De altfel, pe parcursul ultimelor luni am asistat la deteriorarea indicatorilor macroeconomici pe mapamond, pe fondul resimtirii deteriorarii climatului din economia financiara (in contextul intensificarii crizei finantelor publice in statele dezvoltate), dar si a ajungerii la final a programelor macroeconomice de sustinere implementate in trimestrele anterioare.
Pe de o parte, evolutia acestor indicatori a confirmat scenariul de decelerare a economiei mondiale la jumatatea anului curent. Pe de alta parte, comportamentul recent al indicatorilor macroeconomici pe mapamond exprima semnale predominant nefavorabile pentru evolutia economiilor dezvoltate pe termen scurt (ritmul de evolutie va decelera si in trimestrul III, nefiind exclus ca unele economii sa reintre in contractie in a doua jumatate a anului curent).
Intensificarea crizei finantelor publice atat in Europa dar si in Statele Unite a determinat cresterea volatilitatii pe pietele financiare internationale, acestea initiind un trend descendent pe parcursul ultimelor luni.
Iar neincrederea din economia financiara s-a transmis rapid in economia reala, indicatorii de sentiment deteriorandu-se puternic, atat in Zona Euro (sentimentul investitorilor – indicatorul Sentix, sentimentul investitorilor germani – indicatorul ZEW), dar si in Statele Unite (sentimentul consumatorilor – indicatorul calculat de Universitatea Michigan a inregistrat nivelul minim din ultimii 30 de ani).
Prin urmare, industria prelucratoare (motorul procesului de relansare in urma primului val de criza) prezinta semnale de reintrare in contractie (indicatorii din regiuni importante ale Statelor Unite – New York si Philadelphia – confirma acest scenariu). Iar in Zona Euro indicatorul PMI a semnalat contractia industriei prelucratoare in august.
Totodata, climatul din piata imobiliara americana a continuat sa se deterioreze in ultima perioada, desi costurile de finantare au consemnat scaderi importante, in urma sell-off-ului bursier recent (orientarea fluxurilor de capital catre obligatiuni a determinat declinul yield-urilor la titlurile de stat americane pe 10 ani la nivelul minim record de 1,9735%). Cu alte cuvinte, situatia structurala se mentine dificila in acest sector si, deocamdata, nu putem vorbi despre semnale de stabilizare si relansare sustenabila.
Economiile europene au consemnat o decelerare severa pe parcursul trimestrului II, evolutie determinata de deteriorarea sentimentului economic in contextul intensificarii crizei finantelor publice din regiune si propagarii acesteia spre tarile cu o dimensiune importanta.
Economia Zonei Euro a crescut cu doar 0,2% q/q, in decelerare comparativ cu ritmul de 0,8% q/q din T1. Iar locomotiva Europei – economia germana – a crescut cu doar 0,1% q/q (dupa un avans de 1,3% q/q din T1), in timp ce economia franceza (a doua ca dimensiune din Zona Euro) a stagnat.
In acest context, de evolutie mult sub potential, conditiile la nivelul pietei fortei de munca se deterioreaza, in principal in economiile mai flexibile (Statele Unite, Marea Britanie).
Iar tensiunile din sfera finantelor publice din economiile dezvoltate ar putea determina un scenariu de “hard-landing” pentru economia mondiala (al doilea val de criza economico-financiara). In acest moment, probabilitatea unui astfel de scenariu este destul de ridicata, mai ales in randul economiilor dezvoltate.
Confruntate cu aceste evolutii autoritatile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond cauta solutii viabile pentru depasirea acestui moment. Desi marja de manevra a politicii economice pe mapamond este foarte redusa in acest moment.
In Statele Unite Rezerva Federala a ancorat asteptarile cu privire la evolutia dobanzii de politica monetara (aceasta se va mentine la nivelul minim record pana la jumatatea anului 2013) si a anuntat ca va adopta noi masuri monetare de sustinere a economiei. Insa eficienta politicii monetare a scazut in ultimele trimestre (impactul programului QE II al Rezervei Federale asupra economiei reale a fost foarte redus). Totodata, in plan bugetar trebuie implementate ample programe de consolidare pe termen mediu.
