România lui 2026, între excelență și analfabetism
Daniel David a vorbit, în interviul acordat, și despre cele opt competențe - cheie, cu structură triadică, necesare pentru integrarea eficientă, atât pe piața muncii, dar și în societate, în general.
În plus, fostul ministru al Educației recunoaște faptul că școala va trebui să-și mai asume un rol, și anume acela de a certifica competențele dobândite prin educație informală / nonformală. Cu alte cuvinte, să trimită competență și nu vulnerabilitate în câmpul muncii din 2026.
În ceea ce privește revoluția AI, psihologul Daniel David a menționat că inteligența artificială ne va ajuta să ne dezvoltăm competențe noi și vor apărea ocupații noi, așa cum susține că s-a întâmplat, spre exemplu, și în cadrul celei de-a treia revoluții industrii.
Verdictul lui Daniel David în ceea ce privește puterea AI este simplu: “Cât timp inteligența artificală (AI) rămâne o unealtă a omului, nu este niciun pericol. Când AI va deveni un agent cu drepturi și obligații, atunci poate deveni un risc! ”
“Copiii acestor generații devin adulții țării vulnerabili la manipulare prin conspirați”
Wall - Street: Cum vedeți, din punct de vedere, psihosocial România anului 2026? Este mai mult educată sau needucată, mai mult civilizată sau necivilizată?
- Prof. univ. dr. Daniel David : Pe axa „educat-needucat” am vorbit în „Raportul QX de diagnostic al educației și cercetării din România”, care a stat la baza „Programului de Reforme QX." Simplu spus, dincolo de insule educaționale normale și chiar de excelență, avem un ocean cu un nivel inacceptabil de analfabetism funcțional - spre 50% dintre elevi, dacă includem și zona aflată în abandon școlar - care devine risc de securitate națională.
Acesta este și motivul pentru care, ca ministru, l-am identificat ca inamic principal al țării și l-am inclus în „Strategia Națională de Apărare a Țării, organizând „Programul de Reforme QX”, nu doar pentru dezvoltarea educației-cercetării, ci și ca antidot la analfabetsimul funcțional.
De ani de zile, copiii acestor generații devin adulții țării vulnerabili la manipulare prin conspirații și cu deficit de competențe necesare pentru integrarea eficientă pe piața muncii și în societate, în general. Într-adevăr, datele preliminare menționate în Raportul QX arată că stăm prost cu alfabetizarea funcțională și la nivel de adulți, dar vom ști mai precis după evaluarea PIAAC.
Ca ministru, am inclus în premieră România în acest demers OECD, pentru a înțelege mai clar cum stăm cu analfabetismul funcțional și la nivel de adulți, dincolo de testele adresate copiilor: PISA/TIMMS.
Daniel David, rector UBB
Axa „civilizat-necivilizat” în România anului 2026
- Pe axa „civilizat-necivilizat”, psihoculural și statistic vorbind, România s-a mișcat dintr-o zonă crescută de colectivism (ex. în 2015 – așa cum am identificat-o în monografia dedicată psihologiei românilor), într-o zonă tot mai bine reprezentată de individul autonom. Problema este că, în acest proces, am făcut un salt mare de emancipare, bun în sine, dar greșit ca direcție, care, și pe un fond educațional slăbit, în loc să ne ducă din pasivitate în asertivitate, ne-a dus în agresivitate! Simplu spus, pasivitatea înseamnă că nu ești conștient de drepturile (interesele/valorile) tale sau, dacă ești conștient, nu te angajezi activ pentru ele (nu vrei sau nu știi cum), uneori cedându-le structurilor colectiviste de grup.
Asertivitatea înseamnă că ești conștient de drepturile (interesele/valorile) tale, te lupți pentru ele, dar ai grijă să recunoști / protejezi și drepturile / interesele / valorile celorlalți; este un fel de bun simț comun focalizat pe drepturile/interesele/valorile tale!
Agresivitatea înseamnă că ești conștient de drepturile /interesele / valorile tale, dar pentru ele calci în picioare drepturile / interesele / valorile celorlalți
Daniel David, rectorul UBB Cluj
Cele două axe se potențează reciproc, deoarece analfabetismul funcțional favorizează agresivitatea - ex. opiniile/credințele, multe pe linia radicalizată a conspirațiilor, sunt adesea greșit concepute drept cunoaștere, implicând susținerea lor până la a-i anula pe cei care ți le pun la îndoială –, susținându-se astfel un profil psihocultural periculos, care, eliminând și bunul simț comun, pune la risc țesutul social dintre noi și stabilitatea țării. Aceasta este acum, după mine, drama țării!
