De cand Polonia a intrat in marea familie europeana, problemele se inmultesc in fiecare zi, mai ales ale celor care au plecat la munca in Marea Britanie, atrasi de mirajul lirelor sterline.

Presedintele Federatiei Polonezilor din Marea Britanie, Ian Mokrzycki, primeste in fiecare zi plangeri de la concetatenii sai aflati la munca in Insula, care sustin ca angajatorii britanici sunt avari si le aplica un tratament discriminatoriu si incorect. Unii ii cer chiar sa denunte public practicile agentiilor de recrutare londoneze si sa se ia "la tranta" cu guvernul britanic.

Zeci de mii de est-europeni au invadat piata muncii din Vest, folosind aderarea tarii de origine la UE ca o trambulina pentru o viata mai buna si un salariu mai consistent.

Intrucat majoritatea din cele 15 state cu vechime in UE au impus restrictii severe in piata muncii locale, singurele variante fezabile au ramas Marea Britanie, Irlanda si Suedia, care acum se confrunta cu exod de muncitori est-europeni.

Numai in Marea Britanie, in primele 14 luni de la largirea UE s-au inscris la fortele de munca 232.000 de estici, din care 57% sunt polonezi.

Autobuzele londoneze sunt pline de tineri in cautarea unui loc de munca si se pare ca si barurile, pub-urile, hotelurile si cafenelele sunt ticsite de polonezi, lituanieni, letoni si sloveni.

Mitul "instalatorului polonez"

Desi se plangea ca este invadata de polonezi, numiti generic "instalatori" Franta a eliberat numai 1.612 permise de munca, un numar infim raportat la suprafata si populatie, in timp de Irlanda a inghitit imediat pe piata muncii 40.000 de polonezi, 18.000 de lituanieni si 9.000 de letoni numai in ultimele 12 luni, desi are o populatie de 15 ori mai mica decat cea a Frantei.

Franta se confrunta cu o rata a somajului ridicata, care alaturi de cea a Germaniei trage in jos economia Uniunii Europene, motiv pentru care aplica un regim sever al permiselor de munca, cei ce le obtin putandu-se considera foarte norocosi.

Munca, munca, dar fara asigurari sociale

Marea Britanie, Irlanda si Suedia primesc muncitori estici cu bratele deschise, dar au impus o conditie stricta: cei nou-veniti nu au acces la acelasi grad de protectie sociala (indemnizatii, pensie, asigurare de sanatate), ca un cetatean al tarii.

"Am avut un caz recent in care o fetita care lucra intr-o fabrica de chips-uri din cartofi, platita cu 1,5 lire/ora, s-a taiat la brat, iar hemoragia i-a produs un lesin. Managerul de sector a decis concedierea ei pe loc. Fara discutii, fara plata, fara nimic." isi aminteste Mokrzycki.