In Europa situatia este si mai critica! In ciuda masurilor implementate si a planurilor de creare a unui guvern european, pietele financiare nu par convinse de fezabilitatea aceste propuneri. Practic pietele financiare au taxat starea critica a finantelor publice din mai multe state europene, membre ale Zonei Euro, dar si sustenabilitatea Uniunii Monetare, data fiind lipsa coordonarii in plan bugetar (si a uniunii politice).
Aceste atacuri speculative ale pietelor financiare sunt similare cu cele din Sistemul Monetar European de la inceputul anilor 1990. Uniunea Monetara Europeana nu a constituit o zona monetara optima in momentul crearii (1999) si nici nu a devenit ulterior. Mai mult, Zona Euro a constituit o umbrela pentru economiile cu traditie in indisciplina bugetara (costul redus de finantare din perioada premergatoare crizei a condus la accentuarea dezechilibrelor structurale ale finantelor publice).
Incertitudinile ridicate din economia mondiala, dar si din sfera sistemului financiar international, criza finantelor publice din economiile dezvoltate si perspectivele de inflatie sunt reflectate elocvent de cotatia aurului, care atinge maxime dupa maxime (peste 1 900 dolari/uncie).
Deocamdata nu putem mentiona decat o situatie critica in economiile dezvoltate (ajustarea acestora a devenit imperativ necesara, desi costul ajustarii va fi foarte ridicat, tinand cont de lipsa cresterii economice) si o serie de factori de risc, care se pot amplifica in perioada urmatoare.
Aceste riscuri implica si sectorul financiar-bancar privat, exprimand semnale nefavorabile pentru evolutia economiilor, cel putin pe termen scurt.
Deocamdata nu s-au identificat solutii credibile pentru cancerul finantelor publice. Reducerea poverii datoriei publice ar putea implica o perioada cu inflatie ridicata. Ceea ce s-ar traduce prin noi distorsiuni in economia reala, prin scaderea nivelului de trai si o perioada prelungita (mai multi ani) de incertitudini, cu impact nefavorabil pentru performanta macroeconomica.
Pe de o parte, evolutia acestor indicatori a confirmat scenariul de decelerare a economiei mondiale la jumatatea anului curent. Pe de alta parte, comportamentul recent al indicatorilor macroeconomici pe mapamond exprima semnale predominant nefavorabile pentru evolutia economiilor dezvoltate pe termen scurt (ritmul de evolutie va decelera si in trimestrul III, nefiind exclus ca unele economii sa reintre in contractie in a doua jumatate a anului curent).
Intensificarea crizei finantelor publice atat in Europa dar si in Statele Unite a determinat cresterea volatilitatii pe pietele financiare internationale, acestea initiind un trend descendent pe parcursul ultimelor luni.
Iar neincrederea din economia financiara s-a transmis rapid in economia reala, indicatorii de sentiment deteriorandu-se puternic, atat in Zona Euro (sentimentul investitorilor – indicatorul Sentix, sentimentul investitorilor germani – indicatorul ZEW), dar si in Statele Unite (sentimentul consumatorilor – indicatorul calculat de Universitatea Michigan a inregistrat nivelul minim din ultimii 30 de ani).
Prin urmare, industria prelucratoare (motorul procesului de relansare in urma primului val de criza) prezinta semnale de reintrare in contractie (indicatorii din regiuni importante ale Statelor Unite – New York si Philadelphia – confirma acest scenariu). Iar in Zona Euro indicatorul PMI a semnalat contractia industriei prelucratoare in august.
Totodata, climatul din piata imobiliara americana a continuat sa se deterioreze in ultima perioada, desi costurile de finantare au consemnat scaderi importante, in urma sell-off-ului bursier recent (orientarea fluxurilor de capital catre obligatiuni a determinat declinul yield-urilor la titlurile de stat americane pe 10 ani la nivelul minim record de 1,9735%). Cu alte cuvinte, situatia structurala se mentine dificila in acest sector si, deocamdata, nu putem vorbi despre semnale de stabilizare si relansare sustenabila.
