Concurs de muzica pentru corporatisti
Initiatorul concursului, Sorin Urzica, proprietarul clubului Music Club, spune ca un festival dedicat pasionatilor de muzica rock din mediul corporate ii va atrage pe cei care au cantat intr-o formatie cu ceva timp in urma sau si-au dorit sa faca acest lucru, insa nu au avut ocazia pana acum.In plus, a gandit evenimentul si ca pe o modalitate de team-building ”out of office”, intr-o perioada in care nivel de stres este in crestere in multe companii.
Pana acum s-au inscris noua trupe, la care se vor mai adauga doua formatii. Din line-up-ul concursului fac parte, printre altii, KPMG, Agentia de Publicitate 23, Asociatia Elumni-Erudio, Johnson&Johnson si ARBO Interactive.
”Consideram ca sunt binevenite unele deconectari de la generatorul cotidian de stres mai ales in aceasta perioada complicata de criza economica, pentru multi oameni din companii. De altfel, acest eveniment se adreseaza in mod clar celor pentru care muzica reprezinta o pasiune puternica si care le ofera o stare de bine”, completeaza Urzica.
Una dintre trupele inscrise in concurs este Elumni-Erudio Alumni, care reuneste absolventi ai programului Erisma dezvoltat de Erudio, din toate seriile, si un profesor, coordonati de Mihaela Ginju (foto), CEO Erudio.
„In mod natural, un proiect muzical ne-a atras atentia imediat. Printre absolventii Erisma avem chitaristi, pianisti, colegi care au avut in studentie trupele lor si care s-au bucurat sa se reintoarca la vechi pasiuni”, sustine Mihaela Ginju.
De asemenea, ea considera ca, atunci cand pui la cale un proiect artistic facut de amatori pasionati, sansele de reusita sunt uneori mai mari decat cele ale profesionistilor, iar cand spune reusita se gandeste la bucuria si emotia care ajung la public si il conving de autenticitatea actului artistic.
„Un astfel de proiect te obliga sa-ti depasesti granitele, sa fii creativ, flexibil, dar si atent la ceea ce pot si au de oferit ceilalti. Este o experienta care te imbogateste uman si spiritual si care se transfera firesc in celelalte planuri - familial si profesional”, completeaza coordonatoarea echipei.
Cititi mai multe in slide-ul urmator despre amintiile managerilor legate de muzica.
Muzica face casa buna cu managementul
Chiar daca managerii dau de multe ori impresia unor persoane calculate, pentru care arta poate insemna cel mult un domeniu profitabil pentru investitii, multi dintre ei au avut din copilarie legaturi puternice cu un instrument muzical, sau chiar trupe, concerte si albume.Carmen Bahrim, CEO al companiei Cardif Asigurari, marturiseste ca a studiat pianul cativa ani, insa a renuntat in momentul in care profesorul sau a emigrat din Romania. Nu a fost un abandon imediat si definitiv. Mai are si acum pianul cu coada in casa parintilor si a mai avut tentative de reluare a studiului.
Pana la urma, a primat insa matematica si necesitatea de a continua intr-o directie sau alta, asa ca, impreuna cu parintii, a luat decizia de a urma alta cale decat cea artistica.
„Am facut parte din corul scolii si la un moment dat am avut sansa sa fiu invitata la o auditie pentru Madrigal. Din pacate, la momentul respectiv, nu doream sa calatoresc si am renuntat si la aceasta experienta, care sunt convinsa ca m-ar fi imbogatit ca om”, isi aminteste Carmen Bahrim, care face parte din grupul de backing vocals.
Si jurnalistul Robert Turcescu, unul dintre profesorii managerilor in cadrul programului Erisma, a avut legaturi puternice cu lumea muzicii. Astfel, in anul 1995 el a lansat un disc, cand facea parte din trupa Kapela, insa odata ce a inceput Facultatea de Jurnalism si-a dat seama ca nu le poate face pe amandoua bine pentru ca meseria presupune turnee si un stil de viata pe care nu poti sa ti-l asumi in paralel cu un alt job.
„Numai cine nu a cantat nu intelege ca odata ce ai pus mana pe un instrument, si cred ca mai ales cu chitaristii se intampla asta, ai un sentiment pe care nu-l uiti si, la un moment dat, te inunda din nou”, adauga Turcescu, chitara solo in cadrul trupei.
