Presiunea timpului sau supraîncărcarea este indicată de 40% dintre angajații din România
Datele OSH Pulse 2025 arată că 45% dintre angajații români se confruntă cu oboseală provocată sau agravată de muncă, față de 37% la nivelul UE.
Presiunea timpului sau supraîncărcarea este indicată de 40% dintre angajații din România, comparativ cu 44% în UE, iar stresul, depresia sau anxietatea sunt indicate de 24%, față de 29% la nivel european.
Totodată, 55% dintre angajații români cred că dezvăluirea unei probleme de sănătate mintală le-ar afecta negativ cariera, comparativ cu 48% la nivelul UE. În cabinet, angajații performanți nu ajung neapărat să spună că suferă de burnout.
Problemele pentru care solicită ajutor sunt, cel mai frecvent, insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare, simptomele corporale sau senzația că nu se mai recunosc.
Uneori, momentul care îi determină să ceară sprijin este un atac de panică, un conflict profesional sau imposibilitatea de a se mai mobiliza pentru sarcini pe care anterior le gestionau fără dificultate.
„Întâlnesc frecvent această situație. Există un tipar recognoscibil: persoanele foarte performante solicită ajutor adesea târziu, când strategiile prin care au reușit să susțină ritmul profesional nu mai funcționează. Paradoxul este că performanța vizibilă poate ascunde mult timp deteriorarea stării interioare.
Angajatul continuă să livreze rezultate, iar cei din jur presupun că este bine. Chiar ea își poate folosi performanța ca argument împotriva propriei suferințe: «Dacă încă funcționez, înseamnă că nu este atât de grav»”, explică psihoterapeutul Florentina Niculescu.
De ce unii angajați ajung la epuizare
Pentru mulți dintre angajații performanți, valoarea personală este strâns legată de competență și de capacitatea de a face față. Epuizarea apare, de regulă, prin acumulare: volum mare de muncă, recuperare insuficientă și dificultatea de a pune limite.
La angajații foarte performanți, riscul poate fi amplificat de perfecționism, hiperresponsabilitate, teama de eșec, nevoia de control și tendința de a interpreta oboseala drept lipsă de disciplină. În loc să reducă ritmul, aceștia răspund adesea prin și mai mult efort, până când resursele fizice și psihice se diminuează semnificativ.
„Angajatul începe să-și interpreteze oboseala ca pe o lipsă de disciplină: «Trebuie să mă organizez mai bine», «Nu muncesc suficient», «Alții rezistă». Răspunsul devine, astfel, și mai mult efort. Mobilizarea poate fi susținută o perioadă îndelungată prin activare fiziologică, urgență și control. Când resursele se diminuează, poate apărea o cădere aparent bruscă, deși epuizarea s-a instalat progresiv”, explică psihoterapeutul Florentina Niculescu.
Performanța poate ascunde primele semne ale epuizării
Primele semne nu constau întotdeauna în scăderea productivității. Uneori se întâmplă exact contrariul: persoana muncește mai mult, verifică excesiv, acceptă sarcini suplimentare și nu se mai poate desprinde mental de activitatea profesională.
Printre semnalele timpurii care pot indica instalarea epuizării se numără:
• dificultățile de adormire sau trezirile nocturne cu gânduri despre muncă;
• oboseala care nu dispare după weekend sau concediu;
• iritabilitatea și toleranța redusă la frustrare;
• scăderea flexibilității și nevoia crescută de control;
• dificultățile de concentrare, uitarea sau apariția unor erori neobișnuite;
• retragerea socială;
• cinismul sau distanțarea emoțională față de muncă;
• senzația că orice solicitare nouă este „prea mult”;
• tensiunea musculară, durerile de cap, tulburările digestive sau palpitațiile;
• incapacitatea de a se odihni fără vinovăție;
• prezența fizică la serviciu, în paralel cu diminuarea disponibilității emoționale și creative.
Un semn izolat nu indică automat burnout, însă acumularea și persistența acestor modificări necesită atenție. Problema este că ele pot apărea în timp ce angajatul continuă să livreze rezultate și să fie apreciat profesional.
