“Da-te mai la o parte…nu am semnal!”. Nedumerit, colegul se dadu jos de pe pervaz, in rasetele celui care ii ceruse acest lucru. “N-are ma a face semnalul cu faptul ca tu stai sau nu in fereastra, ce naiba!”. Era prima mea interactiune cu un telefon mobil, undeva in clasa a X-a, a doua jumatate a anilor ’90. ?
Era bip-urilor, era in care scriam mesajeLegateInStilulAcestaPentruAEconomisi spatiu – fiecare SMS era taxat. Perioada in care Vodafone avea oferta “primele 2 secunde gratuite” de sunai si spuneai doar franturi de propozitii, in mod repetat – veneau cearceafuri de facturi. In mod ironic, statisticile arata ca lumea prefera acum sa nu mai vorbeasca atat de mult cat sa foloseasca Messenger sau WhatsApp pentru a comunica, desi nu mai exista, practic, nicio limita.

In anii ’90, cand vedeai doi oameni vorbind pe strada la telefoane mobile, invariabil faceam gluma aceea – ia uite-i si pe-astia, vorbesc intre ei! Primul meu telefon mobil a fost un Siemens “cu antenuta”, nu mai stiu cum ii spunea si tin minte ca atunci cand l-am scos din buzunar in metrou, jumatate din vagon s-a intors sa se uite la mine.

“Ia uite-l ma si pe-asta, baiat de bani gata! De parca are semnal aici!”, imi imaginam ca isi spune lumea. Mi-a fost jena si l-am bagat, repede, la loc in buzunar.

Pe vremea aceea inca trimiteam mail-uri pe Kappa.ro sau chiar K.ro, Yahoo Messenger-ul era la mare cinste si multi inca nu intelegeau deloc notiunea de cloud – faptul ca poti sa citesti mail-urile de pe orice computer, de exemplu. Pierdeam noptile pe Mirc vorbind cu o fata din Israel pe Internetul care era mai ieftin dupa 22:00 si, dupa cateva luni de filozofat online, ne-am trimis poze. In format fizic, prin Posta.

Primul mare WOW a venit, insa, atunci cand am pus mana prima oara pe un smartphone. Si atunci mi-am dat seama ca tehnologia CHIAR nu o sa aiba vreo limita – si, credeti-ma, imaginatia mea a fost intotdeauna bogata, influentata de filme, seriale si carti precum Star Trek, Fundatia si Robotii lui Asimov sau Star Wars.

De altfel, recent discutam cu un oficial al Samsung si ii spuneam ca telefoanele pliabile sunt o idee extraordinara (mai ales pentru calatorii mai lungi, cand vrei sa te uiti la un film si ecranul telefonului, desi din ce in ce mai mare, poate fi insuficient), dar astept inca o holograma a la “Help me Obi Wan Kenobi, you’re my only hope!”. Am citit si cateva review-uri ale produsului (inca sunt destul de rare, din pacate), si calitatea se ridica la standardele (auto)impuse de Samsung - ecran foarte clar, luminos, iar trecerea de la telefon de 4,6 inci la mini tableta/eReader de 7,3 inci se face usor. Galaxy Fold are 6 (sase!) camere, pentru a putea sa faci fotografii in orice moment sau mod - smartphone sau tableta. O idee buna, de altfel, pentru a nu rata vreun moment.

Impactul primului model Galaxy - GT-I7500


In 2009, ca jurnalist tech, am avut ocazia sa testez pentru prima oara un smartphone in extenso – este vorba de Samsung GT-I7500 Galaxy, aka primul din gama Galaxy care anul acesta a ajuns la varsta de 10 ani.

Tin minte ca, alaturi de inca doi prieteni, am fost intr-o ceainarie unde era muzica ambientala si le-am aratat ce poate Shazam. Mi s-a parut, efectiv, ceva magic – sa poti sa asculti o melodie si sa stii imediat cine o canta! Apoi, pe acelasi Samsung, am instalat un joculet care se folosea de accelerometrul din telefon – trebuia sa ghidezi o biluta printr-un labirint, prin inclinarea telefonului. Stiu, suna banal in ziua de azi, insa acum zece ani era inca WOW!