Asa ca, in urma cu doi ani de zile, intrand intr-un magazin de instrumente muzicale, a vazut o chitara rece pe care si-o dorea de cand era copil si, sub impulsul momentului, si-a cumparat-o. Mai mult decat atat, anul trecut, de ziua lui, si-a cumparat o alta chitara a copilariei sale, un Fender Stratocaster, si de aici a pornit toata nebunia, astfel ca acum are o trupa alcatuita din cativa jurnalisti.
„La un moment dat vrei sa iasa ceva, asa ca pregatim niste iesiri in toamna, insa, chiar daca nu putem spune ca ne schimbam meseriile de acum, tot ceea ce facem e foarte serios, avem un program foarte clar stabilit de repetitii, se lucreaza, iar acum a venit acest concurs, la care Erudio vrea sa participe cu o piesa si unde nici nu concep sa nu luam premiul I”, spune Turcescu.
Povestea lui seamana foarte bine cu cea a lui Dragos Calin (chitara solo), director general Maersk Line, care canta de cand era copil, a studiat sapte ani de chitara clasica, a trait patru ani de trupa rock, dupa care s-a lasat de muzica pentru ca nu castiga bani.
„Am vandut tot si m-am apucat de scoala. Am tinut-o asa aproape zece ani, dupa care am intrat intr-un magazin de chitare sa vad, de curiozitate, ce mai era nou pe piata. Am iesit de acolo cu o chitara electrica si cu o statie pe care le-am dus acasa si am inceput sa-mi trezesc vecinii din bloc. iar de atunci cant de placere”, adauga Dragos Calin.
Si Catalin Caia(foto jos), business manager regional pe pietele emergente al unei companii furnizoare de echipamente pentru birou si tipar digital, spune ca, la fel ca si alti prieteni din formatie, nu a mai cantat de 20 de ani, chiar daca, in liceu a avut o scurta experienta muzicala in calitate de vocalist in formatia rock a Colegiului National Petru Rares din Piatra Neamt. Pasiunea pentru muzica isi are insa radacinile in copilarie, cand a inceput scoala de muzica, sectia pian.
”Desi parintii mi-au cumparat o pianina vieneza – adevarata piesa de colectie, n-am terminat decat un an, parasind pianul pentru chitara, de data aceasta fara profesor”, isi aminteste cel care acum este voce solo in cadrul formatiei.
Adrian Vascu, director servicii de consultanta la KPMG, si cealalta voce solo a formatiei, marturiseste ca muzica a fost intotdeauna cel mai important hobby al sau: „In clasele primare si in liceu am cantat intr-o trupa, chitara si voce, iar in studentie am cantat folk in cadrul Brigazii Bum a facultatii de mecanica din Cluj”, isi aminteste Vascu.
Prilej de evadare
In ceea ce priveste importanta pe care o au astfel de activitati recreative, Robert Turcescu considera ca fiecare trebuie sa aiba o pasiune, un lucru la care, daca renunti, te amputeaza sufleteste, pe de o parte, iar pe de alta parte te transforma intr-un om de tip robotel. „Muzica este pasiunea vietii mele, elementul care ma scoate din cotidian. In studio ma relaxez, uit de toate, pentru ca atunci cand intri in sala de repetitie nu ai cum sa te mai gandesti la altceva. De asemenea, practicarea unei pasiuni ne demostreaza ca nu suntem unidimensionali, nu ne putem baza exlusiv pe ceea ce facem in cariera si ca avem nevoie de supape, care sa ne elibereze”.
In plus, el adauga ca ii uneste sentimentul de a avea o pasiune comuna si crede ca, atunci cand ai peste 30 de ani, e foarte greu sa-ti mai faci prieteni. Prin urmare, faptul ca, la un moment dat, o pasiune reuseste sa te uneasca cu alti oameni si sa-ti faci noi prieteni este un sentiment unic.
„In momentul de fata, pentru ca am reusit sa facem bani in meseriile pe care le practicam, am luat toate intrumentele copilariei noastre, statiile Marshall si chitarele Fender; sunt instrumentele noastre si ne bucuram de ele la orice ora din zi sau din noapte”, adauga Turcescu.