Această situație este descrisă uneori drept „burnout funcțional”: performanța profesională se menține, dar energia pentru familie, relații sau activitățile personale scade, iar problemele de somn și anxietatea devin tot mai prezente.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul drept un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu un diagnostic medical de sine stătător.
Ignorarea simptomelor poate adânci problema
Dacă epuizarea este ignorată, problemele de somn, anxietatea, dificultățile de concentrare și simptomele fizice se pot accentua. Pot crește și erorile, conflictele sau dorința de a părăsi locul de muncă.
Unele persoane încearcă să compenseze prin mai multă cafeină, alcool, medicație administrată necorespunzător sau și mai multă muncă. Aceste strategii pot masca temporar epuizarea, fără să îi rezolve cauzele.
Ce ar trebui să facă superiorii
Managerii ar trebui să observe schimbările și să deschidă dialogul pornind de la situații concrete, precum orele suplimentare repetate sau supraîncărcarea. Discuția trebuie să urmărească ajustarea priorităților, redistribuirea responsabilităților și protejarea perioadelor de odihnă, fără a pune la îndoială competența angajatului.
„Ajutorul nu poate însemna doar recomandarea terapiei, a unui concediu sau a unor tehnici de relaxare. Dacă angajatul revine în același sistem, cu aceeași supraîncărcare, aceleași ambiguități și aceeași lipsă de autonomie, intervenția individuală va avea limite.
Mesajul managerului ar trebui să fie: «Văd efortul pe care îl depui și vreau să găsim o formă sustenabilă de a continua», și nu «Am observat o slăbiciune pe care trebuie să o corectezi»”, subliniază psihoterapeutul Florentina Niculescu.
Prevenția presupune și măsuri organizaționale: un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie, predictibilitate, limite privind disponibilitatea în afara programului, recunoașterea contribuției și siguranța de a comunica dificultățile.
Stresul la locul de muncă generează pierderi de aproximativ 1 trilion de dolari la nivel global
Depresia și anxietatea legate de muncă generează anual pierderi de aproximativ 1 trilion de dolari la nivel global prin scăderea productivității, date confirmate în raportul Mental Health in the Workplace (WHO, 2022).
Aceste cifre explică de ce burnout-ul devine tot mai mult o preocupare economică majoră, dar și care sunt costurile ascunse ale acestui fenomen care stârnește din ce în ce mai multă îngrijorare.
Munca intensă, ritmul accelerat al vieții, presiunea constantă pentru performanță și conectarea permanentă la tehnologie transformă stresul într-o stare aproape continuă. În 2025, burnout-ul a afectat 1 din 4 români, din cauza volumului mare de muncă și lipsa echilibrului viață - muncă.
Companiile afectate înregistrează absenteism crescut, fluctuație de personal, scăderea eficienței și dificultăți în menținerea performanței pe termen lung.
Pentru angajatori, costurile ascunse ale burnout-ului sunt adesea mult mai mari decât cele vizibile. De aceea, companiile care investesc în wellbeing-ul angajaților, pot avea o creștere a productivității de până la 21% și ar duce la creșterea economiei globale cu 11,7 trilioane de dolari.
Ce este burnout-ul și cum se instalează la nivel neurologic
Burnout-ul apare atunci când stresul devine cronic, iar mecanismele de adaptare ale creierului sunt depășite. Cortizolul, hormonul stresului, este util în doze mici, însă secreția sa constantă produce inflamație neuronală, reduce plasticitatea sinaptică și afectează memoria, atenția și capacitatea de a lua decizii.
În stadiile avansate ale burnout-ului, creierul nu mai poate funcționa eficient. Pacienții descriu o senzație de ceață mentală, pierderi de memorie pe termen scurt și dificultăți de a se concentra chiar și la sarcini simple.
Stresul constant suprasolicită și sistemul nervos autonom, ceea ce uneori poate duce la tahicardie, tensiune arterială crescută și dezechilibre hormonale.