Economiile europene au consemnat o decelerare severa pe parcursul trimestrului II, evolutie determinata de deteriorarea sentimentului economic in contextul intensificarii crizei finantelor publice din regiune si propagarii acesteia spre tarile cu o dimensiune importanta.
Economia Zonei Euro a crescut cu doar 0,2% q/q, in decelerare comparativ cu ritmul de 0,8% q/q din T1. Iar locomotiva Europei – economia germana – a crescut cu doar 0,1% q/q (dupa un avans de 1,3% q/q din T1), in timp ce economia franceza (a doua ca dimensiune din Zona Euro) a stagnat.
In acest context, de evolutie mult sub potential, conditiile la nivelul pietei fortei de munca se deterioreaza, in principal in economiile mai flexibile (Statele Unite, Marea Britanie).
Iar tensiunile din sfera finantelor publice din economiile dezvoltate ar putea determina un scenariu de “hard-landing” pentru economia mondiala (al doilea val de criza economico-financiara). In acest moment, probabilitatea unui astfel de scenariu este destul de ridicata, mai ales in randul economiilor dezvoltate.
Confruntate cu aceste evolutii autoritatile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond cauta solutii viabile pentru depasirea acestui moment. Desi marja de manevra a politicii economice pe mapamond este foarte redusa in acest moment.
In Statele Unite Rezerva Federala a ancorat asteptarile cu privire la evolutia dobanzii de politica monetara (aceasta se va mentine la nivelul minim record pana la jumatatea anului 2013) si a anuntat ca va adopta noi masuri monetare de sustinere a economiei. Insa eficienta politicii monetare a scazut in ultimele trimestre (impactul programului QE II al Rezervei Federale asupra economiei reale a fost foarte redus). Totodata, in plan bugetar trebuie implementate ample programe de consolidare pe termen mediu.
In Europa situatia este si mai critica! In ciuda masurilor implementate si a planurilor de creare a unui guvern european, pietele financiare nu par convinse de fezabilitatea aceste propuneri. Practic pietele financiare au taxat starea critica a finantelor publice din mai multe state europene, membre ale Zonei Euro, dar si sustenabilitatea Uniunii Monetare, data fiind lipsa coordonarii in plan bugetar (si a uniunii politice).
Aceste atacuri speculative ale pietelor financiare sunt similare cu cele din Sistemul Monetar European de la inceputul anilor 1990. Uniunea Monetara Europeana nu a constituit o zona monetara optima in momentul crearii (1999) si nici nu a devenit ulterior. Mai mult, Zona Euro a constituit o umbrela pentru economiile cu traditie in indisciplina bugetara (costul redus de finantare din perioada premergatoare crizei a condus la accentuarea dezechilibrelor structurale ale finantelor publice).
Incertitudinile ridicate din economia mondiala, dar si din sfera sistemului financiar international, criza finantelor publice din economiile dezvoltate si perspectivele de inflatie sunt reflectate elocvent de cotatia aurului, care atinge maxime dupa maxime (peste 1 900 dolari/uncie).
Deocamdata nu putem mentiona decat o situatie critica in economiile dezvoltate (ajustarea acestora a devenit imperativ necesara, desi costul ajustarii va fi foarte ridicat, tinand cont de lipsa cresterii economice) si o serie de factori de risc, care se pot amplifica in perioada urmatoare.
Aceste riscuri implica si sectorul financiar-bancar privat, exprimand semnale nefavorabile pentru evolutia economiilor, cel putin pe termen scurt.
Deocamdata nu s-au identificat solutii credibile pentru cancerul finantelor publice. Reducerea poverii datoriei publice ar putea implica o perioada cu inflatie ridicata. Ceea ce s-ar traduce prin noi distorsiuni in economia reala, prin scaderea nivelului de trai si o perioada prelungita (mai multi ani) de incertitudini, cu impact nefavorabil pentru performanta macroeconomica.