Există soluții, dar întâi trebuie înțeleasă, conștientizată și asumată drama, ca să te poți apoi angaja serios și decisiv în soluții
Daniel David, fost ministru al Educației
AI, unealtă a omului sau agent cu drepturi și obligații?
Se vorbește foarte mult despre avansul AI și despre faptul că ne va fura locurile de muncă. Cum vedeți ecuația AI - munca umană?
- Cât timp inteligența artificală (AI) rămâne o unealtă a omului, nu este niciun pericol. Dimpotrivă, AI ne va ajuta să ne dezvoltăm competențe noi și vor apărea ocupații noi. Așa s-a întâmplat, spre exemplu, și în cadrul celei de-a treia revoluții industriale, când automatizarea muncii cu ajutorul computerelor, în ciuda fricii inițiale că computerele elimină omul din procesul muncii, a contribuit la evoluția societății și a fost, în final, spre binele omului.
Când AI va deveni un agent cu drepturi și obligații, atunci poate deveni un risc! Dar trebuie să conștientizăm acest lucru și să ne pregătim, definind noi aceste drepturi și obligații. De aceea, în timp ce trebuie să investim în progresul AI, fără teamă sau frână, trebuie să investim și în controlul etic și al acceptabilității sociale care vizează AI, pentru a proteja în final liberul arbitru al omului în aceste demersuri.
Spre exemplu, cele trei legi ale roboticii, menționate de Isaac Asimov în lucrarea „Eu, Robotul” mi se par încă inspiraționale pentru ce avem de făcut:
1. „Legea 1: Un robot nu trebuie să producă vreun rău unei ființe umane sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
2. Legea 2: Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
3. Legea 3: Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.”
Este GEN Z o generație leneșă, așa cum tot auzim? Cum ați descrie, prin prisma expertizei dvs, GEN Z?
- Ca generalizări statistice, nu ca atribute esențiale (generale/necesare) pe care le are fiecare persoană din GenZ, putem identifica unele atribute mai relevante pentru o generație în raport cu altă generație, fără a ajunge astfel la stereotipuri. Aceste atribute sunt formate în cursul dezvoltării ontogenetice și al educației, fiind grevate de unele evenimente sociale majore, mai ales de apariția unor revoluții industriale.
Încerc în continuare un profil psihologic sintetic preliminar și orientativ, bazat pe analiza mai multor studii psihosociale (vezi și datele Pew Reseach Center aici: https://www.pewresearch.org/social-trends/2020/05/14/on-the-cusp-of-adulthood-and-facing-an-uncertain-future-what-we-know-about-gen-z-so-far/)
- GenZ – cei născuți undeva între 1997-2012 – se identifică cu a patra revoluție industrială, a internetului și conectivității între lumea fizică și cea virtuală. Este o generație care nu înțelege și nu acceptă distincția dintre lumea fizică și cea virtuală așa cum o fac generațiile anterioare, pentru ei cele două fiind o singură lume! Adesea nu-i înțelegem și, prin tot felul de frici și angoase ale noastre, vrem să le interzicem accesul la o parte din lumea lor (ex. internet/rețele sociale/„screen”), în loc să-i învățăm cum să navigheze mai sigur în ea și să găsească în această fuziune fizic - virtual autenticitatea pe care o apreciază.
Nu sunt leneși, așa cum sugerează unii, ci pragmatici, știind ce și unde găsesc atunci când au nevoie, fără să se „agite” constant! Poate că nu se angajează ușor, dar pot să o facă atunci când acest lucru îi ajută pragmatic să se securizeze socioeconomic, până atunci încercând adesea demersuri antreprenoriale - mai ales de tip microantreprenoriat digital, nu neapărat demersuri clasice de tip spin-off, start-up.
În educație, sunt sensibili la conținuturi scurte, vizuale și interactive, cu o deschidere mare spre educație, în general, și educația informală/nonformală, în special. Creativitatea și inteligența favorizează adesea demersurile funcționale, în raport cu cele formale, dar trebuie susținuți pentru dezvoltarea echilibrată a formalului / abstractului vs. funcționalului / concretului.
Nu sunt leneși, așa cum sugerează unii, ci pragmatici, știind ce și unde găsesc atunci când au nevoie, fără să se „agite” constant!
