca autoarea a ajuns sa nu il mai placa pe Hercule Poirot, pana la a-si dori sa nu mai fie atat de popular pentru a nu mai fi obligata sa scrie des despre el. Ea insasi a spus asta in diverse interviuri. Exista si indicii in romane: descrierile lui Poirot includ mereu caracterizari exterioare, facute de personajele pe care le intalneste. Niciodata nu i-a oferit un monolog pentru a-l cunoaste mai bine. De altfel, Christie l-a ucis pe Poirot in romanul ”Cortina, ultimul caz al lui Poirot”. Doar ca a ascuns cartea si a pus-o la dispozitie pentru publicare doar cand era pe moarte.

romane detective de agatha christie care ascund secrete nebanuite

Vezi aici romane politiste ale Agathei Christie cu secret nebanuite

“Calul balan” a oferit pretextul intersectarii universurilor create in carti

Alaturi de Hercule Poirot, Agatha Christe a oferit cititorilor un alt personaj emblematic - Miss Marple. O aparitie la fel de faimoasa - alaturi de Tommy si Tuppence - Marple a existat in acelasi univers literar cu Poirot. Una dintre dovezi a fost existenta unor personaje comune in povestile celor doi detectivi.

Romanul “Calul balan” este o dovada concreta, aici fiind prezente patru dintre personajele care apar atat in romanele cu Poirot, cat si in cele cu Marple. Ceea ce se traduce prin faptul ca toate cazurile celor doi au loc in acelasi univers, existand posibilitatea ca fiecare sa fie constient de prezenta celuilalt - cel putin in ceea ce priveste reputatiile lor.

Referinta la ea insasi: Agathie Christie si “Cadavrul din biblioteca”

In timpul vietii, Agatha Christie era una dintre cele mai cunoscute femei din lume. Era si evident de ce, mai ales pentru ca se discuta despre ea in ziare si avea fani care ii devorau cartile. In 1926 a fost data disparuta timp de 10 zile, dandu-se startul unor speculatii la nivel mondial. Iar asta a fost startul faimei sale mondiale colosale ca scriitoare.

Cu un ton extrem de realist abordat in cartile sale, Christie a facut la un moment dat comentarii despre ea insasi. S-a intamplat cel mai evident in romanul “Cadavrul din biblioteca”. Mai exact autoarea a creat un univers fictiv in care un autor pe nume Christie scrie romane politiste.

“Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd” sau cand nici Agatha Christie nu stia vinovatul

Aparent, Agatha Chrstia nu stia nici ea cine este criminalul pe care il va dezvalui in finalul acestui roman. Cel putin cand incepea povestea, astfel ca se folosea de indiciile puse de ea cititorilor, punandu-le cap la cap pentru a da un nume in final. Asa cum ar face si cei care ii lecturau cartile, gasind o solutie multumitoare. Asta devine evident, atunci cand ii recitesti povestile.

Unul dintre cele mai faimoase aspecte care intenstifica aceste crez este tocmai faptul ca pana la finalul cartii se fac o gramada de presupuneri si devine foarte greu sa stii cine este vinovatul. Poti incerca asta cu romanul “Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd?”.

O scriitoare care inca reuseste sa cucereasca generatii de cititori, Agatha Christie a stiut cum sa ascunda lucruri evidente in subiectele gandite cat mai complicat.

Aproape oricine a auzit de Agahta Christie crede ca o stie, dar putini au cunoscut-o cu adevarat pe scriitoare. Aceasta poate fi deslusita, putin cate putin, prin intermediul mostenirii literare lasate.