Totodata, Adrian Vascu (foto), director servicii de consultanta la KPMG, crede ca, prin intermediul muzicii si al acestei trupe, fiecare dintre ei isi exerseaza sentimentul de solidaritate, care este foarte important in general, si cu un plus de importanta in aceasta perioada de criza, dar si spiritul de echipa.
La randul sau, Catalin Caia spune ca, atunci cand a devenit Elumni (Erudio-Alumni), a invatat ca exista viata in afara firmei.
„Fiind corporatist de 14 ani, am cautat diferite metode sa ma joc: in fata camerelor de filmat, pe o scena de teatru, intr-un studio de inregistrari muzicale... Am castigat mai multa incredere in mine, cred ca am devenit mai creativ si am inceput sa traiesc viata cu mai multa pasiune. Am invatat ca pentru a fi un lider performant trebuie sa te implici in experiente din care sa inveti cat mai mult, si atunci caut sa ma implic in evenimente care alatura lumea de afaceri cu cea a oamenilor de cultura”, adauga Catalin Caia, care spune ca astfel de evenimente arata pasiunile oamenilor din corporatii, in spatele cravatelor si costumelor business.
In plus, Carmen Bahrim, sefa Cardif Asigurari, vede acest eveniment ca pe o oportunitate de a-si redescoperi o aptitudine lasata intr-o stare latenta de multi ani de zile.
Si coordonatoarea echipei, Mihaela Ginju, a terminat o scoala de muzica, a studiat sapte ani de vioara si trei de pian, iar in clasa a treia bunicul i-a daruit o chitara. In timpul studentiei a cantat in coruri studentesti, dar si in corurile bisericilor Anglicana si Luterana.
"In 1993 m-am reintalnit cu Stefan Banica JR cu care am cantat in primul lui grup de backing vocals (The Fifties). Eram angajata la Arexim, asa ca ziua munceam, iar seara mergeam la repetitii. Cand aveam concerte ii invitam pe toti colegii de serviciu", isi aminteste Ginju.
Si acum se aduna in casa unei prietene si pregatesc cate un concert de Paste si unul de Craciun, in care canta parinti si copii, deopotriva. Nici unul nu e profesionist, insa, de dragul cantatului, au invatat sa citeasca partituri si sub indrumare Mariuchii, fizician astronom si pianist concertist, canta Bach, madrigale, negro spirituals, colinde sau tot ce le face placere.
Muzica si criza
In ceea ce priveste succesul unor astfel de evenimente in mediul corporate, componentii trupei sunt de parere ca nu are nicio legatura cu contextul economic actual.„Nu cred ca ele sunt o supapa prin care oamenii isi varsa naduful adunat peste zi, ci consider ca sunt o etapa normala in evolutia si educarea clasei de mijloc romanesti. Asociatiile de acest gen (business-cultural) fac parte, cred eu, din micile indicii care arata ca aceasta clasa trece peste "tarele" educatiei comuniste catre o societate moderna”, este de parere Catalin Caia.
De aceeasi parere sunt si Mihaela Ginju, care spune ca, pentru a te ocupa de tine insuti nu trebuie sa astepti nici criza, nici momentele de crestere economica, dar si Carmen Bahrim, CEO Cardif Asigurari (foto), atunci cand il parafrazeaza pe Nichita Stanescu. Poetul spunea ca muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nicio intrebare, „atunci, in mod ironic as putea spune ca in mod sigur muzica ajuta, pe vreme de criza sau nu”.
In contextul actual, proprietarul Music Club spune ca festivalul este privit ca o modalitate de promovare, dar acesta este un efect colateral, pentru localul ce activeaza de sapte ani pe piata cluburilor cu muzica live din Capitala. In ciuda acestei reputatii, criza nu a trecut neobservata pentru club, astfel ca cifra de afaceri a scazut cu 35% in 2009 fata de 2008. Nici prima jumatate a anului nu a adus o imbunatatire la nivelul vanzarilor, in primele cinci luni inregistrandu-se chiar o scadere usoara fata perioada similara a anului trecut.
"Cel mai important este ca numarul de clienti din club s-a pastrat in toata aceasta perioada, ceea ce, dupa parerea mea, deriva din traditia clubului si calitatea constanta a spectacolelor live", declara Urzica.