Daniel David, fost ministru al Educației
Au trecut deja prin crize socioeconomice majore, astfel încât combină reziliența cu anxietatea față de prezent și viitor. Mai direct și informal spus, în ciuda unora care îi privesc cu neîncredere și îngrijorare – considerându-i prea vulnerabili (snowflake) și contradictorii –, mie îmi plac și am încredere în viitorul omenirii dus mai departe și de această generație, deoarece, dincolo de unele atribute care pot fi îmbunătățite (ca în cazul tuturor generațiilor!)
Mă uit și la faptul că includ și o sinteză interesantă a multor atribute valoroase din generații foarte diferite: prudența, inclusiv financiară (GenS: 1928-1945), relevanța eticii/moralei (GenBB: 1946-1964), autonomia/pragmatismul/antreprenoriat (GenX: 1965-1980), preocuparea pentru teme universale (ex. mediu/incluziune), non-individuale, ca milenialii (GenY: 1981-1996).
Da, par uneori contradictorii, dar, spus într-o formulă hegeliană, combină astfel teze (ex. cred că statul trebuie să se implice mai mult în societate) și antiteze (ex. valorizează autonomia individuală) în sinteze interesante și eficiente (ex. pragmatism pentru securitate financiară).
Mie îmi plac și am încredere în viitorul omenirii dus mai departe și de această generație
Daniel David, fost ministru al Educației, rector UBB
Care sunt cele opt competențe cheie, cu structură triadică
Care sunt meseriile viitorului și cât de relevantă mai este școala, mai sunt profesorii, în România lui 2026? Dacă nu mai sunt, cum îi facem relevanți?
- Sunt greu de anticipat corect noile meserii ale viitorului. Dar, ținând cont că viitorul nu se prezice (încă nu există!), ci se construiește, putem risca unele predicții, uitându-ne în prezent și anticipând pașii imediat viitori, dar nu cred că asta este miza principală. Mai ales că, deși aș putea enumera câteva ocupații mai provocatoare (ex. „operator de roboți sociali”, “mediator om-robot”, „profesor pentru AI”, “psiholog terapeut pentru roboți/AI”), sigur nu ar fi complet definite și / sau nu aș putea vorbi precis despre stabilitatea lor în timp.
De aceea, cred că este mai util ca, în timp ce încercăm să facem și asta, în paralel să ne pregătim sub aspectul competențelor, pentru a face față cât mai bine oricărui viitor posibil. Aici cred că cele opt competențe cheie, cu structură triadică - cunoștinte declarative/knowledge - cunoștințe procedurale/skills - valori / attitudes), asumate și în legislația din România, sunt foarte bune: (1) competențe de limbă / comunicare; (2) competențe multilingvistice; (3) competențe STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică); (4) competențe digitale, (5) competențe de viață (personale / sociale /de a învăța să învățăm); (6) competențe civice; (7) competențe antreprenoriale; (8) competențe de expresie și sensibilitate culturală.
La nivel de bază (minimal), pornim de la cinci competențe de bază - cu accent pe componenta de skills – (1) limbă și comunicare; (2) matematică; (3) științe; (4) digitale; (5) cetățenie (https://education.ec.europa.eu/education-levels/school-education/basic-skills), pe care le dezvoltăm apoi în cele cheie, care susțin ulterior competențe mai complexe de specializare și transversale.
Aici, educația noastră nu se ridică încă la nivelul așteptărilor - dimpotrivă, analfabetismul funcțional ne arată că eram în afara unei paradigme eficiente - dar, ca ministru, prin “Programul de Reforme QX”, am pus-o pe drumul bun.
Educația în noua paradigmă are nevoie de resurse și suport, astfel încât țara și oamenii să fie bine pregătiți pentru viitor
Daniel David, rector UBB Cluj
Atâta timp cât școala și profesorii își vor asuma rolul de a forma aceste competențe - cheie, în noua paradigmă, eu cred că rămân relevanți. Într-adevăr, modalitatea de formare trebuie să fie la rândul ei în acord cu vremurile: proces interactiv de co-creare (nu de „predare” clasică), într-o combinație de educație formală-nonformală-informată, cu tehnologie modernă (ex. gaiming/AI).
În plus, școala va trebui să-și mai asume un rol, și anume de a certifica aceste competențe care au fost dobândite prin educație informală/nonformală, inclusiv să deruleze activități continue de dezvoltare/evoluție a lor (upskilling/reskilling). Ca ministru, prin „Programul de Reforme QX”, am promovat toate aceste lucruri - unele introduse în premieră - prin schimbări paradigmatice și sper că ele vor continua să fie implementate.
Școala va trebui să-și mai asume un rol, și anume de a certifica aceste competențe care au fost dobândite prin educație informală/nonformală
Daniel David, fost ministru al Educației
