Cum v-a schimbat educatia nonformala?

De cand am descoperit educatia nonformala si conceptele promovate de Programul Tineret in Actiune, am inceput sa utilizez metode si activitati bazate pe nonformal cam in toate domeniile unde activez. M-am format in primul rand pe mine, apoi am inceput sa-i informez si formez pe cei din jurul meu. Cel mai mult ma mandresc cu faptul ca am reusit sa infiintam un ONG de si pentru tineret in liceul unde lucrez, „Eco-Silvic Naspud”, avand scoala ca institutie drept membru fondator. Printr-o alta organizatie, Asociatia Eco Rodna, am reusit sa dezvoltam un sistem de monitorizare a biodiversitatii si sa implicam tineri din mai multe tari in activitati legate de natura, utilizand metode ale educatiei nonformale.

Ca multiplicator Tineret in Actiune, am reusit sa conving si sa ajut Primaria orasului Nasaud sa se implice in proiecte TiA, ajungand momentan la al cincilea proiect de schimburi, ceea ce le-a adus o imagine mult mai buna fata de tinerii din oras, fata de comunitate. Flash-mob-uri sau angajati ai primariei care se dau pe tiroliana nu sunt fapte obisnuite intr-un orasel micut de provincie.

Iar ca profesor, ma bucur ca am folosit metode de genul Cafeneaua publica si la orele de romana, teatru de improvizatie la cele de engleza. E un mare avantaj formarea unor deprinderi pe care nici scoala, si nici societatea nu le ofera tinerilor. E, practic, un alt fel de educatie, o educatie pentru viata, o educatie care produce o schimbare vizibila in orice participant.

Cum imbinam educatia formala cu cea nonformala? Cum devin complementare?

Se pot imbina perfect, daca ar fi de interes si din partea autoritatilor, a ministerului. Programele scolare sunt super-saturate, exista multe blocaje si multe lacune care nu pot fi acoperite prin orele clasice. Ii face pe tineri mult mai increzatori, mult mai curajosi, le da posibilitatea sa se exprime, sa-si descopere personalitatea.

Un exemplu din activitatea mea ar fi legat de Scoala Altfel, de anul trecut. Le-am propus unor elevi de clasa a IX-a sa incercam o Cafenea publica despre o lectie legata de comunicare. Ei au fost de acord si, dupa ce le-am explicat detalii legate de metoda, am pus-o in practica. Pe langa ocazia de a discuta la fiecare masa, am analizat si cateva aspecte legate de prezentarea rezultatelor, explicandu-le cum trebuie sa ne pozitionam, sa gesticulam cand facem o prezentare in fata unui auditoriu. Aveam emotii, pentru clasa a IX-a e o metoda destul de complicata. Dar a iesit foarte bine. In toamna, discutam cu aceeasi elevi, si au propus sa facem tot o cafenea, fiind la o lectie legata de „Adolescenta”. Am acceptat, desi le-am zis elevilor ca, deoarece din toamna predau si intr-o alta scoala, nu o sa pot ajunge decat la ora 12.00, cand incepea efectiv cafeneaua si ca trebuie sa ne organizam din timp. Raspunsul lor a fost „Nu va stresati, doamna profesoara, ca ne descurcam singuri. Nu ne credeti?”

Cand am ajuns la ora 12.00, am avut placuta surpriza sa gasesc clasa amenajata ca o cafenea, tablele desenate cu numele cafenelei "Cafe a la clase" si cu motto-ul proiectului NONFORMAL: Oricine poate invata. Oriunde. Tot timpul. Elevii erau asezati in jurul unor mese rotunde, deja isi selectasera moderatorul si asteptau temele pe care trebuia sa le selectez eu dintre cele propuse de ei pentru tema mare.

Citeste si:

Tot cu ocazia Zilelor Educatiei Nonformale, anul trecut, am facut un parteneriat intre liceu si o scoala generala dintr-un cartier de romi, pentru a le ecologiza si amenaja spatiul verde. Se jucau printre niste balarii cu buruieni mai mari decat ei. Profitand de prezenta in liceu a unor elevi francezi veniti in practica pe un proiect Leonardo, le-am propus daca vor sa ajute si, acceptand, am mers de dimineata cu inginerii care supravegheau si materialele de la liceu si s-au apucat de treaba. Pe cei mici i-am instruit sa nu depaseasca scarile pana termina „baietii mari” de lucrat cu drujbele si motocositoarele. Dupa aceea au ajutat si ei la curatirea terenului. Un baietel de clasa a VI-a, uitandu-se la „baietii mari” care erau cu costumele de protectie si coseau iarba si buruienile de pe teren mi-a zis ganditor: „Stiti, si eu cand o sa cresc mare o sa le fac un parc de joaca la copii".

Aceste lucruri ma motiveaza cel mai mult. Sa vad schimbarea in tinerii cu care lucrez, sa-i vad cum capata curaj sa se exprime, sa-si schimbe mentalitatile „inchise” cu altele deschise, sa devina mai buni si mai motivati ca pot sa fie o schimbare pentru societate.

Ce le-ati spune, ca profesor, celor care nu stiu ce inseamna educatia? Cum explicati conceptul?

Ca nu e „bau-bau” care vine sa dea peste cap sistemul educational, ca e un aspect complementar, ca are beneficii mult mai vizibile pe termen scurt decat educatia clasica, asa cum e perceputa de societate.

Ce vise aveti ca practicant si optimist al educatiei nonformale?

Mi-as dori ca timpul sa ne permita sa aplicam mai multe elemente de educatie nonformala cu tinerii cu care lucram, ca societatea sa-si schimbe mentalitatea clasica si sa se deschida spre metode care intr-adevar se schimba si sunt adaptabile in functie de nevoile comunitatilor si ale participantilor. Mi-as dori ca parintii tinerilor cu care lucram sa inteleaga nevoile copiilor lor si sa ii spriijine. Mi-as dori ca profesorii sa aplice educatia nonformala pornind de la nevoile elevilor si nu de la obligativitatea si cu ocazia Scolii Altfel.

Deoarece sustine educatia nonformala, Gabriela s-a inscris in Reteaua de Educatie Nonformala. Din retea fac parte si alti oameni pasionati de educatia nonformala cu care, atunci cand are ocazia, face schimb de experiente si informatii pe aceasta tema. Proiectul este o initiativa a Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile in parteneriat cu Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale si Institutul de Stiinte ale Educatiei. Mai multe detalii despre retea si metodele de educatie nonformala se gasesc pe www.nonformalii.ro.