Idei bune

Sunt corecte ideile enuntate in acest articol.
Eu ma gandesc, daca tot ma intrebati, la o problema care a avut in trecutul, nu prea indepartat o rezolvare pozitiva.
Este vorba despre cei ce pleaca de bunavoie, adica isi dau demisia. Personal, nu mi-i se pare corect ca o persoana care pleaca prin demisie sa nu poata beneficia de ajutor de somaj.
Sunt persoane, care au contribuit poate si peste 20 de ani in sistemul de pensii si asistenta sociala, care astazi sunt someri si daca nu isi gasesc nimic de lucru, nu au din ce trai.
Acest ciclu se repeta daca, dupa un anumit interval, pleaca si din urmatoarea firma. Acesor oameni, prin lege, le sunt opriti banii de pensii si asigurari sociale, de somaj.
De ce sa nu beneficieze de nici un sprijin, inca din prima luna cand sunt someri?
Ce se intampla daca se imbolnavesc cand sunt neimdemnizati, un nou caz pacientul Lazarescu?
A doua problema, pe care as dori sa o ridic, se refera la faptul ca, un somer, nu este intrebat de nimeni din ce traieste, nu este nimeni interesat de existenta sa.
Nu este normal acest fapt.
Cu cat acel individ se reintegreaza mai repede in munca, cu atat mai bine pentru societate, pentru ca el incepe sa consume, deci sa plateasca impozite si taxe, nu sa fie asistat social.
De ce legiuitorul a considerat ca, a renuntat de bunavoie la job, a vrut numai sa faca economie la buget, sa i-l pedepseasca pe acel individ?
In vechea legislatie, era oarecum corect, cel ce isi dadea demisia si avea minim 1 an vechime, primea ajutor de somaj.
A treia problema, pe care vreau sa o ridic se refera la faptul ca, posibilitatea de a nu primi nici un ajutor, daca cineva detine un teren si este somer. Cand statul a incasat taxele pentru somaj, sanatate, nu stia ca are si teren (nu stiu daca mai este valabil in Codul Muncii)?
A patra problema se refera la necunoasterea prevederilor din Codul Muncii de catre cei ocupati, practic, omul nu stie ce drepturi are.