Cele noua piete emergente incluse in raportul Beyond Asia: strategies to support the quest for growth sunt Singapore, Malaezia, Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia, Hong Kong, Vietnam si China continentala.

Raportul a evidentiat faptul ca cele mai importante diferente strategice dintre companiile asiatice sunt determinate de nivelul lor de internationalizare: cele a caror activitate se deruleaza intr-una sau mai multe piete din afara Asiei (numite in continuare companii “orientate global”) abordeaza provocarile cresterii in mod diferit fata de cele care opereaza doar in regiunea Asiei (companii “orientate regional”).

Unde se extind companiile asiatice?

Companiile asiatice sunt in cautare de noi piete nu numai pentru a-si extinde baza de clienti, ci si pentru a obtine noi tehnologii si a dezvolta noi abilitati.

Dintre companiile “orientate global” care au participat la sondaj, 42% considera China ca fiind cea mai buna oportunitate de crestere pentru organizatia lor, urmata de India (33%), Indonezia (29%), Vietnam (25%), Orientul Mijlociu si Africa de Nord (24%) si Brazilia (24%).

Companiile “orientate regional” au indicat Europa de Vest (32%) ca fiind cea mai buna oportunitate de crestere, aceasta fiind urmata de Orientul Mijlociu si Africa de Nord (28%), Brazilia (20%), Rusia (18%) si Europa de Est (15%).

Extinderea pe pietele dezvoltate

Argumentele pe care se bazeaza decizia de investitie a companiilor asiatice atunci cand vizeaza piete dezvoltate sunt complexe si cu multe fatete, atat in cazul organizatiilor regionale cat si al celor globale. Factori precum accesul la noi tehnologii si canale de distributie sunt considerate cele mai importante.

Dintre cei intervievati in cadrul studiului, directorii companiilor “orientate global” au indicat ca beneficii cheie ale extinderii pe piete dezvoltate castigarea de clienti noi si cresterea vanzarilor (40%), accesul la noi tehnologii sau inovatii (39%), accesul la noi canale de distributie (31%), recuperarea diferentelor in adaptarea produselor si serviciilor lor la cererea pietei (29%) si impartirea riscului pe mai multe piete (25%).

Citeste si:

Executivii din conducerea companiilor “orientate regional” au indicat accesul la muncitori calificati (41%), accesul la resurse naturale/materii prime (40%) si accesul la forta de munca ieftina (39%) ca primele trei beneficii ale extinderii pe pietele dezvoltate.

Extinderea pe pietele emergente

Majoritatea executivilor (66%) din companiile cu focus global intervievati au explicat ca principalul beneficiu al extinderii pe o piata emergenta il reprezinta castigarea de clienti noi si cresterea vanzarilor. Alte avantaje evidentiate au fost recuperarea diferentelor in adaptarea produselor si serviciilor lor la cererea din piata (34%), accesul la noi canale de distributie (34%) si accesul la forta de munca ieftina (27%).

Pentru companiile “orientate regional” principalele beneficii sunt recuperarea diferentelor in adaptarea produselor si serviciilor lor la cererea din piata (38%), accesul la noi canale de distributie (36%) si castigarea de clienti noi/cresterea vanzarilor (35%).

Care este strategia de expansiune utilizata?

Companiile aflate in expansiune isi extind progresiv implicarea in pietele noi. De obicei, acestea incep prin a fi exportatori directi, urmand apoi sa-si deschida propriile birouri de vanzare si distributie pe plan local, pentru ca, in final, sa incheie parteneriate locale sau sa faca achizitii.

Companiile globale si regionale care au participat la sondaj inca se bazeaza in mare masura pe birourile locale de vanzari, pe exporturile directe si francize sau licente de explorare in noile piete.

Probabilitatea de a realiza fuziuni si achizitii, parteneriate si aliante ca mod de intrare pe pietele noi este mai mare in cazul companiilor globale decat in cazul celor regionale, date fiind cunostintele primelor referitoare la pietele din afara regiunii.

Desi companiile asiatice se afla pe o traiectorie ascendenta, de crestere, acestea se vad confruntate, totodata, cu o serie de dileme. Sondajul a identificat patru provocari majore cu care se confrunta companiile: orientarea cererii interne spre produse cu valoare mai mare, care poate eroda avantajul asigurat de costurile scazute; nuantele/cerintele din pietele de export/expansiune care sunt dificil de inteles sau de controlat; lipsa unei perspective globale in cazul echipelor de top management si nevoia de consolidare a infrastructurii si a capacitatilor companiei in cazul extinderii internationale.