Povestea afacerii
Smart Glass Design, specializata in producerea de obiecte din sticla decorate manual, unicat sau in serii limitate, s-a dezvoltat dintr-o afacere de familie.“Mama mea avea o firma de decoratiuni interioare, unde se producea in serii mari, asa ca am decis sa o ajut in procesul de distributie, impreuna cu un prieten, Nicolae Cernat. Noi nu ne implicam in procesul de productie propriu-zis, ci doar administram afacerea”, isi aminteste Violeta Serban.
Dupa un timp, Violeta Seban a renuntat la job-ul pe care il avea in cadrul unei companii de investitii si a preluat conducerea afacerii. A analizat piata si a observat ca se vindeau produse de serie, foarte simple, care sa asigure un flux mare. Se lucra in fabrici, cu multi muncitori, iar costurile erau mai mici.
Atunci s-au gandit ca, daca vor continua cu astfel de produse, nu vor putea concura cu preturile mici de pe piata, asa ca au schimbat strategia si au incercat sa gaseasca o varianta care sa le permita vanzarea la un pret mai mare decat costurile si, in acelasi timp, sa aduca ceva nou pe piata, care sa aiba o alta valoare, data atat de modelul in sine, cat si de atribute precum lucrul manual, unicat sau serie limitata.
Asadar, in iulie 2006, si-au reorientat afacerea spre o alta nisa si i-au dat un nou nume: Smart Glass Design.
“Am schimbat mai intai omul; am inceput sa lucrez eu si sa realizez modele deosebite, pe sticla de calitate mai buna”.
Atunci cand a demarat afacerea avea multe instrumente de la mama sa, asa ca investitia initiala nu a depasit 5.000 de lei, din care cea mai mare parte a fost reprezentata de achizitionarea unui calculator. Au urmat apoi investitii treptate din incasarea banilor pe comenzi.
“Un motiv pentru care nu am investit mai mult la inceput a fost acela ca nu aveam un plan, nu stiam incotro ma indreptam. Au inceput insa sa apara cererile din partea prietenilor, pentru diferite ocazii; totul a evoluat din inertie si nu am mai putut sa ma las”, isi aminteste Violeta Seban.
Foarte multe aspecte cu privire la tehnica le-a invatat inainte de a incepe sa lucreze, a furat meserie intrucat, imediat cum a inceput sa lucreze si sa comercializeze obiectele pe care le facea in atelier, nimeni nu a mai vrut sa-i destainuie din tainele acestei arte. Asadar, invatase dinainte cum se fac cioburile din sticla, cum se lucreaza stilul Tiffany (tehnica vitraliilor, adaptata).
“Ceea ce lucrez eu acum este tehnica veche de imbracare in plumb si cositorie. Am avantajul ca am baile de cuprare si pot sa-i dau o nuanta rosiatica sau sa le alamesc si atunci devin aurii”, completeaza Violeta Serban.
De asemenea, considera ca elementul de noutate pe care l-a adus pe piata consta in adoptarea muchiilor rigide (insa nu taioase) la bucatile de sticla aplicata, care dau o alta imagine obiectelor decorative, le confera volum.
Tehnica lucrului pe sticla
Violeta Serban si Mihai si-au creat propriile modele de sticla, cele care li s-au parut cele mai expresive si care le ofera o libertate mai mare de a improviza decoratiuni.“Ma duc la sticlar, ii duc desenul, el face o forma din lemn sau metal, sulfa sticla in culorile pe care le vreau eu si ii platesc acest serviciu", apoi obiectele de sticla simpla intra in atelier, unde intra in procesul de transformare.
A renuntat sa colaboreze cu sticlariile din Bucuresti, intrucat obiectele produse de acestea i se pareau de foarte proasta calitate, asa ca, acum, face toate comenzile la o sticlariei din Sibiu, unde este o traditie bogata in domeniu.
Cioburile necesare si le creeaza, din sticla sparta, aranjata, cioplita, fasonata, insa nu foloseste doar sticla.
“De-a lungul timpului am folosit si scoici, frunze, bucati de lemn, orice se poate adauga pe sticla, cu conditia sa nu se dizolve in acid. Apoi le pictez cu un bronz special care permite sa treaca curentul electric prin el, se face contactul electric si se agata intr-o baie galvanica. Atunci se face transferul de pe anozii de cupru electronic, pe care eu il cumpar, pe catodul meu si asa ia nastere acel decor de metal”, ne impartaseste Violeta Serban, marturisind, in acelasi timp, ca ii place sa foloseasca nuante de culori vii, puternice.