Am fost convins de telefon, asa ca mi-am cumparat in 2011 primul meu smartphone, un Galaxy S II – recunosc, m-am despartit destul de greu de feature phones. L-am cumparat in special pentru a inlocui vechiul meu aparat foto Fuji Finepix, profitand astfel de cei 8 MP ai camerei, mult pentru acea perioada, dar si pentru ca abonamentele incepusera sa fie deja ieftine, multe minute incluse, iar 3G-ul mergea decent. Wi-Fi gaseam inca destul de rar, dar si cand gaseam rupeam 20-30% din baterie.

Notiunea de “selfie” nu era inca impamantanita, de aceea producatorii de terminale mobile nu investeau atat de mult in camera frontala, insa cei 2 MP de pe atunci erau arhisuficienti pentru nevoile mele.

Din pacate, Galaxy-ul meu nu a avut o viata extrem de lunga. Nefiind tocmai un gadget ieftin, il protejam purtandu-l nu in buzunar, ca acum, ci in rucsac. Intr-una din peregrinarile mele cu bicicleta, m-a prins o ploaie torentiala, am alunecat si cazut fix pe el – ecran spart de bordura si, mai rau, a intrat si apa in el. Il mai am si acum, ca un sfat pentru viitorul eu: “cumpara carcasa, nu fii zgarcit!”.
Ceea ce am si facut, de altfel, cu toate viitoarele mele telefoane mobile.

Urmatorul salt tehnologic major pe care l-am facut a fost la Samsung Galaxy S6, din 2015. Desi le acea data aveam un Nikon D5100 bunicel pentru facut poze, a fost anul la care am renuntat aproape complet la camera semi-profesionala, pentru Galaxy S6.

16 megapixeli camera?!? Perfect! Ecran mare, de 5,1 inci, super AMOLED? Excelent, pot sa vad cum trebuie ce fotografiez. Gorilla Glass? Nu-mi pasa, ii pun oricum super husa de protectie! Si aici am exagerat, luandu-i una de vreo 200 de lei sau pe-acolo, stil “army”, dublandu-i aproape greutatea. Nu recomand daca nu pleci frecvent in jungla sau desert. Si nu ma refer la jungla urbana…

Facilitatea de incarcare rapida a bateriei a fost si este excelenta, mai ales ca, de fel, uit des sa il pun la incarcat inainte de a adormi, seara.

Fast forward in 2019 - MWC, Barcelona


2019, MWC, Barcelona. Sunt pur si simplu covarsit de numarul de oameni care nu se uita pe unde merg. Este, parca, primul an in care in loc sa ma uit la noile tehnologii anuntate (5G este cuvantul de baza, VR urmeaza indeaproape si, bineinteles, sute de telefoane mobile noi) din cauza oamenilor care stau cu ochii infipiti in propriile telefoane. Si-mi amintesc cum era atunci…cand daca vedeai doi oameni cu telefonul la ureche, ii aratai cu degetul.

Vorbeam cu mai multi oficiali ai operatorilor telecom, veniti la MWC sa “vaneze” noi telefoane, noi contracte. Toti au picat de acord ca telefoanele foldable sunt, fara doar si poate, parte din viitor – poate nu din prima generatie, insa in mod clar este important sa fii acolo, sa joci pe aceasta piata. Urmatoarea parere – extrem de multe telefoane, exagerat de multe, deseori. Telefoane “caramida”, cu acumulator enorm dar imposibil de manevrat, pana la telefoane cu zoom de 10x optic. Pana la urma, insa, tot 2-3 brand-uri conteaza pe aceasta piata si sunt deschizatoare de drumuri.

Tehnologia a evoluat mult mai mult decat mi-as fi imaginat eu in 1998-1999. Si cred ca nimeni nu s-ar fi asteptat, atunci, cand inca jucam “rama” pe telefoane, ca ne vom putea pune castile pe ochi si urechi si, prin intermediul unui telefon, sa intram intr-un nou Univers. Si partea frumoasa, cu adevarat? Ca NOI ne putem crea, singuri, acest univers.

Limita a ajuns sa fie, cu adevarat, doar imaginatia.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea IT & C »


Setari Cookie-uri