La o vaza lucreaza cel putin 24 de ore, pentru cele mai simple modele, insa totul depinde de tehnica aleasa, modelul si dimensiunea obiectului decorat, astfel ca a avut un candelabru la care a lucrat mai mult de trei luni.
Vara, au comenzi de pahare pentru nunta, care de obicei se incadreaza intre 4 si 25 de pahare. In aceasta situatie, fiecare client isi alege paharul si face comanda, care ii este livrata acasa.
Pentru o nunta am lucrat pe pahare Rosental, care unul, fara decoratie, costa in jur de 160 lei, la care s-a adaugat decoratia de 60 lei pentru un pahar.
Etapele crizei
Desi anul 2008 a fost unul bun pentru afacere, la inceputul lui 2009 au inceput sa simta efectele crizei. Au inceput sa se inchida magazinele in care vindeau, sau sa inceteze colaborarea din cauza faptului ca nu-si mai permiteau sa cumpere produsele lor si pentru ca oamenii nu le mai cumparau. Asadar, de la un numar de doisprezece magazine in care vindeau in 2008, au ajuns acum sa mai colaboreze doar cu doua.Criza i-a lovit din februarie, iar cel mai greu moment a fost in luna martie, cand nu au reusit sa vanda niciun produs.
“Am ajuns la situatia in care stateam acasa si cautam comenzi pe Internet, incercam chiar sa-mi gasesc alt loc de munca”, marturiseste Violeta Serban.
O consecinta directa a crizei a fost faptul ca nu au mai putut sa participe la targuri si expozitii internationale, dar nici la cele din Romania, intrucat taxele de participare s-au marit, iar inchirierea unui loc la un targ de la Romexpo, de exemplu, a crescut de la 30 la 40 de euro pe metro patrat.
Chiar si companiile mai mari, care isi produc sticla singure, nu au avut incasari foarte bune in anul 2008.
“Ca o strategie de criza, am inceput sa producem linii de produse, pentru a impulsiona vanzarile, deoarece am observat ca nu puteam creste numarul de clienti, am incercat sa-i incurajam sa cumpere mai mult", declara Nicolae Cernat.
In septembrie insa au inceput sa apara comenzile care le-au alimentat din nou dorinta de a continua in aceasta afacere. Mai mult decat atat, acum lucreaza la cea mai valoroasa comanda pe care au avut-o vreodata: 500 de vaze pentru care vor incasa 16.000 de euro. Comanda este pentru o companie care intentioneaza sa le ofere drept cadouri de Craciun angajatilor, asa ca sulfa sticla la Sibiu si o matriteaza pentru ca persoana care a facut comanda o vrea personalizata pentru firma lui.
Dificultati pe piata
Cei doi vorbesc cu nostalgie despre perioada in care, in Romania, erau multe sticlarii care produceau obiecte frumoase, de calitate. Multe s-au inchis dupa `89, iar cele care au ramas incep sa faca tot mai multe compromisuri, nu fac investitii si folosesc materie prima ieftina. In plus, nu mai exista fabrica de cristaluri in tara, asa ca, daca au nevoie, trebuie sa importe.“Sticlarii sunt extrem de talentati, insa nu inteleg ca talentul nu e de ajuns pentru a dezvolta o afacere prospera in domeniu, asa ca pierd mult in fata concurentei la targurile internationale”, completeaza Nicolae Cernat.
In ceea ce priveste afacerile din acest domeniu, Nicolae Cernat considera ca trebuie dezvoltate cu pasi mici deoarece nu aduc un venit constant, vanzarile fiind puternic influentate de perioada anului, in special de apropierea Sarbatorilor de iarna.
“In 2007, in Ajunul Craciunului, montam lampile Tiffany in casa unei cliente, in timp ce ea impodobea bradul”, isi aminteste Cernat.
Ca numar, cea mai mare comanda a fost un export in Bulgaria - 700 de obiecte.
Pe durata acestor patru ani, cea mai mare dificultate de care s-au lovit a fost lipsa de seriozitate a sticlariilor, care nu le aduceau comanda la timp. Astfel, la randul lor, intarziau sa trimita comenzile sau le trimiteau incomplete. De asemenea, le este greu sa gaseasca oameni pe care sa-i angajeze in atelier.
